2ra-1171/21 — repararea prejudiciului cauzat urmare a acțiunilor ilicite a organului de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată

2ra-1171/21 — repararea prejudiciului cauzat urmare a acțiunilor ilicite a organului de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1171/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: E. Culinca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru)

D E C I Z I E

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursurile declarate de Denis Berzan și de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Berzan

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și

Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat ca urmare a

acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de

judecată,

împotriva deciziei din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 august 2020, Denis Berzan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și

Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin sentința din 5 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani a fost achitat pe acuzarea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

A specificat că nefiind de acord cu sentința, procurorul în Procuratura

Anticorupție, Constantin Popa a înaintat cerere de apel, solicitând casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care a-l recunoaște culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2)

lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul, s-a

casat sentința și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Denis Berzan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 2 ani.

1

A remarcat faptul că de către avocatul Vasile Bobeica, în numele inculpatului

Denis Berzan, la 15 iulie 2019, a depus recurs ordinar împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând casarea acesteia cu menținerea în vigoare a sentinței.

Astfel, prin decizia din 21 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul

ordinar declarat de către avocatul Vasile Bobeica, în numele inculpatului Denis

Berzan a fost admis, a fost casată total decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în privința lui Denis Berzan și prin extindere în privința lui Sergiu

Avornic cu menținerea sentinței din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, prin care: Denis Berzan a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Reclamantul a mai menționat că în rezultatul acțiunilor ilegale ale organului

de urmărire penală și al instanțelor de judecată s-a aflat în detenție ilegală pe o

durată de 50 zile (20 zile de arest preventiv și 30 de zile de arest la domiciliu), iar

pe o perioadă fiindu-i aplicată măsura controlul judiciar.

De asemenea, a considerat că punerea sub învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (2) și art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și condamnarea

ulterioară reprezintă rezultatul acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, în

persoana procurorului.

A învederat că prin sentința din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și decizia din 21 mai 2020 Curții Supreme de Justiție, prin care a fost

achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, se constată

încălcarea drepturilor constituționale al acestuia și prevederile art. 6 CEDO.

De altfel, a indicat că prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

ale procuraturii cât și a instanței de judecată, i-a fost cauzat atât un prejudiciu

material, cât și moral. Astfel, în urma punerii ilegale sub învinuire, aplicarea

nejustificată a măsurilor preventive, defăimarea nejustificată, încălcarea onoarei și

demnității personale în fața consătenilor și cunoscuților, durata urmăririi penale și

a judecării cauzei de aproximativ 3 ani, tragerea ilegală la răspundere penală,

cauzându-i un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 100000,00 lei.

A menționat că prin decizia de achitare irevocabilă se denotă faptul că i-au

fost cauzate suferințe psihice, prin faptul învinuirii în comiterea unei infracțiunii pe

care nu a comis-o. Astfel, suferințele psihice suportate de reclamant se manifestă

prin faptul că i-a fost stabilită o pedeapsa cu închisoarea, cât și prin faptul că

anterior i-au fost aplicate măsuri de constrângere ca arest preventiv, arest la

domiciliu și controlul judiciar.

La caz, reclamantul a specificat că daunele morale i-au fost cauzate și prin

limitarea dreptului la libera circulație, ori, în privința sa au fost aplicate măsuri de

control judiciar cu obligarea de a nu părăsi localitatea unde își are domiciliu.

În astfel de circumstanțe, a considerat că organul de urmărire penală și

instanțele de judecată în mod eronat, ilegal și abuziv l-au plasat sub urmărire

penală, fiind efectuate acțiuni de urmările penală ce i-au știrbit imaginea și

prestigiul acestuia, fiind umilit și ofensat în fața societății ca cetățean, cauzându-i-

se de către organul de urmărire penală și instanțele judecătorești un imens

prejudiciu moral, manifestat prin stare de stres, frustrării, dezamăgirii, fiind

ponegrit de către colegii de breaslă și întreaga societate cu care se cunoștea.

A solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediului Ministerului

Justiției a sumei de 100 000,00 de lei, ce consideră o sumă rezonabilă și echitabilă

în raport cu motivele indicate.

2

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Denis Berzan. S-a încasat

din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Denis

Berzan suma de 50 000,00 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

instanțelor de judecată. În rest, pretențiile lui Denis Berzan cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică la examinarea cauzei penale, au fost respinse ca

neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 20 noiembrie 2020,

Denis Berzan a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 4 decembrie 2020, prin intermediul poștei terestre, Ministerul Finanțelor a

depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

integrală a hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Ulterior, la 2 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, Ministerul

Justiției a depus cerere de apel incident, solicitând casarea integrală a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de Denis Berzan. S-a admis apelul declarat de Ministerul

Finanțelor și apelul incident declarat de Ministerul Justiției. S-a modificat

hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Berzan împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul

Finanțelor cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat urmare a acțiunilor

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată,

după cum urmează: S-a micșorat suma încasată cu titlu de compensare a

prejudiciului moral din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Denis Berzan de la 50 000 de lei la 20 000 de lei.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1, 3, 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, instanța de apel a considerat că, deși prima instanță corect a constatat

temeinicia pretenției de încasare a prejudiciului moral, eronat a conchis asupra

cuantumului acestuia în mărime de 50 000 de lei.

Colegiul a considerat necesar de a încasa de la Stat, reprezentat de Ministerul

Justiției, o despăgubire bănească în mărime de 20 000 de lei, care este una

rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire utilă și suficientă, compensatoare

pagubelor de ordin moral cauzat persoanei vizate, această despăgubire corespunde

și criteriilor de despăgubire stabilite de CEDO prin jurisprudența sa.

La 25 mai 2021, Denis Berzan a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în

parte a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată nu a constatat just

și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu au examinat cauza sub

toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

3

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

La 29 iulie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea în parte a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată nu a constatat just

și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu au examinat cauza sub

toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 aprilie 2021 și a

expediat decizia motivată participanților la proces la 26 mai 2021 (f.d. 184), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursurile declarate la 25 mai 2021 și la 29 iulie 2021, sunt în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 30 iunie 2021

și la 30 iulie 2021 instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile, informând

despre necesitatea depunerii referinței.

La 18 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Republicii

Moldova a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

Denis Berzan și admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției, în sensul

declarat.

Prin încheierea din 15 septembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție

recursurile declarate de Denis Berzan și de Ministerul Justiției au fost considerate

admisibile și au fost fixate spre examinare într-un complet de 5 judecători, în

vederea examinării fondului recursurilor.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

4

esență, recurenții și intimata au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției,

admiterea recursului declarat de Denis Berzan cu casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul

Finanțelor, Denis Berzan a solicitat încasarea din bugetul de stat, prin

intermediului Ministerului Justiției a sumei de 100 000,00 de lei, ce consideră o

sumă rezonabilă și echitabilă în raport cu motivele indicate.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 19 noiembrie 2020 a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Denis Berzan. A încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției,

în beneficiul lui Denis Berzan suma de 50 000,00 de lei, cu titlu de compensare a

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și instanțelor de judecată. În rest, pretențiile lui Denis Berzan cu

privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică la examinarea cauzei penale,

au fost respinse ca neîntemeiate.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 22 aprilie 2021 a respins cererea de apel declarată de Denis Berzan. A

admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor și apelul incident declarat de

Ministerul Justiției. A modificat hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de Denis Berzan împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii

Procuratura Generală și Ministerul Finanțelor cu privire la recuperarea

prejudiciului moral cauzat urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată, după cum urmează: A micșorat

suma încasată cu titlu de compensare a prejudiciului moral din bugetul de stat, prin

5

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Denis Berzan de la 50 000 de lei

la 20 000 de lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția

instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și

arbitrară a litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) Cod de procedură civilă, orice persoană

interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit

de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele

legitime.

În temeiul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale, iar conform art. 130 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru

instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea

ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența

pentru soluționarea cauzei.

În baza art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În sensul art. 1 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 (în continuare Legea

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998), prezenta lege constituie actul legislativ de

bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială a

statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și

contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele

judecătorești.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prin

acțiuni ilicite se înțelege acțiunile sau inacțiunile organului de urmărire penală sau

ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se

manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte

ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din

instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor

procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

6

Prin urmare, elementele esențiale ale acțiunilor ilicite: acțiuni sau inacțiuni ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată, care nu

neapărat să fie ilegale și exclud vinovăția acestora; dar al căror caracter ilegal se

manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, iar dacă acest fapt

s-a întâmplat persoana trebuie despăgubită.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al aceleiași legi, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Așadar, în baza materialelor cauzei, prima instanță corect a constatat că

conform rechizitoriului din cauza penală, Denis Berzan a fost învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) și art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Mai mult, certificatul eliberat de Centrul Național Anticorupție atestă faptul

că Denis Berzan, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(2) lit. b), de la data de 8 februarie 2017 până la data de 28 februarie 2017 a fost

deținut în Izolatorul de urmărire penală a Centrului Național Anticorupție (f.d. 64).

Prin încheierea din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

în privința lui Denis Berzan a fost emis mandat de arest nr. 14-32/17, pe un termen

de 20 de zile (f.d. 65), iar prin încheierea din 23 februarie 2017, acestuia i-a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu, pe un termen de 30 de

zile (f.d. 66).

Ulterior, la 30 martie 2017, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost admis demersul apărătorului Veaceslav Brateanu, în interesele lui

Denis Berzan, privind liberarea din arest la domiciliu și a fost admis parțial

demersul acuzatorului de stat privind aplicarea în privința lui Denis Berzan a

măsurii de control judiciar (f.d. 71-72).

La fel, din actele cauzei rezultă că prin sentința din 5 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, Denis Berzan a fost achitat pe acuzarea de comiterea a

infracțiunii stabilite de art. 326 alin. (2) lit. b) Codul penal, în legătură cu faptul că

fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii incriminate (f.d. 19-33).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 21 mai 2019 a admis apelul

procurorului, a casat sentința din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și a pronunțat o nouă hotărâre prin care, Denis Berzan a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 326 alin. (2) lit. b) Codul penal,

aplicându-i o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani, iar conform art. 90

Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat cu stabilirea unui termen de

probațiune de 2 ani (f.d. 35-63).

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul ordinar declarat de către avocatul lui Denis Berzan și a fost casată integral

decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea sentinței din 5

iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Astfel, Denis Berzan fiind achitat de sub învinuire de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Analizând înscrisurile prezente la actele cauzei, în coraport cu normele de

drept relevante și circumstanțele elucidate, prima instanță întemeiat a conchis că

cele constatate și relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că Denis Berzan

7

este în drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale

ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.

Reieșind din natura pretențiilor înaintate, în coraport cu normele de drept

enunțate, este cert că odată cu adoptarea deciziei din 21 mai 2020 a Curții Supreme

de Justiție, prin care s-a menținut sentința de achitare a lui Denis Berzan, din

motivul lipsei faptei infracțiunii, ultimul a fost în drept să pretindă repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Prin urmare, argumentele Ministerul Justiției sunt lipsite de suport legal, ori,

afirmația precum că, în speță, nu sunt întrunite condițiile din normele de drept

aplicabile cauzei, respectiv, nu este temei de a genera obligația statului de a repara

prejudiciu moral ultimului, deoarece vin în contradicție constatărilor expuse.

Or, conform art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, indică

direct că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de

prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de

achitare.

La caz, fiind constatat cu certitudine că prin decizia din 21 mai 2020 a Curții

Supreme de Justiție s-a casat integral decizia de condamnare a Curții de Apel

Chișinău și s-a menținut sentința de achitare, emisă în privința lui Denis Berzan,

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal,

ceea ce constituie act de reabilitare adoptat în favoarea lui Denis Berzan.

Mai mult, chiar și în decizia din 21 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție, în

susținerea soluției de achitare, a statuat că unica probă prezentată de acuzator cu

referire la vinovăția lui Denis Berzan în săvârșirea infracțiunii, și anume depozițiile

unui martor, nu poate constitui fapt că Denis Berzan ar fi realizat elementele

constitutive ale laturii obiective a componenței de infracțiune stabilite de art. 326

Cod penal.

Pe cale de consecință, prima instanță corect a concluzionat că, în speță, sunt

întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, pentru

angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare, or, prin

decizia instanței de apel casată ulterior, Denis Berzan a fost condamnat pentru o

infracțiune care se sancționează inclusiv cu o pedeapsă de până la 6 ani de

închisoare.

De altfel, în temeiul art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta

lege, apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

În același timp, conform art. 10 din aceiași lege, dreptul persoanei fizice la

repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege

apare în cazurile specificate la art. 6.

Conform art. 11 alin. (1) din legea menționată supra, mărimea compensației

pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul

prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-

se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită

persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la

urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c)

rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; d)

durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de

judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al

persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura

8

în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h)

durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Prevederi similare se regăsesc și în art. 2007 alin. (1) Cod civil, conform

căruia, prejudiciul cauzat persoanei prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului

preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea

ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în

folosul comunității se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția

persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale

instanțelor de judecată.

Prin prisma jurisprudenței CEDO unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral, este criteriul echității. Acest criteriu se traduce prin

necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit,

încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.

Din studiul înscrisurilor anexate la dosar rezultă incontestabil faptul că lui

Denis Berzan i-au fost cauzate suferințele psihice, prin faptul că a fost tras la

răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală

prevede inclusiv pedeapsa cu închisoare pe un termen de până la 6 ani, dar și prin

faptul că a fost privat de libertate, pe un termen de 50 de zile, în cadrul urmăririi

penale, prin aplicarea măsurilor preventive privative de libertate.

În cazul dat, suferințele psihice suportate de Denis Berzan se manifestă și prin

faptul că acesta a fost tras la răspundere penală pentru acțiuni în care nu se

întrunesc elementele infracțiunii. În perioada începând cu 8 februarie 2017, data

reținerii și punerii sun învinuire și până la 21 mai 2020, data rămânerii definitive a

sentinței de achitare privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2)

lit. b) Codul penal, Denis Berzan a fost supus unor suferințe psihice, fiind generate

de retrăiri, frustrări, incertitudini și neliniște, în legătură cu învinuirile aduse.

Prin urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al

persoanei, durata urmăririi penale și examinării cauzei, prima instanță corect a

constatat existența motivelor întemeiate de a stabili mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral suportat în suma de 50 000 de lei, pe când instanța de

apel neîntemeiat a micșorat suma respectivă, or, în speță, prejudiciul moral încasat

prin hotărârea primei instanțe poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce

satisfacție echitabilă lui Denis Berzan.

Totodată, Colegiul consideră neîntemeiate alegațiile Ministerului Justiției cu

referire la faptul că Denis Berzan nu a prezentat probe care ar confirma prejudiciul

moral cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală și prin urmare nu este

temei de a genera obligațiunea statului la repararea acestuia, dat fiind că acest

argument poartă un caracter declarativ și formal, fiind contrar prevederilor Legii

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

La caz, instanța de recurs învederează că conform jurisprudenței Curții

Europene (cauza Antipenkov vs. Rusia, nr. 33470/03 din 15 octombrie 2009, §82)

Curtea a reiterat că părții lezate nu-i poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru

argumentarea prejudiciului moral suferit, iar simpla constatare a încălcării săvârșite

9

de organele de urmărire penală și declarațiile părții lezate sunt suficiente pentru a

oferi o satisfacție echitabilă.

Reieșind din cumul de probe prezente la actele cauzei în coroborare cu

normele materiale aplicabile speței, Colegiul consideră eronată concluzia instanței

de apel de micșorare a prejudiciului moral de la 50 000 de lei la 20 000 de lei.

Așadar, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele lui Denis Berzan

privind temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, argumente ce nu pot fi

combătute, iar argumentele Ministerului Justiției ca neîntemeiate.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia primei instanțe este justă, având

la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică

cuvenită.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ministerul Justiției urmează a fi respins, iar recursul declarat de Denis Berzan

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției.

Se admite recursul declarat de Denis Berzan.

Se casează decizia din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Berzan împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul

Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat ca urmare a acțiunilor

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

10