3ra-705/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-705/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-705/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

15 septembrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Inspectoratul General al

Poliției și Cojocar Dumitru reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Cojocar Dumitru împotriva Inspectoratului General al Poliției, personae terțe

Casa Națională de Asigurări Sociale, Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

anularea actului administrativ și obligarea emiterii unui act administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 noiembrie 2019, Cojocar Dumitru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa Națională de

Asigurări Sociale, solicitând constatarea ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului

General al Poliției nr. 34/3-1493 din 12.09.2019 și refuzul Inspectoratului General

al Poliției cu nr. 34/3-1703 din 10.10.2019 și a Ministerului Afacerilor Interne cu nr.

44/22-3012 din 22.10.2019, obligarea Inspectoratului General al Poliției de a-i

acorda lui Cojocar Dumitru concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului Xxxx,

de la 20.09.2009 și până la vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 10.09.2019, s-a adresat angajatorului

Inspectoratul General al Poliției cu cerere privind acordarea concediului parțial plătit

pentru îngrijirea copilului Xxxx.

Prin răspunsul din 12.09.2019, reclamantul a fost informat despre condițiile de

acordare a concediului solicitat, însă nu a fost informat dacă se va acorda concediul

sau nu.

La 03.10.2019, s-a adresat cu cerere prealabilă Inspectoratului General al

Poliției, prin care a solicitat reexaminarea cererii privind acordarea concediului

parțial plătit pentru îngrijirea copilului, iar prin răspunsul Inspectoratului General al

1

Poliției din 10.10.2019, recepționat la 15.10.2019, cererea prealabilă a fost respinsă

ca fiind inadmisibilă, fără a indica careva motive, doar că s-a indicat că aceasta a

fost trimisă Ministerului Afacerilor Interne, conform art.167 alin. (2) din Codul

administrativ. Iar, prin răspunsul din 22.10.2019, Ministerul Afacerilor Interne a

respins cererea prealabilă ca fiind inadmisibilă, motivând faptul că careva

iregularități nu au depistat.

A comunicat că, la 23.10.2018, s-a căsătorit cu Donțu Olga, iar la xxxx, s-a

născut copilul Xxxx. Având în vedere faptul unicul venit al familiei este salariul

reclamantului, care nu este suficient pentru întreținere și că soția și-a găsit un loc de

muncă peste hotarele țării, soții au convenit ca reclamantul să îngrijească de copil,

iar soția să plece peste hotarele țării. Din aceste considerente reclamantul s-a adresat

angajatorului cu cerere privind acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani. Prin răspunsurile sus menționate, reclamantului i-a

fost refuzat, fără a fi informat care sunt motivele.

A mai subliniat că nici soția Cojocar Olga și nici o altă rudă nu au depus cereri

privind acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta

de 3 ani și respectiv nimeni nu beneficiază de indemnizația respectivă.

În opinia reclamantului, circumstanțele descrise se încadrează în prevederile

legale pentru acordarea concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3

ani, iar angajatorul fără a invoca nici un temei și neprezentând nici o dovadă în

confirmarea refuzului de acordare a concediului, ilegal a refuzat de a acorda

concediul.

Prin încheierea din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost atras în proces în calitate de terț Ministerul Afacerilor Interne.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a anulat în tot actul administrativ individual defavorabil emis de Inspectoratul

General de Poliție, exprimat prin răspunsul nr. 34/3-1493 din 12.09.2019 și deciziile

adoptate în procedura prealabilă exprimate prin răspunsurile nr.34/3-1703 din

10.10.2019 și nr. 44/22-3012 din 22.10.2019.

S-a obligat Inspectoratul General de Poliție să emită ordin cu privire la

acordarea lui Cojocar Dumitru a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului

- Xxxx, născut la xxxx, începînd cu 20.09.2019, pînă la data împlinirii de către copil

a vîrstei de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul

lui Cojocar Dumitru suma de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 27 noiembrie 2020,

Inspectoratul General de Poliție a declarat apel asupra hotărârii din 23 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis

o decizie nouă potrivit căreia acțiunea în contencios administrativ depusă de Cojocar

Dumitru împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoane terțe Casa Națională

de Asigurări Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la anularea actului

administrativ, obligarea emiterii unui act administrativ favorabil și încasarea

cheltuielilor de judecată, s-a admis parțial.

S-a anulat în tot actul administrativ individual defavorabil emis de Inspectoratul

General de Poliție, exprimat prin răspunsul nr. 34/3-1493 din 12.09.2019 și deciziile

2

adoptate în procedura prealabilă exprimate prin răspunsurile nr.34/3-1703 din

10.10.2019 și nr. 44/22-3012 din 22.10.2019.

S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui

Cojocar Dumitru suma de 1 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, legiuitorul expres a stabilit

că este un drept al tatălui de a solicita în baza unei cereri scrise, concediul parțial

plătit pentru îngrijirea copilului în cazul în care mama aflată în concediu de

maternitate nu a solicitat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la

vîrsta de 3 ani.

La caz, nu au fost anexate probe din care ar reieși că, soția reclamantului,

Cojocar Olga, sau o altă rudă, ar fi depus cerere în sensul acordării concediului

parțial plătit pentru îngrijirea copilului Xxxx, născut la xxxx, pînă la data împlinirii

de către acesta a vîrstei de 3 ani.

Din răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3- 1493 din 12.09.2019

și nr. 34/3-1703 din 10.10.2019, rezultă că pentru a solicita concediu parțial plătit

pentru îngrijirea copilului, Cojocar Dumitru urma să întrunească două condiții, și

anume: să justifice faptul că tatăl se va ocupa nemijlocit de îngrijirea copilului, iar a

doua condiție fiind cazul în care persoanele indicate la alin. (1) art. 124 din Codul

muncii, nu utilizează concediul prevăzut la alin. (2).

Instanța de apel a apreciat ca fiind greșite argumentele autorității publice,

întrucât aceasta interpretează eronat legea în vederea împiedicării exercitării

dreptului salariatului de a beneficia de concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, considerent din care a dispus anularea în tot a actului

administrativ individual defavorabil emis de Inspectoratul General de Poliție,

exprimat prin răspunsul nr. 34/3-1493 din 12.09.2019 și deciziile adoptate în

procedura prealabilă exprimate prin răspunsurile nr.34/3-1703 din 10.10.2019 și nr.

44/22-3012 din 22.10.2019. Or, la data adresării cu cererea prealabilă, angajator al

reclamantului era Inspectoratul General al Poliției. Prin urmare, ultimul nu putea

refuza reclamantului acest drept.

Cu toate acestea, Completul judiciar a evidențiat că, la adoptarea soluției,

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, prin ordinul Serviciului Vamal nr.881-

p din 24.09.2020, Cojocar Dumitru a fost numit prin transfer, din cadrul

Inspectoratului General de Poliție, în funcția de inspector superior al Serviciului

Echipe mobile Sud, Direcția investigare fraude vamale începînd cu 24.09.2020. Prin

urmare, din data de 24.09.2020, angajatorul reclamantului este Serviciul Vamal, dar

nu Inspectoratul General al Poliției – situație valabilă și la data emiterii hotărîrii

instanței de fond. Respectiv, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată

concluzia primei instanțe în ce privește obligarea Inspectoratului General al Poliției

de a emite ordin cu privire la acordarea lui Cojocar Dumitru a concediului parțial

plătit pentru îngrijirea copilului - Xxxx, născut la xxxx, începînd cu 20.09.2019, pînă

la data împlinirii de către copil a vîrstei de 3 ani. Or, raportul de serviciu al lui

Cojocar Dumitru cu Inspectoratul General al Poliției a încetat la data de 24.09.2020,

odată cu transferul acestuia la o altă autoritate publică - Serviciul Vamal.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată pretenția

reclamantului cu privire la obligarea Inspectoratului General al Poliției de a emite

ordin cu privire la acordarea lui Cojocar Dumitru a concediului parțial plătit pentru

3

îngrijirea copilului - Xxxx, născut la xxxx, începînd cu 20.09.2019, pînă la data

împlinirii de către copil a vîrstei de 3 ani.

La 06 mai 2021, Inspectoratul General al Poliției a depus recurs nemotivat iar

la 08 iunie 2021 a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 27 aprilie 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei contestate, cu adoptarea unei

decizii noi de respigerea acțiunii.

În motivarea recursului, Inspectoratul General al Poliției și-a exprimat

dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând că, la examinarea cauzei nu a luat

în considerație argumentele tuturor participanților la proces, nu au fost examinate și

elucidate pe deplin toate aspectele, argumentele și probele prezentate, nefiind

studiate minuțios actele normative în vigoare care reglementează obiectul litigiului.

Recurentul a evidențiat că, instanța de apel greșit a concluzionat precum că

sintagma „care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului” stipulată în art. 124 alin.

(4) din Codul muncii este una intrinsecă, se referă la alte rude și nu îl vizează și pe

tatăl copilului.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției, consideră că legiuitorul clar a

indicat la art. 124 alin. (4) din Codul muncii, că concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului se acordă, în baza unei cereri în formă scrisă, tatălui copilului ori

unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului,

precum și tutorelui, în cazul în care persoanele indicate la alin.(l) nu utilizează

concediul prevăzut la alin.(2).

Până la moment nu au fost prezentate dovezi că soția intimatului este angajată

sau nu în câmpul muncii și nici nu este asigurată social în alte condiții și se află la

întreținerea soțului, în afară de certificatul nr.158 din 08 iulie 2019, eliberat de

organele neconstituționale ale regiunii transnistrene. Astfel, a indicat că așa numita

„regiunea transnistreană” temporar este necontrolată de organele constituționale ale

Rebublicii Moldova și toate actele eliberate de organele așa numitei „regiune

transnistrene” sunt neligitime pentru organele de stat ale Republicii Moldova.

Recurentul a mai specificat că intimatul la momentul emiterii hotărârii, 23

noiembrie 2020, a încetat raportul de serviciu al funcționarului public cu statut

special conform art. 38 alin. (1) lit. i) (în cazul transferului la o altă autoritate

publică). Astfel, obligația Inspectoratului General al Poliției privind emiterea

ordinului cu privire la acordarea lui Cojocar Dumitru a concediului parțial plătit

pentru îngrijirea copilului Xxxx, începând cu 20 septembrie 2019 și până la data

împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, nu poate fi pusă în executare în situația

juridică în care recurentul Inspectoratul General al Poliției nu are raporturi de

serviciu cu intimatul Cojocar Dumitru.

La 06 mai 2021, Cojocar Dumitru, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,

a depus recurs nemotivat, iar la 07 iunie 2021 a depus motivarea recursului împotriva

deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei

contestate, cu adoptarea unei decizii noi de menținere a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul Cojocar Dumitru, reprezentat de avocatul

Musteață Eugeniu, și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând

că, soluția instanței de apel de a nu obliga angajatorul să emită actul de rigoare

privind acordarea concediului din data solicitată, reiese că, pe de o parte, instanța de

judecată s-a expus asupra unor circumstanțe care nu reies din obiectul acțiunii, pe de

4

altă parte, instanța de apel a atribuit ordinului de transfer efecte retroactive, contrar

prevederilor art. 30 din Codul administrativ.

Astfel, în contextul în care instanța de apel a recunoscut dreptul recurentului de

a beneficia de concediul solicitat, dar nu a dispus obligarea angajatorului de a emite

actul de rigoare, l-a lipsit pe recurent de dreptul de a beneficia de indemnizația pentru

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor până la vârsta de 3 ani.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 27 aprilie 2021, decizia

integrală fiind recepționată de către recurenți la 24 mai 2021 (f.d. 227, 228, vol. I).

Prin urmare, recursurile depuse de Inspectoratul General al Poliției la 06 mai

2021 (nemotivat) și 08 iunie 2021 (motivat) și, Cojocar Dumitru, reprezentat de

avocatul Musteață Eugeniu, la 06 mai 2021 (nemotivat) și 07 iunie 2021 (motivat),

sunt în termen.

La 11 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia

cererilor de recurs, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință asupra

recursurilor declarate.

La 23 iunie 2021, Ministerul Afacerilor Interne a depus referință, solicitând

admiterea cererii de recurs depuse de către Inspectoratul General al Poliției, casarea

deciziei instanței de apel, emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

La 25 iunie 2021, ștampila de pe plicul poștal, Inspectoratul General al Poliției

a depus referință, solicitând respingerea cererii de recurs depuse de către Cojocar

Dumitru, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursurile inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

5

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererile de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și

Cojocar Dumitru, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu, sunt inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

6

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Inspectoratul General al Poliției și Cojocar Dumitru

reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

7