2r-547/21 — partajarea averii

2r-547/21 — partajarea averii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r-547/21

D E C I Z I E

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Pojoga Ecaterina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Roșcovan Anatol

împotriva Ecaterinei Roșcovan (Pojoga) cu privire la partajul averii,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021,

c o n s t a t ă:

La 12 februarie 1996, Roșcovan Anatol a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ecaterinei Roșcovan (Pojoga) cu privire la partajul averii.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie 1997,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Tribunalului Chișinău din 08 aprilie 1998, s-a respins apelul depus

de Roșcovan Anatol și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

13 noiembrie 1997.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 august 1998, s-a admis recursul

declarat de Roșcovan Anatol, s-a casat decizia Tribunalului Chișinău din

08 aprilie 1998 și s-a restituit cauza la rejudecare.

Prin decizia Tribunalului Chișinău din 24 martie 1999 s-a respins apelul depus

de Roșcovan Anatol și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

13 noiembrie 1997.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 mai 1999, s-a respins recursul

declarat de Roșcovan Anatol și s-a menținut decizia Tribunalului Chișinău din

24 martie 1999.

La data de 13 aprilie 2000, prim-adjunctul Procurorului General a depus recurs

în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2000, s-a admis recursul în

anulare depus de prim-adjunctul Procurorului General, s-a anulat decizia Curții de

Apel Chișinău din 08 mai 1999, decizia Tribunalului Chișinău din 24 martie 1999 și

1

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie 1997 și s-a restituit

cauza la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iulie 2002, s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Roșcovan Anatol.

Prin decizia Tribunalului Chișinău din 13 noiembrie 2002, s-a respins apelul

depus de Roșcovan Anatol și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 30 iulie 2002.

Prin decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 23 ianuarie 2003, s-a

admis recursul declarat de Roșcovan Anatol, s-a casat decizia Tribunalului Chișinău

din 13 noiembrie 2002 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iulie

2002 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de Roșcovan Anatol

a fost admisă parțial și s-a încasat de la Pojoga Ecaterina în beneficiul lui Roșcovan

Anatol suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2005, s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Pojoga Ecaterina.

La 11 februarie 2021, Pojoga Ecaterina a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei Curții de Apel a Republicii Moldova din 23 ianuarie 2003.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, s-a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Pojoga Ecaterina.

La 22 iulie 2021, Pojoga Ecaterina a depus cerere de recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea încheierii, cu dispunerea rejudecării cauzei.

Recurenta Pojoga Ecaterina, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei, instanțele judecătorești eronat au recunoscut construcția nefinisată în calitate

de locuință, deoarece imobilul neînregistrat la Organul Cadastral Teritorial de jure

nu există și nu putea fi supus partajării.

Totodată, a menționat că după decesul lui Roșcovan Anatol, minorii Roșcovan

Ștefan și Roșcovan Iuliana, la 07 octombrie 2009 au devenit proprietari ai 1/3 cotă-

parte din bunul imobil situat în mun. Chișinău, XXXXX, iar ulterior au fost

recunoscuți în calitate de moștenitori testamentari și prin încheierea din 27 aprilie

2010 a Curții de Apel Chișinău au substituit creditorul urmăritor indicat în titlul

executoriu din 23 ianuarie 2003.

La fel, recurenta a afirmat că la 23 decembrie 2002, în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1231, a înstrăinat lui Ciobanu Anatol terenul pentru

construcție locativă și materialele de construcție situate în mun. Chișinău, XXXXX,

iar la 17 martie 2003 Ciobanu Anatol, conform contractului de vânzare-cumpărare

nr. 998 le-a înstrăinat Parascoviei Enițcaia, care la 03 iulie 2003 conform

contractului de vânzare-cumpărare, le-a înstrăinat lui Valentin Chirinciuc.

Astfel, a reiterat că la data de 23 decembrie 2002, pe terenul situat în mun.

Chișinău, XXXXX, nu exista nici o construcție, iar faptul dat constituie circumstanță

a cauzei care nu a fost și nu a putut fi cunoscută , deoarece valabilitatea contractului

de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 2002, prin care Ciobanu Anatol a devenit

proprietar, a fost recunoscut valabil și legal prin decizia Curții Supreme de Justiție

numai la 18 decembrie 2020.

2

Ulterior, Roșcovan Anatol a contestat contractele de vânzare-cumpărare

menționate, însă prin hotărârile judecătorești, acțiunea a fost respinsă.

Deci, recunoașterea valabilității contractelor de vânzare-cumpărare reprezintă

o circumstanță ulterioară, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, prin

urmare, Chirinciuc Valentin a fost recunoscut ca cumpărător de bună-credință a

terenului pentru construcție locativă și a materialelor de construcție din XXXXX.

Însă, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 aprilie 2003, este afectat

dreptul de proprietate al lui Chirinciuc Valentin asupra terenului în litigiu și a

materialelor de construcție.

În consecință, instanțele de judecată au partajat bunurile ce nu le aparținea cu

drept de proprietate atât revizuentei, cât și lui Roșcovan Anatol.

Or, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 aprilie 2003 și decizia Curții

de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, este afectat dreptul de proprietate al lui

Chirinciuc Valentin, care este proprietarul terenului pentru construcție locativă și a

materialelor de construcție, care nu este parte în proces și nu a fost antrenat.

La 07 septembrie 2021, Pojoga Ecaterina a depus cerere de recurs suplimentar,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate, admiterea

cererii de revizuire cu dispunerea reexaminării cauzei.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea contestată a fost pronunțată la

16 iunie 2021, iar la 16 iulie 2021, recurenta a recepționat încheierea contestată.

Astfel, recursul declarat recursul la 22 iulie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 426 al. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

La caz, Colegiul reține că se contestă încheierea Curții de Apel Chișinău din

16 iunie 2021, prin care s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă

de Pojoga Ecaterina.

În conformitate cu art. 449 din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară

în cazul în care: s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei

infracțiuni în legătură cu cauza care se judecă; au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute

revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla

circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei; instanța a

emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în

3

proces; s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței

judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror

revizuire se cere; a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,

iar instanța de judecată a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau

din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept

garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;

Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat

o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova; Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o

hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin

parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

În conformitate cu art. 451 al. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, cererea

de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicîndu-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexîndu-se probele ce le

confirmă. Cererea de revizuire se depune la instanța competentă prevăzută la art.448.

Din dispozițiile legale urmează că, legea admite revizuirea numai în cazuri

strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în dispoziția art. 449 din

Codul de procedură civilă.

Colegiul reține că, la 11 februarie 2021, Pojoga Ecaterina a depus cerere de

revizuire împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, în drept

fiind întemeiată pe prevederile art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale

ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

La caz, se constată că la depunerea cererii de revizuire împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, Pojoga Ecaterina a invocat drept

circumstanță nouă faptul că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 decembrie

2020, a fost recunoscută valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare din 23

decembrie 2002, încheiat între Pojoga Ecaterina și Ciobanu Anatol și contractul de

vânzare-cumpărare din 03 iulie 2003, încheiat între Ciobanu Anatol și Chirinciuc

Valentin.

Astfel, Pojoga Ecaterina a invocat că prin decizia irevocabilă a Curții Supreme

de Justiție din 18 decembrie 2020, Chirinciuc Valentin a fost recunoscut ca

cumpărător de bună-credință a terenului pentru construcție locativă și a materialelor

de contrucție din XXXXX, fapt ce constituie circumstanță care nu a pututu fi

cunoscută la examinarea litigiului privind partajul averii.

Or, instanța nu putea dispune partajul unor bunuri ce nu le aparținea, iar prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, menținută prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 23 aprilie 2003, este afectat dreptul de proprietate al lui

Chirinciuc Valentin, care nu este parte în proces și nici nu a fost antrenat.

4

Verificând circumstanțele expuse în cererea de revizuire, prin prisma

prevederilor art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul reține că, în speță,

argumentul invocat nu se încadrează în rigorile normei de drept enunțate, fără a

aduce probe care ar indica la circumstanțele noi descoperite, așa după cum prevede

dispoziția art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Mai mult, pentru a invoca acest temei de revizuire este necesar ca revizuentul

să probeze că nu a știut anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere despre

aceste circumstanțe sau fapte și nici nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz

contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justițe consideră, că temeiul invocat, prin prisma art. 449 lit. b) din Codul de

procedură civilă, nu poate fi considerat drept circumstanță nouă, necunoscută

anterior și esențială. Respectiv, nu este posibilă derogarea de la principiul securității

raporturilor juridice, or cirsumstanța invocată de revizuent nu este de așa natrură

încât să afecteze legalitatea deciziei a cărei revizuire se cere și, în special nu lezează

temeinicia soluției date de instanța de recurs.

În conformitate cu art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor

care nu au fost implicate în proces.

S-a constatat, în cererea de revizuire, Pojoga Ecaterina a invocat că prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, a fost afectat dreptul de

proprietate al lui Chirinciuc Valentin, care nu a fost atras în proces.

Colegiul reține că în cazul în care se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. c)

din Codul de procedură civilă, instanța urmează să constate dacă persoana care nu a

fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios. În acest sens,

urmează a fi prezentate probe pertinente și concludente, iar instanța urmează să

constate dacă prin hotărârea supusă revizuirii, persoanei care nu a fost implicată în

proces, i-au fost încălcate aceste drepturi.

Însă, la caz, Colegiul reține că nu s-a demonstrat existența faptului că prin

emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, au fost afectate

careva drepturi ale lui Chirinciuc Valentin.

Or, după cum s-a stabilit, Chirinciuc Valentin a devenit proprietarul terenului

pentru construcție locativă și a materialelor de contrucție din XXXXX în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare din 03 iulie 2003, însă decizia care s-a solicitat a

fi revizuită în temeiul respectiv, a fost emisă pe 23 ianuarie 2003.

Prin urmare, în speță, nu s-a demonstrat existența faptului că prin emiterea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2003, au fost afectate careva drepturi

ale lui Chirinciuc Valentin.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

5

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 449 din Codul de procedură civilă.

În consecință sub aspectul analizat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele invocate de

recurentă în cererea de revizuire, nu atestă prin prisma art. 449 din Codul de

procedură civilă, careva temeiuri legale de revizuire.

Astfel la caz, se va remarca că admiterea cererii de revizuire în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui

o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că încheierea contestată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Pojoga

Ecaterina și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021.

În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Pojoga Ecaterina.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Roșcovan Anatol împotriva

Ecaterinei Roșcovan (Pojoga) cu privire la partajul averii.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6