3ra-572/21 — anularea ordinului, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea salariului restant si repararea prejudiciului moral

3ra-572/21 — anularea ordinului, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea salariului restant si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-572/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

29 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile depuse de Veronica Solomițchi, Direcția Generală

Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău, reprezentată de avocatul

Vladimir Răcilă și Ion Vrînceanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Veronica Solomițchi împotriva Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău, persoană terță Ion Vrînceanu privind anularea ordinului,

restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului restant și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a casat hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

s-a emis o nouă decizie,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2019, Veronica Solomițchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău

privind anularea ordinului, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea

salariului restant și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că în baza

concursului petrecut a fost desemnată șef al Direcției educație, tineret și sport

sectorul Buiucani, prin ordinele Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău nr. 1635-p din 10 noiembrie 2017 și nr. 542-p din

10 mai 2018.

La 15 mai 2019, i-a fost adus la cunoștință ordinul Direcției Generale Educație,

Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019, privind

încetarea raporturilor sale de serviciu, în temeiul art. 63 alin. (1) lit. d) al Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008.

În opinia reclamantei, ordinul nominalizat este ilegal și lovit de nulitate

absolută, deoarece eliberarea sa din funcție s-a realizat în perioada aflării sale în

concediu medical, nu a fost respectată condiția de preavizare de 15 zile și nici nu

1

i-au fost propuse în perioada de preavizare, ocuparea uneia din cele 2 funcții vacante

din aceeași categorie de salarizare. Mai mult, a doua zi după aducerea la cunoștință

a ordinului contestat aceste funcții au fost expuse la concurs, ulterior fiindu-i propusă

ocuparea unei funcții, al cărei deținător era suspendat temporar.

Reclamanta a susținut că la 05 iunie 2019 a depus cerere prealabilă, prin care a

solicitat abrogarea ordinului Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019, însă la care nu a primit

răspuns.

Iar, deoarece prin acțiunile pârâtei a fost lipsită de dreptul la concediu anual de

odihnă și plata salarială pentru perioada de activitate, a fost încălcată legislația

muncii și drepturile sale fundamentale în calitate de funcționar public, reclamanta a

considerat că i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care la estimat la suma de

10 salarii a funcției de șef de Direcție.

Reclamanta Veronica Solomițchi a solicitat abrogarea integrală a ordinului

Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău

nr. 1498-p din 08 mai 2019 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, încadrarea

în serviciu în funcția deținută în baza rezultatelor la concursul la funcția publică, cu

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu și repararea

prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei.

Prin încheierea din 25 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

în proces a fost atras în calitate de persoană terță Ion Vrînceanu (f.d.46-47, Vol.I).

Prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

acțiunea înaintată de Veronica Solomițchi a fost respinsă ca neîntemeiată

(f.d.100-109, Vol.I).

Pentru a hotărî astfel prima instanță a conchis asupra legalității și temeiniciei

ordinului Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău

nr. 1498-p din 08 mai 2019 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, motiv

pentru care a respins și celelalte pretenții ale reclamantei privind încadrarea în

serviciu în funcția deținută în baza rezultatelor la concursul la funcția publică, cu

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu și repararea

prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, Veronica Solomițchi la

26 decembrie 2019, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 Codul

administrativ, a depus apel, iar la 18 februarie 2020 a prezentat motivarea apelului,

solicitând casarea hotărârii din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere integrală a cererii de chemare

în judecată (f.d. 111, 118-120, Vol.I).

Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat

hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis

o nouă decizie, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Veronica

Solomițchi s-a admis parțial.

S-a anulat ordinul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019 „Cu privire la încetarea raporturilor de

muncă”.

S-a încasat din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău în beneficiul Veronicăi Solomițchi salariul pentru absență

forțată de la locul de muncă începînd cu 15 mai 2019 și până la 25 noiembrie 2020,

cu achitarea contribuțiilor obligatorii la Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de

Asigurări Sociale și Casa Națională de Asigurări Medicale.

2

S-a încasat din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău în beneficiul Veronicăi Solomițchi prejudiciul moral în

sumă de un salariu de funcție (f.d.196-203, Vol.I).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut dispozițiile art. 63

alin. (1) lit. d), alin. (2)-(4) și alin.(42) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, art. 89 alin. (1), art. 90

alin. (1)-(4), art. 329 alin. (1) și (2), art. 330 alin. (1) lit. b) ale Codului muncii,

menționând că Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău a admis încălcarea exigențelor legale la emiterea ordinului contestat,

în condițiile în care nu a preavizat-o pe Veronica Solomițchi, în termenul stabilit

despre iminența eliberării sale din funcție, nu a transferat-o într-o altă funcție și nu

i-a oferit în perioada de preavizare o ofertă privind ocuparea unei alte funcții vacante

în cadrul Direcției.

Astfel, instanța de apel a constatat întrunirea temeiurilor legale pentru anularea

ordinului Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău

nr. 1498-p din 08 mai 2019, pe motivul ilegalității acestuia, precum și

inadmisibilitatea repunerii Veronicăi Solomițchi în funcția din care a fost eliberată

prin ordinul contestat, în condițiile în care funcția dată este ocupată de persoana terță,

restabilită în funcție prin hotărâre judecătorească, iar această solicitare nu este

înaintată de apelantă.

Totodată, ținând cont de prevederile normelor de drept enunțate, Curtea de

Apel Chișinău a conchis asupra temeiniciei pretenției Veronicăi Solomițchi privind

încasarea din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău a salariului mediu pentru absența forțată de la locul de muncă pentru

perioada din 15 mai 2019 până la data emiterii prezentei decizii, în contextul în care

dispozițiile legale, constituie efectul prevăzut de lege al anulării actului administrativ

privind eliberarea funcționarului public din funcție.

Instanța de apel a enunțat că în speță, Veronica Solomițchi urmează să

beneficieze de repararea prejudiciului moral, inclusiv în contextul în care legea

pertinentă impune acestă obligație în sarcina angajatorului, iar deoarece cuantumul

despăgubirilor urmează a fi stabilit astfel, încât să aibă efect compensatoriu și să nu

treacă în categoria compensației cu caracter vindicativ și a veniturilor nejustificative,

din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău

urmează a fi adjudecată compensația prejudiciului moral în cuantum de un salariu

mediu de funcție.

La 27 noiembrie 2020 Direcția Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău, reprezentată de avocatul Vladimir Răcilă a depus recurs, iar la

22 ianuarie 2021 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de

apel și emiterea unei noi decizii de respingere integrală ca neîntemeiată a acțiunii

Veronicăi Solomițchi.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referințele depuse asupra cererilor de chemare în judecată și apel anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală,

prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

În concluzie recurenta a invocat că instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

3

circumstanțele și probele existente ale cauzei. Or, la caz, actul administrativ

contestat a fost emis legal și întemeiat.

La 23 decembrie 2020 Ion Vrînceanu a depus recurs, împotriva deciziei din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.217, Vol.I).

La 23 decembrie 2020 Veronica Solomițchi a depus cerere, prin care a solicitat

explicarea dispozitivului deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

în partea ce ține de restabilirea/reluarea raporturilor de muncă (f.d.216, vol.I).

La 25 decembrie 2020 Veronica Solomițchi a depus recurs, iar la

28 decembrie 2020 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei

instanței de apel și emiterea unei noi decizii în partea ce ține de restabilirea sa în

funcția de Șef al Direcției Educație, Tineret și Sport sectorul Buiucani.

În susținerea cererii de recurs Veronica Solomițchi a menționat că instanța de

apel în dispozitivul deciziei contestate nu s-a expus asupra restabilirii raporturilor de

muncă, care își produc efectele juridice din momentul anulării de către angajator a

ordinului Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău

nr. 1498-p din 08 mai 2019.

În continuare, recurenta a subliniat că nu este de acord cu concluzia instanței

de apel privind inadmisibilitatea în speță a repunerii sale în funcția din care a fost

eliberată prin ordinul contestat, în condițiile în care această funcție este ocupată de

persoana terță, restabilită în funcție prin hotărâre judecătorească, iar solicitarea dată

nu este înaintată de apelantă.

Aici, recurenta a relevat că la materialele cauzei sunt anexate ordinele Direcției

Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău nr. 1635-p din

10 noiembrie 2017 „Cu privire la numirea sa în funcție” și nr. 542-p din 10 mai 2018

„Cu privire la confirmarea în funcție a funcționarului public Veronica Solomițchi”,

care își produc efectele juridice odată cu anularea ordinului Direcției Generale

Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019

„Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în funcția de Șef al Direcției

Educație, Tineret și Sport sectorul Buiucani”.

În final, recurenta a precizat că în dispozitivul deciziei instanței de apel s-a

indicat încasarea salariului de funcție pentru întreaga durată, cât și un salariu de

funcție ca prejudiciu moral cu care este de acord, însă în decizie se menționează că

urmează a fi încasat salariul mediu, fapt ce contravine cu dispozitivul.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea Veronicăi Solomițchi privind explicarea dispozitivului deciziei din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d.4-7, Vol.II)

Prin referința depusă la 13 iulie 2021 Veronica Solomițchi a solicitat

respingerea recursurilor depuse de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău, reprezentată de avocatul Vladimir Răcilă și Ion

Vrînceanu cu menținerea deciziei instanței de apel și restabilirea sa în funcția

anterior deținută, prin reluarea raporturilor de muncă.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

4

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că Veronica Solomițchi și Direcția Generală Educație, Tineret și Sport

a Consiliului mun. Chișinău, reprezentată de avocatul Vladimir Răcilă s-au

conformat dispozițiilor art. 245 Cod administrativ și au depus recursurile în termen,

având în vedere că deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 25 noiembrie 2020,

iar la materialele cauzei lipsesc acte confirmative privind recepționarea de către

recurenți a deciziei motivate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Veronica Solomițchi,

Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău,

reprezentată de avocatul Vladimir Răcilă și Ion Vrînceanu a considerat că acestea

sunt admisibile, motiv pentru care, prin încheierea din 22 septembrie 2021 au fost

numite pentru examinare în complet de 5 judecători.

Examinând recursul depus de Ion Vrînceanu, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ din cadrul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitatea cu art. 244 alin. (1) din Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că procedura admisibilității cererii de recurs constă în

verificarea faptului, dacă recursul se încadrează în cele prevăzute la art. 246 alin. (2)

și 194 alin.(2) din Codul administrativ.

Potrivit art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Iar, în corespundere cu art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a

fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Din actele cauzei rezultă că la 25 noiembrie 2020 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat decizia recurată, prin care a casat hotărârea din 20 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a emis o nouă decizie de admitere parțială a

cererii de chemare în judecată înaintată de Veronica Solomițchi.

A anulat ordinul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019 „Cu privire la încetarea raporturilor de

muncă”.

5

A încasat din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău în beneficiul Veronicăi Solomițchi salariul pentru absență forțată de

la locul de muncă începînd cu 15 mai 2019 și până la 25 noiembrie 2020, cu achitarea

contribuțiilor obligatorii la Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări

Sociale și Casa Națională de Asigurări Medicale.

A încasat din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău în beneficiul Veronicăi Solomițchi prejudiciul moral în sumă de un

salariu de funcție (f.d.196-203, Vol.I).

La 23 decembrie 2020 Ion Vrînceanu a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 217, Vol.I).

Suplimentar, a indicat că Curtea de Apel Chișinău nu i-a comunicat motivarea

deciziei contestate, iar în scopul exercitării dreptului de contestare își rezervă dreptul

să depună motivarea recursului conform art. 245 alin. (2) Cod administrativ.

La 21 decembrie 2020, Ion Vrînceanu a recepționat copia deciziei motivate din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat prin recipisa anexată la

materialele cauzei (f.d. 214, Vol.I).

În continuare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție decelează că termenul de 30 zile pentru prezentarea Curții

Supreme de Justiție a motivării recursului, a început să curgă din 22 decembrie 2020,

ziua imediat următoare datei comunicării deciziei motivate a instanței de apel și a

expirat la 20 ianuarie 2021.

La caz, însă, Ion Vrînceanu contrar prevederilor art. 245 alin. (2) Cod

administrativ, nu a prezentat motivarea recursului în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei motivate a instanței de apel, ceea ce în conformitate cu art. 246

alin. (2) lit. e) Cod administrativ, constituie temei de a declara recursul inadmisibil.

Subsecvent, instanța de recurs decelează că Ion Vrînceanu a neglijat obligația

sa de a se conforma prevederilor art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, adică de

a prezenta Curții Supreme de Justiție motivarea recursului în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel.

Mai mult, Ion Vrînceanu, fiind cel interesat în soluționarea prezentei cauze,

urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la

instanță, și anume să prezinte Curții Supreme de Justiție motivarea recursului în

termenul stabilit de art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție remarcă jurisprudența constantă a CtEDO, unde Curtea a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor

sale de acces la justiție (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007.

Conform art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen.

La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se

întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Prin urmare, termenul de prezentare a motivării recursului poate fi restabilit,

dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea

depunerii acestuia în termen.

6

Recurentul Ion Vrînceanu nu a depus cerere cu privire la repunerea în termenul

de prezentare a motivării recursului în sensul art.65 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ și nici nu a prezentat probe concludente și pertinente în vederea

argumentării omiterii termenului legal.

Din aceste motive, ținând cont de faptul că motivarea recursul declarat de Ion

Vrînceanu, nu a fost prezentată Curții Supreme de Justiție, până la 20 ianuarie 2021,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar a declarat inadmisibil recursul în cauză.

Or, examinarea în fond a unui recurs nemotivat, fără invocarea unor veritabile

și esențiale încălcări de drept material și procedural capabile să schimbe decizia

instanței de apel contestată ar duce la încălcarea principiului securității raporturilor

juridice garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Din considerentele menționate și având în vedere că motivarea recursului nu a

fost prezentată în termenul prevăzut la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că recursul depus de Ion Vrînceanu urmează a fi declarat

inadmisibil, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Referitor la cererile de recurs depuse de Veronica Solomițchi și Direcția

Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău, reprezentată de

avocatul Vladimir Răcilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiuni în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția

art. 169–171.

Din înțelesul logico-juridic al art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

cert rezultă că, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată în coroborarea dispozițiilor Codului de procedură civilă

cu cele din Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116

din 19 iulie 2018.

În această consecvență, în speță, instanța de recurs urmează să se conducă de

împuternicirile de care a fost învestită prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând recursul, Curtea

Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite

de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

7

Potrivit art. 194 alin. (2) coroborat cu art. 21 și art. 36 din Codul administrativ,

în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte

a dreptului material.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de Veronica Solomițchi și Direcția

Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău, reprezentată de

avocatul Vladimir Răcilă în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile urmează a fi admise cu casarea deciziei instanței de apel și

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată din următoarele motive.

Din materialele cauzei rezultă că, prin ordinul Direcției Generale Educație,

Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău nr. 1635-p din 10 noiembrie 2017

Veronica Solomițchi, învingător al concursului a fost numită în funcția de șef al

Direcției educație, tineret și sport sectorul Buiucani, începând cu data de

10 noiembrie 2017 (f.d.8, vol.I).

Prin ordinul nr.542-p din 10 mai 2018, Veronica Solomițchi a fost confirmată

în funcția șef al Direcției educație tineret și sport Buiucani (f.d.9, Vol.I).

Prin hotărârea nr. 3-739/19 din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, Ion Vrînceanu a fost restabilit în funcția de șef al Direcției educație, tineret

și sport sectorul Buiucani, hotărârea fiind supusă executării imediate în această parte

(f.d.59-63, Vol.I).

Conform certificatelor medicale existente la dosar, Veronica Solomițchi s-a

aflat în concediu medical începând cu 22 aprilie 2019, până la data de 14 mai 2019

(f.d.10-11, Vol.I).

La 08 mai 2019, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun.

Chișinău, în vederea executării hotărârii din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central a emis ordinul nr.1498-p „Cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu a dnei Veronica Solomițchi”, prin care a încetat raporturile de muncă din

funcția publică de șef al Direcției educație, tineret și sport sectorul Buiucani cu

Veronica Solomițchi, conform prevederilor art.63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158

din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

(f.d.6-7, Vol.I).

Prin ordinul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău nr. 1499-p din 08 mai 2019, Ion Vrînceanu a fost restabilit în funcția

de șef al Direcției educație, tineret și sport sectorul Buiucani, începând cu data de

13 mai 2019 (f.d.66, Vol.I).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 20 mai 2019, Direcția Generală

Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău i-a notificat Veronicăi

Solomițchi oferta nr.01-18/1468, propunându-i funcția de șef adjunct interimar al

Direcției educație, tineret și sport sectorul Râșcani, cu care reclamanta nu a fost de

acord, mențiune pe care a efectuat-o la data de 23 mai 2019 (f.d.13, vol.I).

Iar, la 05 iunie 2019, Veronica Solomițchi a depus cerere prealabilă, prin care

a solicitat abrogarea ordinului nr.1498-p din 08 mai 2019 „Cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu a dnei Veronica Solomițchi” (f.d.12, Vol.I).

Prin răspunsul nr.01-18/1851 din 26 iunie 2019, Direcția Generală Educație,

Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău i-a comunicat Veronicăi Solomițchi că

nu a identificat temei legal întru satisfacerea solicitării înaintate (f.d.71, Vol.I).

8

Astfel, la 14 iunie 2019 Veronica Solomițchi a depus prezenta cerere de

chemare în judecată împotriva Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului mun. Chișinău, solicitând în urma prezentării susținerilor orale la

20 decembrie 2019, anularea ordinului Direcției Generale Educație, Tineret și Sport

a Consiliului mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019 cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu, încadrarea în serviciu în funcția deținută în baza rezultatelor

la concursul la funcția publică, cu încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la serviciu și repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei

(f.d.87-90, vol.I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii reclamantei Veronica Solomițchi pe care a respins-o integral

(f.d.100-109, Vol.I).

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

25 noiembrie 2020, a casat hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani și a emis o nouă decizie de admitere parțială a acțiunii înaintate de

Veronica Solomițchi.

A anulat ordinul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău nr. 1498-p din 08 mai 2019 „Cu privire la încetarea raporturilor de

muncă”.

A încasat din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău în beneficiul Veronicăi Solomițchi salariul pentru absență forțată de

la locul de muncă începînd cu 15 mai 2019 și până la 25 noiembrie 2020, cu achitarea

contribuțiilor obligatorii la Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări

Sociale și Casa Națională de Asigurări Medicale.

A încasat din contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău în beneficiul Veronicăi Solomițchi prejudiciul moral în sumă de un

salariu de funcție (f.d.196-203, Vol.I).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante speței, s-a abținut de a răspunde la toate întrebările

(argumentele) ridicate în fața sa, fapt prin ce a încălcat normele de drept procedural

și a emis o decizie nemotivată, bazată pe concluzii contradictorii.

Instanța de recurs reiterează că conform art. 195 din Codul administrativ,

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art. 169–171.

Prin urmare, regulile stabilite în Codul de procedură civilă se aplică numai în

completarea Codului administrativ.

Așadar, pentru a elucida aspectele abordate, instanța de recurs consideră că

trebuie să opereze cu prevederile art. 390, alin. (1), lit. e) și f) din Codul de procedură

civilă, conform cărora decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele

concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă, precum și concluziile

instanței de apel în urma examinării apelului.

La fel, instanța de recurs relevă că instanța judecătorească apreciază probele

după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

9

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare

și comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea

corectă a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să

explice în mod adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică

această obligație de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

determinată în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira, ibidem,

parag. 84; Orlen Lietuva LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Cu titlu de principiu, o decizie judiciară nu poate fi calificată ca fiind arbitrară

până la constatarea unui prejudiciu efectiv adus corectitudinii generale a procedurii

judiciare, cu excepția cazului în care nu sunt prezentate motive pentru adoptarea

acesteia sau motivele date se bazează pe o eroare de fapt sau de drept evidentă

manifestată de instanța internă, rezultând în o „negare a justiției” (a se vedea

Andelkovic vs Serbia, 9 aprilie 2013, parag. 27; Bochan vs Ucraina (nr. 2), Marea

Cameră, 5 februarie 2015, parag. 61 – 63; Gelenidze vs Georgia, 7 noiembrie 2019,

parag. 28). Logica aflată la baza noțiunii de „eroare evidentă de apreciere”, astfel

cum este utilizată în contextul art. 6 § 1 din Convenție, este fără îndoială aceea că,

având în vedere că eroarea de fapt sau de drept comisă de instanța națională este atât

de vădită încât este calificată drept „evidentă” – în sensul că nu ar fi putut fi comisă

de niciun magistrat rezonabil – este posibil ca aceasta să fi adus atingere echității

procesului (a se vedea Dulaurans vs Franța, 21 martie 2000, parag. 33 – 34).

Totodată, o hotărâre judecătorească care nu are niciun temei legal în dreptul intern

și nu permite realizarea unei legături între faptele stabilite, dreptul aplicabil și

rezultatul procesului, avea, în plus, un caracter arbitrar și trebuia interpretată drept o

„denegare de justiție” (a se vedea Andelkovic, pre-citat, parag. 27).

Procedând la examinarea fondului recursului, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că exigența

motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii

și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de apel are

obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la legea

guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie să tragă

concluziile de rigoare în urma examinării cererilor de apel. Etapele menționate

trebuie să fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică, ceea ce

consolidează ipoteza că soluția finală a instanței de judecată urmează să rezulte din

partea motivată a hotărârii judecătorești.

Aici, instanța de recurs notează că în jurisprudența sa consecventă, Curtea

Europeană a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din

Convenție, în special, în cauzele care ridicau probleme cu privire la motivarea

hotărârilor judecătorești (a se vedea Fomin vs Moldova, 11 octombrie 2011,

parag. 31 și 34; Mitrofan vs Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi vs

Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016,

parag. 30). Astfel, constatările de mai sus în sine ar putea fi o bază temeinică pentru

stabilirea încălcării articolului 6 din CEDO.

10

La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au expus asupra tuturor pretențiilor invocate, asupra

tuturor argumentelor înaintate și dacă au stabilit toate circumstanțele care au

importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Conform art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Potrivit art. 10 alin.(1) Cod administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de

a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public.

În conformitate cu art. 11 alin.(1) lit. a) Cod administrativ, actele administrative

individuale pot fi: acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 189 alin.(1) Cod administrativ, orice persoană care revendică

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Iar, conform art. 206 alin.(1) lit. a) Cod administrativ, o acțiune în contencios

administrativ poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare).

Totodată, potrivit art. 89 alin.(1) din Codul muncii, salariatul transferat

nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul

de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a

instanței de judecată.

În corespundere cu art. 90 alin. (1)-(4) din Codul muncii, în cazul restabilirii

la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu,

angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:

a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență

forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului

pentru această perioadă;

b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau

a eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.);

c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de

judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi

mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

În locul restabilirii la locul de muncă, părțile pot încheia o tranzacție de

împăcare, iar în caz de litigiu – instanța de judecată poate încasa de la angajator, cu

acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensație suplimentară la sumele

indicate la alin.(2) în mărime de cel puțin 3 salarii medii lunare ale salariatului.

Potrivit art. 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, angajatorul este obligat să

repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului

11

la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă

prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială

determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu repararea

prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea

prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

În conformitate cu art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, angajatorul este

obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate

cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în

particular, în caz de:eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.

Având în vedere normele de drept material enunțate, ținând cont de materialele

cauzei și analizând decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră contradictorie și neîntemeiată concluzia instanței de apel în

motivare privind inadmisibilitatea repunerii Veronicăi Solomițchi în funcția din care

a fost eliberată prin ordinul contestat, în condițiile în care această funcție este

ocupată de o persoană terță, restabilită în funcție prin hotărâre judecătorească, iar o

asemenea solicitare nu a fost înaintată de reclamantă.

Or, la acest capitol, instanța de recurs reiterează că la etapa pledoariilor în prima

instanță, Veronica Solomichi a prezentat susținerile orale în formă scrisă, prin care

a solicitat inclusiv și încadrarea în serviciu în funcția deținută în baza rezultatelor la

concursul la funcția publică (f.d.87-90, vol.I).

De altfel, această pretenție a fost reiterată de instanța ierarhic inferioară în

partea constatatoare a deciziei contestate, care face obiectul prezentului recurs,

precum și în încheierea din 20 ianuarie 2021, prin care a fost respinsă cererea

Veronicăi Solomițchi privind explicarea dispozitivului deciziei din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La acest capitol, instanța de recurs mai accentuează caracterul contradictoriu

dintre argumentele expuse de instanța de apel în decizia contestată și în încheierea

din 20 ianuarie 2021, prin care a fost respinsă cererea Veronicăi Solomițchi privind

explicarea dispozitivului deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, în decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, instanța

ierarhic inferioară a concluzionat asupra inadmisibilității repunerii Veronicăi

Solomițchi în funcția din care a fost eliberată prin ordinul contestat, în condițiile în

care această funcție este ocupată de persoană terță, restabilită în funcție prin hotărâre

judecătorească, iar o asemenea solicitarea nu a fost înaintată de reclamantă.

Iar, în încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea Veronicăi Solomițchi privind explicarea dispozitivului deciziei

din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, instanța de apel a menționat că

efectul anulării ordinului de către instanța de judecată constă anume în repunerea în

raporturile existente până la emiterea acestui ordin, reieșind din conceptul că acesta

nici nu ar fi existat. Această obligație fiind pusă în contextul deciziei emise și a

dispozițiilor legale pertinente în sarcina emitentului actului administrativ anulat,

care are sarcina de a acționa în strictă conformitate cu exigențele legale speciale ce

au determinat anularea actului administrativ contestat în speță, reieșind din

considerentul că anularea actului administrativ produce efecte retroactive, ce duc la

repunerea părților în poziția existentă la data emiterii acestui act, dar, concomitent,

impun emitentului acestui act obligația de a soluționa în ordinea stabilită de lege

12

situația specifică prezentei pricini în ordinea prevăzută de art. 63 alin. (1) lit. d) și

alin. (2)-(4), (4/2) al legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

(în redacția în vigoare la data emiterii ordinului contestat), iar până la adoptarea unei

astfel de soluții apelanta Solomițchi Veronica urmează să beneficieze de efectele

funcției în care era încadrată la data emiterii ordinului contestat.

Aici, instanța de recurs relevă că în temeiul art. 207 alin. (1) Cod administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Conform art. 207 alin. (2) lit. a)-h) Cod administrativ, acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special cînd: există o hotărîre judecătorească

definitivă cu privire la un litigiu între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași

temeiuri de drept; există o încheiere judecătorească prin care s-a dispus încetarea

procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunțat la acțiune sau și-a retras

acțiunea într-un litigiu între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri

de drept sau că între parți s-a încheiat o tranzacție de împăcare; la aceeași sau la altă

instanță de judecată se examinează o acțiune între aceleași părți, cu același obiect și

pe aceleași temeiuri de drept; acțiunea a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut la art.209; reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17; nu sînt întrunite condițiile prevăzute la

art.208; acțiunea a fost depusă de o persoană fără împuterniciri în acest sens; cererea

de chemare în judecată nu corespunde cerințelor prevăzute la art.211 alin.(1) și (2)

și art.212 alin.(1) și reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de

instanța de judecată.

Astfel, raportând prevederile normei de drept enunțate la circumstanțele cauzei,

instanța de recurs subliniază că instanța de apel nu a indicat niciun temei legal

prevăzut de art. 207 Cod administrativ, pentru a declara în această parte acțiunea

reclamantei Veronica Solomițchi ca fiind inadmisibilă.

Subsecvent, instanța de recurs reiterează că obiectul acțiunii în speță este

contestarea actului administrativ – ordinul Direcției Generale Educație, Tineret și

Sport a Consiliului mun. Chișinău nr.1498-p din 08 mai 2019 „Cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu a dnei Veronica Solomițchi”, prin care au fost încetate

raporturile de muncă din funcția publică de șef al Direcției educație, tineret și sport

sectorul Buiucani cu Veronica Solomițchi.

Consecințele anulării dispoziției de eliberare din funcție sunt restabilirea în

funcție anterior ocupată, cu aplicarea legislației muncii, Or, persoana cu demnitate

publică, este persoana antrenată în raporturi speciale de muncă, iar în lipsa unor

criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi și garanții de muncă, ce decurg

din normele generale ale legislației muncii și ținând cont de particularitățile

contractelor administrative.

Aceeași concluzie derivă și din Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din

22 iulie 2016, la pct. 62 al acesteia fiind indicat că persoanele cu demnitate publică

sunt antrenate în raporturi speciale de muncă, ele beneficiază de drepturi și garanții

speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând

cont de particularitățile contractelor administrative.

Mai mult, în dispozițiile art. 24 din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 privind

statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, se menționează că dispozițiile

prezentei Legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu reglementările

de drept comun civile, administrative, sau penale, după caz, în măsura în care nu

13

contravin legilor ce reglementează activitatea persoanei cu funcție de demnitate

publică.

Respectiv, în condițiile în care angajatorul a folosit munca salarială în raport cu

Veronica Solomițchi, prevederile Codului muncii au o aplicabilitate directă în ceea

ce privește garanțiile, principiile, drepturile și obligațiile de bază, dacă legea specială

nu prevede altfel.

Așadar, în condițiile art. 89 din Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la

o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă

prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu – prin hotărâre a instanței

de judecată.

Deci, la examinarea litigiului individual de muncă, angajatorul este obligat să

dovedească legalitatea și să indice temeiurile eliberării din serviciu a salariatului și

în dependență de aceasta, instanța de apel trebuia să stabilească dacă salariatul

Veronica Solomițchi urmează să fie restabilită în toate drepturile sale legale, în urma

anulării actului administrativ ilegal, prin prisma art. 89 Codul muncii, supunând unei

analize mai detailate temeiurile eliberării acesteia din funcția deținută.

Prin urmare, circumstanțele enunțate creează incertitudinea concluziei și

netemeinicia soluției instanței ierarhic inferioare, în partea constatării

inadmisibilității pretenției Veronicăi Solomițchi privind încadrarea în serviciu în

funcția deținută în baza rezultatelor la concursul la funcția publică, din motivul lipsei

unei asemenea cerințe, în condițiile în care, reclamanta a înaintat-o la etapa

pledoariilor în cadrul examinării cauzei în prima instanță.

Mai mult, instanța de apel a omis să se expună în dispozitivul deciziei

contestate referitor la pretenția Veronicăi Solomițchi privind încadrarea în serviciu

în funcția deținută în baza rezultatelor la concursul la funcția publică.

În continuare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că prin cererea de chemare în judecată Veronica

Solomițchi a solicitat repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei.

Din partea motivatoare a deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău rezultă că instanța de apel a ajuns la concluzia că Veronica Solomițchi

urmează să beneficieze de repararea prejudiciului moral, inclusiv în contextul în care

legea pertinentă impune acestă obligație în sarcina angajatorului, în cuantum de un

salariu mediu de funcție.

Iar, în dispozitivul deciziei motivate, instanța de apel a decis de a încasa din

contul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău

în beneficiul Veronicăi Solomițchi prejudiciul moral în sumă de un salariu de

funcție.

Prin urmare, la caz, se atestă o contradicție între constatările instanței de apel

expuse în partea motivatoare a deciziei contestate și dispozitivul acestei decizii,

astfel fiind incertă soluția emisă, circumstanțe care în esență ar putea duce la

imposibilitatea executării unei eventuale hotărârii judecătorești.

Tot aici, instanța de recurs relevă că în condițiile în care instanța ierarhic

inferioară a admis parțial acțiunea Veronicăi Solomițchi, a omis să se expună în mod

special și explicit asupra pretențiilor neadmise, or, reclamanta a solicitat repararea

prejudiciu moral în cuantum de 100000 de lei.

Astfel, ipotezele relevate supra profilează incertitudinea concluziei date de

instanța de apel, or, aceasta a judecat formal cauza, fapt ce constituie o violare a

articolului 6 §1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil.

14

La fel, Colegiul notează că, nejudecarea în fond a cauzei de către instanța de

apel, pune instanța de recurs în dificultate de a exercita controlul judiciar și de a

verifica temeinicia și legalitatea în fond a soluției emise de către instanța inferioară.

La aspectul dat este imperioasă jurisprudența CtEDO în cauza Hiro Balani

c. Spaniei, unde Înalta Curte a notat că în cazul în care instanța de judecată se abține

de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda

părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost

neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din

CEDO.

Având în vedere caracterul încălcărilor admise de către instanța de apel, unica

posibilitate de corectare a acestora este casarea deciziei din 25 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău.

De altfel, instanța de recurs consideră întemeiate argumentele recurenților că

instanța de apel nu a dat o apreciere multiaspectuală, completă, nepărtinitoare tuturor

probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, iar decizia a fost emisă cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Per ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

stabilite și că nu este în drept să se pronunțe separat în privința motivelor cu privire

la fondul cauzei. De fapt, acestea poartă un caracter secundar și nu au forță juridică

de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte autorități,

Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru

Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră),

17 iulie 2014, parag. 156).

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că cele menționate mai sus nu pot fi corectate în

ordine de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, participanții la proces,

trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să fie audiați de o instanță

de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de fapt și de drept

relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia,

27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorilor

admise de către instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este

posibilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile depuse de

Veronica Solomițchi și Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului

mun. Chișinău, reprezentată de avocatul Vladimir Răcilă, de a casa decizia din

25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza pentru rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Astfel, ținând cont de rolul

specific al instanței de recurs și de preeminența dreptului, este imperios, ca la

reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate neajunsurile procedurii

inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră), 23 iunie 2016, parag.

117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 123 – 125).

Pe această cale, cauza de contencios administrativ urmează a fi judecată în

întregime în cadrul unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea

15

sarcina de a stabili o legătură clară între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile

și concluziile la care a ajuns. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de

apel va trebui să constate temeinicia sau lipsa unui temei legal a cererii de apel

formulată de către Veronica Solomițchi (a se vedea, spre exemplu, importanța

rejudecării cauzei de către instanțele ierarhic inferioare în baza considerentelor unei

instanțe de recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar

Yordanov vs Bulgaria, 6 septembrie 2018, parag. 52 – 53).

Altfel spus, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată.

Conform art. 195, 247, 248 alin.(1) lit. d) și alin. (2) și art. 246 alin. (2) lit. e)

din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Recursul depus de Ion Vrînceanu se declară inadmisibil.

Se admit recursurile depuse de Veronica Solomițchi și Direcția Generală

Educație, Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău, reprezentată de avocatul

Vladimir Răcilă.

Se casează integral decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

se restituie cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Veronica Solomițchi împotriva Direcției Generale Educație,

Tineret și Sport a Consiliului mun. Chișinău, persoană terță Ion Vrînceanu privind

anularea ordinului, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului

restant și repararea prejudiciului moral spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Nina Vascan

16