2r-548/21 — repararea prejudiciului

2r-548/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2r-548/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Culinca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

DECIZIE

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Vasile Grozavu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Grozavu

împotriva lui Străisteanu Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material și

moral,

împotriva încheierii din 17 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

restituit cererea de apel înaintată de Vasile Grozavu, ca fiind depusă peste termen,

c o n s t a t ă:

La 13 decembrie 2019, Vasile Grozavu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghe Străisteanu cu privire la încasarea prejudiciului material și

moral.

Prin hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Grozavu împotriva lui

Gheorghe Străisteanu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la data de 26 aprilie 2021, a depus

cerere de apel, solicitând casarea integrală a hotărârii din 04 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 17 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea

de apel depusă de Vasile Grozavu, împotriva hotărârii din 04 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă peste termen, iar apelantul nu

a solicitat repunerea în termen.

La 15 iulie 2021, Vasile Grozavu, a depus cerere de recurs împotriva încheierii

din 17 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii contestate, emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că, magistrații instanței de apel nu s-au

informat când a primit hotărârea motivată. Or, aceasta i-a fost expediată abia la 06

aprilie 2021.

Astfel, cererea de apel depusă la 26 aprilie 2021 a fost înaintată cu omiterea

termenului de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, deoarece, a fost

în imposibilitate de a exercita dreptul de apel în termenul prevăzut de lege - 30 zile

de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, din motive neimputabile apelantului.

În acest sens, consideră recurentul că, cererea de apel depusă la 26 aprilie 2021,

a fost depusă în interiorul termenului de declarare a apelului.

1

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului la 09 august

2021, prin scrisoare de însoțire (f.d.148) și a fost recepționată la 16 august 2021 de

către Străisteanu Gheorghe, conform avizului de recepție (f.d.150).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 17 mai 2021, iar

cererea de recurs a fost depusă la 15 iulie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii în adresa recurentului la

07 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, conform scrisorii de expediere

(f.d.143). Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Vasile Grozavu și va menține încheierea contestată, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Grozavu împotriva lui Străisteanu

Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, a fost pronunțat la

04 martie 2021 (f.d.121).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel înaintate de către Vasile Grozavu împotriva hotărârii din 04 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă peste termen, din motivele ce

succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

2

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 04

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de către Vasile

Grozavu, la data de 26 aprilie 2021 (f.d.130).

Prin încheierea din 17 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de Vasile

Grozavu, împotriva hotărârii din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, ca fiind depusă peste termen, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen

(f.d.140-142).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 04 martie 2021 (f.d.121), însă cererea de apel a fost depusă de către

Vasile Grozavu, la data de 26 aprilie 2021 (f.d.130).

Concomitent, Colegiul notează că, Vasile Grozavu, a cunoscut despre data și

ora ședinței de judecată din 04 martie 2021, fiind informat în ședința de judecată

precedentă din 23 februarie 2021, contra semnătură (f.d.120). Or, pentru data de 04

martie 2021 a fost stabilită deliberarea și pronunțarea dispozitivului hotărârii

judecătorești, aspect reflectat în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.120c).

De altfel, conform înscrisului datat cu 05 martie 2021, lui Vasile Grozavu, i-a

fost expediată prin intermediul poștei electronice, la data de 05 martie 2021 copia

dispozitivului hotărârii din 04 martie 2021 (f.d.122).

În atare circumstanțe decade argumentul recurentului precum că, lipsesc

confirmări despre expedierea dispozitivului hotărârii judecătorești în adresa sa

contrar art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, în situația în care apelantul/recurentul, Vasile Grozavu, a recepționat

dispozitivul hotărârii judecătorești la 05 martie 2021, este irelevantă expedierea

repetată a dispozitivului hotărârii din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în sensul pretins de recurent.

Conjunctura reliefată supra confirmă că, apelantul Vasile Grozavu a fost în

posibilitate de a ataca cu apel în termen hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în condițiile în care la 05 martie 2021 a primit personal

dispozitivul hotărârii.

Colegiul reiterează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, postulat inserat

în art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Astfel, în situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la

04 martie 2021, și a fost primit de către recurent la 05 martie 2021, în temeiul art.

111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul de contestare cu apel a început a curge

3

din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii

judecătorești, adică începând cu data de 05 martie 2021.

În context, având în vedere că recurentul a cunoscut despre existența litigiului

aflat pe rolul instanței de judecată, instanța de apel justificat a reținut că apelantul

Grozavu Vasile a declarat apelul peste termen. Or, recurentul are obligația de a se

folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale în conformitate cu prevederile

art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

De asemenea, Colegiul iterează că, părțile antrenate într-un proces, trebuie să

se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de

legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă

sugerată și de jurisprudența CEDO.

Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați

să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza

Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre

Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

În concluzie, Colegiul precizează că, alegațiile aduse de către recurent nu

justifică omiterea termenului de declarare a apelului, precum nici solicitarea de a fi

repus în termenul pentru exercitarea acestei căi de atac, în situația în care

apelantul/recurentul a cunoscut de existența litigiului, precum și despre data

pronunțării dispozitivul hotărârii judecătorești. Or, recurentul a avut posibilitatea de

a depune cerere de apel în interiorul termenului de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii judecătorești.

De altfel, legiuitorul acordă posibilitatea apelanților de a înregistra inițial o

cerere de apel, iar după data întocmirii hotărârii integrale, în virtutea art. 365 alin.

(11) Cod de procedură civilă, cererea de apel poate fi suplimentată.

La caz, recurentul abia la data de 26 aprilie 2021 a înregistrat unica cerere de

apel, care a indicat a fi motivată, doar că a fost depusă în afara termenului de 30 de

zile stabilit de legiuitor. O altă cerere anterior, în interiorul termenului de 30 de zile

de la data pronunțării dispozitivului hotărârii judecătorești, apelantul/recurentul nu

a înaintat.

Alegația recurentului precum că, a primit hotărârea motivată din 04 martie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, abia la 06 aprilie 2021, nu justifică omisiunea

sa de a se conforma prevederilor legale, or, lucrările dosarului denotă că recurentul

a cunoscut de litigiul aflat pe rolul instanței de judecată, precum și a primit la data

de 05 martie 2021, dispozitivul hotărârii judecătorești din 04 martie 2021.

Aserțiunile recurentului precum că a recepționat copia hotărârii motivate a

primei instanțe la data de 06 aprilie 2021, însă nu i-ar fi fost expediat dispozitivul

acesteia, contrar prevederilor art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă și respectiv

depunerea cererii de apel la data de 26 aprilie 2021 cu omiterea termenului de 30 de

zile, nu i-ar fi imputabilă, au fost infirmate prin considerentele reflectate supra.

Subsecvent, Colegiul conchide că, nu au fost determinate anumite circumstanțe

ce ar justifica calcularea termenului de depunere a cererii de apel de la primirea

hotărârii și nu de la pronunțarea dispozitivului acesteia, în condițiile în care

recurentul chiar dacă nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului hotărârii, a

cunoscut despre însuși existența acestui litigiu. Mai mult, însăși copia dispozitivului

hotărârii a primit-o la 05 martie 2021.

4

În altă ordine de idei, art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că,

repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea

prevăzute de art.116.

Colegiul reiterează că, apelantul/recurentul la depunerea cererii de apel

împotriva hotărârii din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nu a

solicitat repunerea în termenul pentru declararea apelului.

În continuare, Colegiul relevă că, repunerea în termen pentru declararea

apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care

apelantul ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor

pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or,

solicitarea de repunere în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi

soluționată din oficiu de către instanța de apel.

Totodată conform prevederilor art. 364 alin. (4) Codul de procedură civilă,

cererea de apel cu toate documentele anexate se poate depune prin intermediul

Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură electronică avansată

calificată.

Conform prevederilor art. 365 alin. (3) Codul de procedură civilă, cererea de

apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său. În ultimul caz, la cerere se

anexează documentul, legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile

reprezentantului dacă în dosar lipsește o astfel de împuternicire.

Astfel, Colegiul învederează că din materialele cauzei se constată că cererea de

apel nu este semnată olograf și nici cu semnătură electronică avansată calificată.

Deci, Vasile Grozavu, nu și-a exercitat dreptul de a depune apel în termen,

apelul fiind declarat la 26 aprilie 2021, iar ultimul nu a solicitat repunerea în termen,

acesta fiind depășit, dar și nu a ținut cont de prevederile legale ale art. 364 alin. (4)

și art. 365 alin. (3) Codul de procedură civilă.

Drept urmare, instanța de apel corect a reținut că apelantul nu a solicitat

repunerea în termenul pentru declararea apelului în temeiul art. 116 Cod de

procedură civilă, precum și nu a invocat niciun motiv plauzibil ce ar justifica

omiterea termenului.

Astfel, în corespundere cu art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, care, la caz, a fost pronunțat la 04 martie 2021, ceea ce denotă că instanța

de apel întemeiat a conchis că apelul a fost declarat peste termen.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a

apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special

luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

5

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13

din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de

valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor.

Adițional, Colegiul învederează că, nu poate fi pretinsă nerespectarea de către

instanța de apel a prevederilor legale, în situația în care apelantul/recurentul a ignorat

atât obligațiile, cât și drepturile sale procedurale.

Mai mult, apelantul/recurentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de

pârghiile legale întru realizarea dreptului la o cale de atac eficientă, în situația în care

însuși apelantul/recurentul nu a solicitat repunerea în termen pentru declararea

apelului, iar alegațiile aduse în recurs nu pot fi reținute în justificarea omiterii

termenului, precum nici nu pot determina repunerea în termenul de declarare a

apelului în sensul pretins.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Vasile Grozavu.

Se menține încheierea din 17 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Grozavu împotriva lui

Străisteanu Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6