2ra-1228/21 — încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1228/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Țărnă, reprezentată de

avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Țărnă

împotriva Doinei Neaga cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 septembrie 2017, Maria Țărnă, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Doinei Neaga, solicitând încasarea

prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de 700 de euro și cheltuielile

de judecată pentru asistență juridică în mărime de 5000 de lei, a prejudiciului moral

în sumă de 30000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, aproximativ la sfârșitul lunii

august 2015, în urma acțiunilor ilegale ale Doinei Neaga, a fost nevoită să-i transmită

suma de 100 de euro, iar în luna septembrie 2015-suma de 200 de euro. Ulterior, la

03 noiembrie 2015 în urma acțiunilor ilegale ale pârâtei de estorcare, i-a mai

transmis suma de 250 de euro, din spusele pârâtei, pentru a o transmite procurorului

care conducea urmărirea penală. La data de 05 noiembrie 2015 i-a transmis suma de

150 de euro, la fel, din spusele pârâtei, pentru a o transmite procurorului care

conducea urmărirea penală.

Pentru acțiunile ilegale, Doina Neaga a fost condamnată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel, prin sentința din

31 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, irevocabilă, emisă în

procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Doina Neaga a fost

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) Cod

penal și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 60000 de

lei, cu privarea de dreptul de a deține funcții publice pe un termen de trei ani.

Reclamanta a afirmat că, prin acțiunile ilegale ale pârâtei, i-a fost cauzat un

prejudiciu material în sumă de 700 de euro. La fel, prin acțiunile criminale ale Doinei

Neaga, i-au fost cauzate suferințe psihice și psihologice enorme, pentru ce urmează

a-i fi reparat prejudiciul moral, estimat la suma de 30000 de lei.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

1

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Maria Țărnă și s-a încasat

de la Doina Neaga în beneficiul Mariei Țărnă cu titlu de prejudiciu material, suma

de 700, 00 de euro, echivalentul în lei moldovenești conform cursului oficial stabilit

de BNM la data executării hotărârii și cu titlu de prejudiciu moral suma de 3000,00

lei; în rest cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Țărnă împotriva Doinei

Neaga a fost respinsă.

Prin decizia din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de Maria Țărnă, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu și Doina

Neaga, reprezentată de avocatul Ion Cernolev și s-a menținut hotărârea din 20

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat că, temeinic și legal prima

instanță a admis pretenția reclamantei cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat prin infracțiune estimat la suma de 700 de euro, ce constituie suma de bani

transmisă Doinei Neaga, ofițer de urmărire penală în cadrul Inspectoratului de

Poliție Buiucani.

Instanța de apel redând conținutul prevederilor art. 1416 alin. (1) și (2) Codul

civil, în vigoare până la 01 martie 2019, art. 1422 alin. (1) Codul civil, în vigoare

până la 01 martie 2019, art. 1423 alin. (1) și (2) Codul civil, în vigoare până la 01

martie 2019, precum și reiterând că, în termenii Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prejudiciul moral, se

exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel

încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Astfel, ținând cont de natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor

suportate de Maria Țărnă, prima instanță just a ajuns la concluzia de a acorda

reclamantei drept compensație morală suma de 3000 de lei, sumă ce reprezentă o

satisfacție suficientă, echitabilă și nicidecum diminuată a prejudiciului moral cauzat

în sensul art.41 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

La 04 iunie 2021, Maria Țărnă, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu, a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral, modificând

cuantumul de la suma de 3000 de lei până la suma de 30000 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele de judecată au interpretat și

au aplicat greșit normele de drept material și nu s-au pronunțat motivat asupra tuturor

circumstanțelor de fapt și de drept ale litigiului.

Respingerea parțială a cerințelor din cererea de chemare în judecata este total

nemotivată prin norme materiale. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeana pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre și decizie motivată, drept ignorat de

către instanță.

Totodată, a menționat că, la stabilirea existenței prejudiciului moral, definit in

doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre

prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin

suferința fizica sau morală, care le resimte victima, trebuie avute în vedere caracterul

2

și importanța valorilor nepatrimoniale lezate, situația personală a victimei, ținând

cont de mediul social din care victima face parte, educația, cultura, standardul de

moralitate, personalitatea și psihologia victimei, circumstanțele săvârșirii faptei,

statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de

protejarea unor drepturi care intră ca element al vieții private, în sfera art. 8 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de

Constituție și de legile naționale, existenta prejudiciului este circumscrisă condiției

aprecierii rezonabile, pe o bază echitabila corespunzătoare a prejudiciului real și

efectiv produs victimei.

În ceea ce privește proba prejudiciului moral, a precizat că, potrivit practicii

CtEDO este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul și raportul de

cauzalitate sa fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului

moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea

prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluția fiind determinată de

caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic

imposibilă.Ca urmare, prejudiciu moral în suma solicitată ar constitui un remediu

echitabil pentru suferințele pricinuite de către reprezentanții organului de urmărire

penală care au comis o infracțiune de corupție.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatei conform scrisorii

de însoțire datate cu 15 iulie 2021 (f.d.204) și a fost restituită corespondența cu

mențiunea „nereclamat” (f.d.206-207).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 03 iunie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 04 iunie 2021, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Maria Țărnă, reprezentată de

avocatul Serghei Mocanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Țărnă, reprezentată de

avocatul Serghei Mocanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Maria Țărnă, reprezentată de avocatul

Serghei Mocanu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Țărnă, reprezentată de

avocatul Serghei Mocanu, împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5