3ra-821/21 — anularea actului administrativ

3ra-821/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-821/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, I.Muruianu, E.Palanciuc)

Î N C H E I E R E

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Compania de Asigurări „General Asigurări” Societate pe

Acțiuni împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului

administrativ, obligarea furnizării informației și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 29 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 31 ianuarie 2020 Compania de Asigurări „General Asigurări”

Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la anularea actului administrativ, obligarea furnizării

informației și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că CA „General Asigurări” SA

regularizează dosarul de daună deschis ca urmare a faptului că, la 28 martie 2019,

Mihail Caragi, conducând unitatea de transport de model xxxxx cu numărul de

înmatriculare xxxxx, pe drumul situat în extravilanul satului Mereni, raionul

Anenii Noi, nu s-a isprăvit cu conducerea autovehiculului și s-a tamponat într-un

obstacol.

În urma impactului, pasagerul Igor Ceban a decedat pe loc. Ca urmare,

succesorii acestuia au înaintat către CA „General Asigurări” SA și inculpat, acțiune

civilă în cauza penală de învinuire a lui Mihail Caragi în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Codul penal, solicitând repararea prejudiciului

material în sumă de 1 880 000 de lei.

1

Prin sentința Judecătoria Anenii Noi din 26 noiembrie 2019, Mihail Caragi a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

penal, iar acțiunea civilă înaintată de către succesori privind repararea prejudiciului

material, s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să se expună instanța de judecată de drept comun.

Astfel, CA „General Asigurări” SA, în calitatea sa de asigurator, este obligată

conform prevederilor art. 25 alin. (4) lit. a) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006

cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, să calculeze despăgubirea de asigurare care li se cuvine succesorilor

în urma decesului lui Igor Ceban.

Reclamanta a indicat că pentru a îndeplini obligațiile stabilite de lege pentru

asiguratori și a calcula în volum deplin despăgubirea de asigurare ce urmează a fi

achitate succesorilor (copiilor) persoanei decedate, este necesar să cunoască care

erau veniturile persoanei decedate.

Având în vedere că CA „General Asigurări” SA este înregistrată ca operator

de date cu caracter personal, la 18 decembrie 2019 a înaintat Serviciului Fiscal de

Stat cerere prin care a solicitat remiterea informației despre toate veniturile

realizate/declarate de către Igor Ceban, pe perioada unui an până la decesul

acestuia, și anume, pentru perioada de la 01 martie 2018 până la 28 februarie

2019.

Prin răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-13/17722 din 30

decembrie 2019, făcându-se referire la prevederile art. 129 pct. 19 și art. 131 alin.

(5) Codul fiscal, s-a refuzat în furnizarea informației solicitate de CA „General

Asigurări” SA.

Refuzul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-13/17722 din 30 decembrie

2019 a fost contestat în procedură extrajudiciară la Serviciul Fiscal de Stat, însă,

până la data sesizării instanței cu prezenta acțiune, Serviciul Fiscal de Stat nu a

examinat contestația depusă de reclamantă.

Reclamanta consideră că refuzul Serviciului Fiscal de Stat de a furniza

informația solicitată, este ilegal, invocând în acest sens că art. 131 alin. (5) din

Codul fiscal reprezintă o normă generală și reglementează dreptul de a obține

informații de la Serviciul Fiscal de Stat pentru un cerc larg de subiecți, în raport cu

norma prevăzută în art. 6¹ din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări, care este o lege specială și autorizează în mod distinct și direct un

subiect special -companiile de asigurări, de a obține oricare informații, de la

oricare autorități publice, în scopul stabilirii și achitării despăgubirii de asigurare.

Reclamanta a susținut că, Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări și Codul fiscal, sunt legi organice și, respectiv, conform art. 5 alin. (3) din

Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, urmează a fi

aplicată norma specială, care în speță este Legea cu privire la asigurări, deoarece,

aceasta reglementează dreptul de acces la informație a unui subiect special,

companiile de asigurări.

A invocat, că art. 131 alin. (5) Codul Fiscal nu conține o listă exhaustivă de

subiecți, or, prin art. 6¹ din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări, coroborat cu art. 17 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 407 din 21 decembrie

2006 cu privire la asigurări, accesul la oricare informații deținute de oricare

autorități publice, în care se încadrează și Serviciul Fiscal de Stat, li se oferă și

companiilor de asigurări în scopul stabilirii și achitării despăgubirii de asigurare.

2

A menționat că CA „General Asigurări” SA este înregistrată în calitate de

operator de date cu caracter personal al persoanelor fizice, garantează prelucrarea

în mod corect și conform prevederilor legale a informațiilor solicitate.

Reclamanta a solicitat constatarea ilegalității refuzului în furnizarea

informației a Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-2-17722 din 30 decembrie

2019, constatarea încălcării termenului de a răspunde la contestație, obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a furniza informația solicitată, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de CA „General Asigurări” SA împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului administrativ, obligarea

furnizării informației, încasarea cheltuielilor de judecată. A fost anulat ca fiind

ilegal refuzul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-13/17722 din 30 decembrie

2019 privind prezentarea informației necesare examinării cazului asigurat. A fost

obligat Serviciul Fiscal de Stat de a elibera CA „General Asigurări” informația

solicitată prin cererea înregistrată la Serviciul Fiscal de Stat la 23 decembrie 2019,

cu numărul de intrare 8112-C. În rest, pretențiile reclamantei, au fost respinse ca

neîntemeiate.

La 25 august 2020 Serviciul Fiscal de Stat a depus apel împotriva hotărârii

din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat

casarea parțială a hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii în partea anulării ca ilegal a refuzului Serviciului Fiscal de Stat nr.

26-15/1-13-17722 din 30 decembrie 2019, privind prezentarea informației necesare

examinării cazului asigurat (f.d. 65-66).

Ulterior, la 29 ianuarie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea

apelului împotriva hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani (f.d. 85-91).

Hotărârea motivată din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la data de 22 ianuarie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d. 81).

Astfel, instanța de apel corect a considerat ca fiind depus în termen apelul

Serviciului Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 29 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Chișinău a reținut faptul

că refuzul Serviciului Fiscal de Stat de a furniza informația solicitată de CA

„General Asigurări” SA a fost întemeiat pe prevederile art. 129 pct. 19 coroborate

cu prevederile art. 131 alin. (5) Cod fiscal, susținându-se că, companiile de

asigurări nu se încadrează în lista exhaustivă cărora le pot fi furnizate informații

despre contribuabili.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele Serviciului Fiscal de

Stat și în acest sens a reiterat prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 982 din 11

mai 2000 privind accesul la informație, potrivit cărora exercitarea dreptului de

acces la informații poate fi supusă unor restricții pentru motive specifice, ce

corespund principiilor dreptului internațional, inclusiv pentru apărarea securității

naționale sau vieții private a persoanei.

3

Conform art. 129 pct. 19 din Codul Fiscal, noțiunea de secret fiscal reprezintă

orice informație de care dispun organele cu atribuții de administrare fiscală,

inclusiv informația despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepția

informației despre încălcarea legislației fiscale.

Potrivit art. 131 alin. (5) din Codul Fiscal, organele cu atribuții de

administrare fiscală sînt în drept să prezinte informațiile de care dispun referitor la

un contribuabil concret: a) funcționarilor fiscali și persoanelor cu funcție de

răspundere ale organelor cu atribuții de administrare fiscală, în scopul îndeplinirii

de către ei a atribuțiilor de serviciu; b) autorităților administrației publice centrale

și locale, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuțiilor; c) instanțelor de

judecată, în scopul examinării cazurilor ce țin de competența acestora; d) organelor

de drept – informația necesară în cadrul urmăririi penale și/sau privind încălcările

fiscale; e) Comisiei Electorale Centrale și Curții de Conturi, în scopul îndeplinirii

funcțiilor acesteia; f) organelor fiscale ale altor țări, în conformitate cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte; g) executorilor judecătorești,

pentru executarea documentelor executorii; h) coordonatorilor oficiilor teritoriale

ale Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, pentru

verificarea veniturilor solicitanților de asistență juridică garantată de stat; i)

organelor abilitate cu funcții în domeniul migrației – informația despre obiectele

impozabile ale imigranților, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuțiilor; j)

organelor cu atribuții de aprobare a prețurilor și tarifelor, în scopul îndeplinirii de

către acestea a atribuțiilor; k) contribuabilului – informația cu caracter personal

despre acesta privind obligațiile fiscale și alte plăți la bugetul public național, a

căror evidență este ținută de Serviciul Fiscal de Stat; l) mijloacelor de informare în

masă – informația despre sumele de plăți achitate la bugetul public național și/sau

încălcările fiscale dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale

organelor de drept și judiciare; m) administratorilor autorizați, în conformitate cu

prevederile legislației insolvabilității și administratorilor autorizați; n) fondatorilor

și/sau acționarilor întreprinderii – informația privind lipsa sau existența restanțelor

(eliberarea certificatelor privind lipsa sau existența restanțelor); o) biroului

istoriilor de credit – informația referitoare la veniturile obținute din sursele de venit

de către un contribuabil concret, în scopul evaluării contribuabilului la faza

precontractuală și al monitorizării angajamentelor de plată, în baza unui acord

stabilit între părți; p) Consiliului Concurenței, în scopul examinării cazurilor din

domeniul concurenței, al ajutorului de stat și al publicității.

Instanța de apel a menționat că norma art. 131 alin. (5) din Codul fiscal nu

poate fi interpretată doar în strică concordanță cu dispozițiile Codului fiscal, dar,

urmează a fi interpretată și aplicată în coroborare cu Legea privind accesul la

informație și alte legi speciale, atunci când cererea de furnizare a informației se

referă la un alt domeniu decât cel reglementat.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, cererea de furnizare a

informației înaintată de CA „General Asigurări” SA a fost exercitată în cadrul unui

dosar de daună, obiectul căruia îl constituie achitarea despăgubirii de asigurare de

către compania de asigurări succesorilor unei persoane decedate în rezultatul unui

accident rutier.

În aceste condiții, instanța de apel a considerat relevante speței și dispozițiile

art. 6¹ din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care

statuează că, organele de poliție, unitățile de pompieri, instituțiile medicale publice

4

și private, alte autorități și instituții publice, precum și persoane de drept privat care

au competențe să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente ori care dețin

informații și date ce pot asista examinarea circumstanțelor, după caz, vor prezenta,

în termen de 15 zile lucrătoare, la cererea asigurătorilor (reasigurătorilor),

informații și documente cu privire la cauzele și circumstanțele producerii riscurilor

asigurate și la pagubele provocate, în vederea stabilirii și achitării de către

asigurători a despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare.

Astfel, instanța de apel a stabilit că norma legală menționată stabilește în mod

cert că, orice instituție publică, care dețin informații și date ce pot asista

examinarea dosarelor de daună, vor prezenta asigurătorului informațiile necesare în

vederea stabilirii și achitării despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3), (4) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, în caz de deces al terței persoane, despăgubirea

de asigurare se stabilește prin acordul dintre succesorii persoanei păgubite sau

reprezentantul ei legal și asigurător.

În cazul prevăzut la alin.(3) al art. 25 din Legea menționată, despăgubirea de

asigurare va include: a) partea din salariu pierdută de persoanele care s-au aflat la

întreținerea defunctului sau care aveau dreptul la pensie de întreținere din partea lui

minus indemnizațiile primite din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat; b)

cheltuielile de înmormîntare (cheltuielile pentru sicriu și piatră funerară,

cheltuielile de transport, cheltuielile de îmbălsămare și cheltuielile cimitirului),

probate cu documente justificative; c) cheltuielile de transport al defunctului din

localitatea în care a avut loc decesul pînă în localitatea în care a avut loc

înmormântarea, probate cu documente justificative.

Analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele legale citate

mai sus, instanța de apel a dedus că refuzul Serviciului Fiscal de Stat de furnizare a

informațiilor solicitate este neîntemeiat, fiind bazat în exclusivitate pe poziția

subiectivă a apelantului-pârât.

Curtea de Apel Chișinău a subliniat că informația solicitată de CA „General

Asigurări” SA este necesară pentru justa examinare a dosarului de daună, deschis

în rezultatul unui accident rutier soldat cu decesul lui Igor Ceban, în cadrul căruia,

succesorii acestuia (soția și copiii) pretind la despăgubiri și indemnizații de

asigurare.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind neîntemeiate

argumentele Serviciului Fiscal de Stat, care a susținut că prin răspunsul contestat

au fost respectate prevederile legislației în vigoare privind limitarea prevăzută de

lege, protejarea unui interes legitim și necesitatea protejării informației prin

prisma prevalării necesității asigurării secretului fiscal, menținerea reputației și

încrederii contribuabililor în Serviciul Fiscal de Stat și evitarea suportării unui

eventual prejudiciu pentru furnizarea ilegală a informației în raport cu cerințele

companiei de asigurări. Or, acest refuz este de natură să priveze succesorii lui Igor

Ceban de dreptul de a beneficia de despăgubire/indemnizație de asigurare, drept

care prevalează în speță.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca întemeiată soluția primei instanțe

privind obligarea Serviciului Fiscal de Stat să elibereze CA „General Asigurări”

informația solicitată prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2019. Or, Serviciul

Fiscal de Stat, ca autoritate publică, în virtutea dispozițiilor art. 6¹ din Legea nr.

5

407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, urmează să prezinte

asigurătorului informațiile necesare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii de

asigurare.

La 19 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal de Stat a

depus recurs împotriva deciziei din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii

de respingere a acțiunii depuse de CA „General Asigurări” SA (f.d. 136-137).

Ulterior, la 21 iulie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea

recursului (f.d. 142-147).

În susținerea recursului recurentul Serviciul Fiscal de Stat a indicat că instanța

de apel a aplicat eronat normele de drept material și anume a interpretat în mod

eronat legea, nu a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și a dat o apreciere

arbitrară probelor prezentate.

În esență, recurentul a indicat că răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr.

26-15/1-13/17722 din 30 decembrie 2019 privind refuzul în furnizarea informației

solicitate de către CA „General Asigurări” SA, a fost oferit intimatului în

conformitate cu normele de drept material, indicând în acest sens, că companiile de

asigurare nu se regăsesc în lista exhaustivă prevăzută de art. 131 alin. (5) Cod

fiscal, potrivit cărora Serviciului Fiscal de Stat este în drept să prezinte informațiile

de care dispune referitor la un contribuabil concret.

De asemenea, consideră eronate argumentele instanței de apel, precum că

Serviciul Fiscal de Stat, ca autoritate publică, în virtutea dispozițiilor art. 6¹ din

Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, urmează să prezinte

asiguratorului informațiile necesare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii de

asigurare

Recurentul consideră că deși Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire

la asigurări, este una specială, aceasta conține prevederi de ordin general, motiv din

care aceasta nu poate avea prioritate față de prevederile Codului fiscal, care

stipulează că secret fiscal constituie orice informație de care dispun organele cu

atribuții de administrare fiscală, inclusiv informația despre contribuabil ce

constituie secret comercial, cu excepția informației despre încălcarea legislației

fiscale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 05 mai

2021, fiind notificată recurentului Serviciului Fiscal de Stat la data de 08 iulie

2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei

(f.d.140).

Astfel, recursul depus la data de 19 mai 2021 și motivarea acestuia prezentată

la 21 iulie 2021, de către Serviciul Fiscal de Stat, sunt în termen.

6

Prin referința depusă la 16 august 2021 intimata CA „General Asigurări” SA

a solicitat respingerea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva

deciziei din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

7

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8