2ra-1176/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-1176/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Straistean Natalia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Straistean Natalia

împotriva M inisterului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și moral și încasarea dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 septembrie 2020, Straistean Natalia, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea faptului încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 08 august

2018, repararea prejudiciului material în sumă de 837 de lei, dobânda de întârziere

în mărime de 275 de lei și prejudiciul moral cauzat prin încălcarea gravă a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești în mărime de 2 000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 08 august 2018, Judecătoria

Chișinău, sediul Buiucani, a emis hotărârea prin care a dispus încasarea din contul

lui Manin Marcel în beneficiul Nataliei Straistean a sumei de 100 de lei cu titlu de

taxă de stat, 237 de lei cheltuieli de judecată și 500 de lei cu titlu de prejudiciu moral,

în total 837 de lei.

Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 august 2018, a devenit

irevocabilă prin necontestare.

Reclamanta a susținut că, din cauza stării de sănătate, la împuternicit, prin

procură pe soțul său Straisteanu Gheorghe, conform căreia ultimul este în drept de a

primi, ridica și depune spre executare documentul executoriu nr. 2-96/18, emis în

temeiul hotărârii enunțate.

Totodată, a menționat că, în decurs de 2 ani și 2 luni, reprezentantul său

Straisteanu Gheorghe, prin diverse cereri, plângeri și prezentări personale, s-a

adresat cancelariei instanței respective pentru a primi titlul executoriu, însă a fost

informat că documentul executoriu se află la grefierul judecătorului, și urmează să

îl ridice de la aceasta. La solicitarea lui Straisteanu Gheorghe privind eliberarea

titlului executoriu, a fost refuzat sub pretextul că actul juridic solicitat nu poate fi

eliberat în bază de procură, fiind necesară ridicarea personală de către creditor.

1

A relatat că, la 20 mai 2020, a recepționat răspunsul Agenției de Administrare

a Instanțelor Judecătorești, la plângerea depusă, prin care a fost informată că titlul

executoriu nr.2-96/18 se află în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și

urmează a fi ridicat personal de Straistean Natalia.

A notat că, la 04 iunie 2020, împreună cu Straisteanu Gheorghe, s-au prezentat

la cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, însă cauza civilă și titlul

executoriu lipseau. A afirmat că grefierul judecătorului Dorin Dulghieru, Oprea

Lidia, în mod abuziv și ilegal, timp de 2 ani a ținut dosarul și nu l-a transmis în

cancelarie, intenționat ducând în eroare și Ministerul Justiției precum că cauza se

află în cancelaria instanței. Prin urmare, nici la 04 iunie 2020, nu a primit

documentul executoriu, iar hotărârea judecătorească devenită irevocabilă nu este

executată din vina grefierului Oprea Lidia, care în opinia sa, efectuează măsuri

ilegale pentru protejarea debitorului Manin Marcel de la executarea actului juridic.

Totodată, a mai indicat că, în legătură cu situația epidemiologică din țară și a

stării de sănătate, la 25 iunie 2020, a expediat prin intermediul Poștei Moldovei, o

altă cerere prin care a solicitat expedierea documentului executoriu nr.2-96/18 la

adresa de domiciliu, pentru prezentare spre executare.

A accentuat că, la 02 iulie 2020, a recepționat un răspuns la cererea din 25 iunie

2020, prin care, repetat, i-a fost refuzată eliberarea titlului executoriu solicitat. A mai

menționat că conform programului „ILBA” pentru perioada 08 august 2018 - 21

septembrie 2020, dobânda de întârziere din 837 de lei constituie suma de 275 de lei.

Consideră că, urmare a încălcării grave a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă

totală de 1 112 lei și prejudiciu moral. Totodată, a estimat mărimea prejudiciului

moral în sumă de 2 000 de lei, care este cu mult mai mică decât mărimea sumelor

oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze similare decise împotriva

Moldovei.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Straistean Natalia împotriva Ministerului

Justiției privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral, și

încasarea dobânzii de întârziere a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Straistean Natalia și s-a menținut hotărârea din 11 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Straistean Natalia împotriva Ministerului Justiției privind constatarea

faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

În consolidarea soluției, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția

primei instanțe, care a conchis că în circumstanțele în care s-a stabilit netemeinicia

pretenției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, subsecvent urmează a fi respinse

pretențiile reclamantei privind repararea prejudiciului material în sumă de 837 de

lei, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 275 lei și a prejudiciului moral

cauzat prin încălcarea gravă a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești în mărime de 2 000 de lei.

2

Corespunzător, în circumstanțele în care în ședința de judecată nu a fost

demonstrat prin probe concludente încălcarea drepturilor apelantei cât și suportarea

unui prejudiciu, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe,

care a respins integral acțiunea ca neîntemeiată.

Totodată a respins afirmațiile apelantului, precum că instanța de fond nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond-(art. 386 alin. (1) lit. a) CPC); nu a dovedit

circumstanțele, considerate ca fiind stabilite-(art.386 alin.(l) lit. b) CPC); concluziile

primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele adevărate

ale pricinii-(art.386 alin. (1) lit. c) CPC); au fost încălcate și aplicate greșit și eronat

normele de drept material și procedural-(art. 386 alin. (1) lit. d) CPC), or în speță sa

constatat că instanța de fond a apreciat probele, a determinat circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost stabilite, caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii și

în final a emis o hotărâre corectă.

Astfel, instanța de apel, prin prisma jurisprudenței CEDO și anume cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu

impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-

se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, a considerat

necesar de a respinge și alte argumente invocate în apel, mai mult că acestea nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată la caz a normelor de drept material

sau procedural de către instanțe.

La 03 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Straistean Natalia, a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii

de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel a fost emisă cu

încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor

de drept procedural. Instanța a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea. Instanța a săvârșit încălcări care au dus la

soluționarea greșită a pricinii, la aprecierea arbitrară a probelor cu ignorarea deplină

a probelor prezentate care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale sale.

Instanța de apel nu a motivat decizia sub nici o formă și nu a răspuns la

întrebările ridicate, ceea ce duce în mod inevitabil la încălcarea dreptului la un proces

echitabil și accesul liber la justiție.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii de însoțire datate cu 30 iunie 2021 (f.d.183) și a fost recepționată de către

Ministerul Justiției la 05 iulie 2021, conform avizului de recepție (f.d.185).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

3

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 29 aprilie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 03 iunie 2021, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Straistean Natalia, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Straistean Natalia, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

4

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Straistean Natalia.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Straistean Natalia împotriva

deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5