2ra-1137/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiuni ilicite ale organelor de urmărire penală si a procuraturii

2ra-1137/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiuni ilicite ale organelor de urmărire penală si a procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1137/2021

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (jud. A. Sârbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

ÎNCHEIERE

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ion

Bujac, Oxana Bujac, Victor Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov, și

de Ministerul Justiției al Republici Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bujac, Oxana

Bujac, Victor Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov, împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiuni ilicite ale

organelor de urmărire penală și a procuraturii,

împotriva deciziei din 22 aprilie 2021 a Сurții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul declarat de Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu, a fost casată

hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central și a fost emisă o

hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 10 noiembrie 2020, Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova prin care a solicitat încasarea din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a

prejudiciului material cauzat prin acțiunea ilicită de tragere la răspundere penală ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii în beneficiul reclamanților Ion

Bujac, în cuantum de 2000 de lei, Oxana Bujac în cuantum de 1000 de lei, și

Nedelcu Victor, în cuantum de 2000 de lei; a prejudiciului moral în cuantum de

50000 de lei pentru fiecare reclamant, și a cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, în perioada anului 2018, Mircea

Ciuntu, fiind instigat de alte persoane, în buticul ,,photo” amplasat în pasajul

subteran la intersecția străzilor bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str. Ismail, mun.

Chișinău, a confecționat mai multe legitimații de serviciu și anume: blanchetele

legitimațiilor de serviciu a Serviciului Vamal al RM cu nr. XXX, valabilitatea 01

decembrie 2017 – 04 martie 2021, eliberată pe numele lui Victor Nedelcu, cu nr.

XXX, valabilitatea 01 decembrie 2017 – 01 iulie 2020, eliberată pe numele Oxanei

Bujac, cu nr. XXX, valabilitatea 27 iunie 2018 – 27 iunie 2023, eliberată pe numele

lui Ion Bujac, care, conform raportului de expertiză judiciară nr. 187 din 09 iulie

2019, sunt confecționate din hârtie, fără elemente de protecție, cu folosirea utilajului

computerizat cu imprimantă jet de cerneală color la imprimarea – plasei de fond

fotografiilor, rubricilor și textelor și nu corespunde metodei de confecționare a

blanchetei legitimației de serviciu a Serviciului Vamal al RM. Documentele

respective false au fost ridicate la data 21 februarie 2019, din buticul amplasat în

pasajul subteran, unde erau oferite servicii de fotografiere de către Mircea Ciuntu,

de la intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str. Ismail, mun. Chișinău.

Prin ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit din 29 mai

2020, reclamanții Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu au fost recunoscuți în

calitate de bănuiți în cauza penală nr.XXXXXX în baza art. 42 alin. (4) și (5), art.

361 alin. (1) Cod penal. În motivarea ordonanței s-a indicat faptul că, Bujac Ion,

aproximativ în perioada cuprinsă de la începutul anului 2018 până la sfârșitul lunii

februarie 2019, urmărind scopul perfectării pe numele său a legitimației de serviciu

a Serviciului Vamal al RM, false, în mun. Chișinău, în buticul amplasat în pasajul

subteran, unde erau oferite servicii de fotografiere de către Mircea Ciuntu, la

intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str. Ismail, l-a instigat pe Mircea Ciuntu

să-i confecționeze o legitimație de serviciu a Serviciului Vamal al RM, falsă,

precum și a prestat informații privind datele sale personale, a pus la dispoziție

legitimația sa de serviciu a Serviciului Vamal al RM, autentică lui Mircea Ciuntu.

După care, prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ungheni,

Anatolie Gîrbu, din 26 august 2020 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe

cauza penală nr.XXXXXXX a bănuitului Ion Bujac; scoaterea de sub urmărire

penală pe cauza penală nr.XXXXXX a bănuitei Oxana Bujac și scoaterea de sub

urmărire penală pe cauza penală nr.XXXXXX a bănuitului Victor Nedelcu, cu

clasarea cauzei penale.

A mai adăugat că, în motivarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală,

procurorul a indicat că, în cadrul urmăririi penale, s-a stabilit incontestabil, că în

coraport cu declarațiile martorului Mircea Ciuntu, acordate în cadrul confruntărilor

cu bănuiții Victor Nedelcu, Vadim Vrabie, Oxana Bujac, Ion Bujac și Alexandru

Turculeț, faptul că ultimii nu se cunosc personal, respectiv, nefiind între ultimii

careva relații de colaborare ce ar confirma bănuiala existenței acțiunilor de instigare

la săvârșirea infracțiunii. În cadrul urmăririi penale nu au putut fi administrate probe

concludente ce ar demonstra existența faptului instigării din partea bănuiților a cet.

Mircea Ciuntu la confecționarea blanchetelor false a legitimațiilor de serviciu a

Serviciului Vamal și a Poliției de frontieră false. Fiind analizate acțiunile bănuiților

Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu, sub aspectul complicității la perfectarea

documentelor false, care acordă drepturi și eliberează de obligații, ca modalitate de

realizare a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.361 din Codul Penal, se

constată că, deși actele false identificate și ridicate în cadrul percheziției din mun.

Chișinău în subterana de la intersecția străzilor Ștefan cel Mare cu Ismail, au fost

perfectate de pe originalele actelor angajaților Serviciului Vamal și Poliției de

2

Frontieră, totuși ultimii nu au solicitat și nu au avut cunoștință de caz despre

perfectarea actelor false, iar unica lor tangență cu angajații buticului ,,photo”

amplasat în pasajul subteran la intersecția bd. Ștefan cel Mare cu str. Ismail din

mun. Chișinău, a fost limita solicitării serviciilor de fotocopiere, prestate de către

angajații vizați, deci nu se poate vorbi de complicitate la infracțiunea de fals, adică

nu se întrunește elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.42 alin.(5),

art.361 alin.(1) din Codul Penal și anume lipsește latura subiectivă.

La fel, au menționat reclamanții că, conform art.53, alin.(2) din Constituția

Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile

cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și

instanțele judecătorești. Iar potrivit art. 14 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998,

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii, se efectuează din contul bugetului de stat.

Au afirmat reclamanții Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu că, pe tot

parcursul procesului penal au fost asistați de către avocatul Maxim Todorov, fapt

confirmat prin mandatul anexat la materialele cauzei penale, respectiv au suportat

cheltuieli de asistență juridică. Respectiv cheltuielile de asistență juridică, în baza

bonurilor de plată, constituie suma de 2000 de lei pentru Victor Nedelcu, suma de

2000 de lei pentru Ion Bujac și suma de 1000 de lei pentru Oxana Bujac, cheltuieli

care reclamanții sunt îndreptățiți de a solicita încasarea acestora din contul bugetului

de stat.

Cuantumul prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și procuraturii se determină luând în considerare gravitatea

infracțiunii de a cărei săvârșire au fost bănuiți reclamanții. În acest sens, prin

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuiți, reclamanților li s-a imputat

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (4) și (5), art. 361 alin.(1) Cod Penal,

care se califică ca infracțiune ușoare, ceea ce constituie o bănuială destul de

serioasă, cu un impact puternic asupra imaginii persoanei bănuite.

Un alt criteriu de evaluare a intensității suferințelor morale pricinuite prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii, este determinat

de rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei.

Astfel, dat fiind faptul că reclamanții Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu

activau și activează până în prezent în calitate de inspectori principali al Biroului

Vamal Sud, iar infracțiunea imputată este legată de exercitarea atribuțiilor de

serviciu, or, prin recunoașterea în calitate de bănuiți de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 42 alin. (4) și (5), art. 361 alin. (1) din Codul Penal, acestora li s-a

imputat instigarea la falsificarea blanchetei legitimației de serviciu, fiind afectată

imaginea, reputația profesională, precum și demnitatea personală. În același timp,

dat fiind faptul că reclamanții Ion Bujac Oxana, Bujac și Victor Nedelcu sunt

căsătoriți, au copii, faptul imputării comiterii de către aceștia a infracțiunii

prevăzute la art. 42 alin. (4) și (5), art. 361 alin. (1) din Codul Penal, a avut un

impact puternic negativ asupra familiei, manifestat prin retrăiri, stări nervozitate,

disconfort emoțional. Mai mult, reclamanții Ion Bujac și Oxana Bujac sunt soț și

soție ceea ce amplifică dublu suferințele pricinuite, or, comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 42 alin. (4) și (5), art. 361 alin. (1) din Codul penal a fost imputată

ambilor soți.

3

De asemenea, o importanță deosebită la evaluarea suferințelor morale

pricinuite prin tragerea ilegală la răspundere penală o are durata urmăririi penale. În

acest sens, la data de 02 februarie 2020 cauza penală nr.XXXXXXX a fost disjunsă

din materialele cauzei penale nr.XXXXXXX în privința persoanelor neidentificate

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) din Codul penal, pentru

instigare și complicitate la confecționarea legitimațiilor de serviciu false ale Poliției

de Frontieră și ale Serviciului Vamal. Ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit în privința lui Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu a fost emisă la data

de 29 mai 2020, iar ordonanța prin care Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu

au fost scoși de sub urmărire penală a fost emisă la data de 26 august 2020. Astfel,

au stabilit cu certitudine că urmărirea penală în privința reclamanților a durat

aproape 8 luni, ceea ce presupune o perioadă îndelungată de timp raportată la

infracțiunea imputată. În toată perioada respectivă reclamanții au trăit stări de

nervozitate, frustrare, or, acționând în strictă conformitate cu prevederile legale,

acestora li s-a imputat în mod ilicit comiterea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin.

(4) și (5), art. 361 alin. (1) din Codul Penal. Reclamanții Ion Bujac, Oxana Bujac și

Victor Nedelcu în calitate de bănuiți, au fost nevoiți să participe la numeroase

acțiuni procesuale, să dea explicații, să prezinte acte, fiind puși, de fiecare dată, în

situații neplăcute, or, aceștia erau fermi de legalitatea acțiunilor lor. Reclamanții Ion

Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu erau convinși de faptul că ilegal au fost

recunoscuți în calitate de bănuiți de organul de urmărire penală, iar în cadrul

efectuării acțiunilor de urmărire penală, dânșii au suportat sentimente de umilință și

disconfort enorm, din care motiv au primit suferințe psihologice sub formă de stare

de stres care sunt iremediabile. La fel, gravitatea suferințelor morale pricinuite prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și procuraturii se explică prin faptul

că anterior, reclamantul Ion Bujac a fost bolnav de cancer, iar faptul pornirii

urmăririi penale în privința acestuia i-a cauzat stare de stres, ceea ce este absolut

contraindicat în situația lui.

Notează reclamanții, cert este faptul că, la emiterea ordonanței de recunoaștere

în calitate de bănuit, organul de urmărire penală și a procuraturii au manifestat

neglijență și nu au dat dovadă de prudența necesară, nefiind examinate toate

aspectele enunțate mai sus, or, anume de sarcina acestor autorități ține examinarea

minuțioasă și determinarea tuturor circumstanțelor cauzei, înainte de a imputa

persoanei comiterea unei infracțiuni.

Au mai menționat că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire. Reieșind din cele relatate anterior,

gravitatea suferințelor morale, disconfortul psiho-emoțional, starea de stres,

nervozitate cauzate reclamanților Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu prin

acțiunea ilicită de recunoaștere în calitate de bănuiți de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 42 alin. (4) și (5), art. 361 alin. (1) din Codul Penal, consideră că,

suma de 50 000 de lei pentru fiecare reclamant va fi una echitabilă și suficientă în

vederea atenuării suferințelor morale pricinuite.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor

Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov, împotriva Ministerului Justiției

4

al Republicii Moldova, intervenienții accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova și Procuratura Generală al Republicii Moldova, cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și ale procuraturii, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanței, Ion Bujac, Oxana Bujac, Victor

Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov, la 15 februarie 2021 au declarat

apel nemotivat și ulterior la 02 martie 2021, au declarat apel motivat împotriva

hotărârii din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care au

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

decizii de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 22 aprilie 2021 a Сurții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu, a fost casată hotărârea din 11

februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central și a fost emisă o hotărâre nouă

după cum urmează. A fost admisă acțiunea depusă de Bujac Ion, Bujac Oxana și

Nedelcu Victor. A fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu titlu de prejudiciu material suportat

pentru asistența juridică acordată în cadrul cauzei penale în beneficiul lui Ion Bujac

suma de 2000 de lei, în beneficiul Oxanei Bujac suma de 1000 de lei și în beneficiul

lui Victor Nedelcu suma de 2000 de lei. A fost încasat din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Ion

Bujac, Oxanei Bujac și Victor Nedelcu a câte 7000 de lei fiecăruia, cu titlu de

prejudiciu moral.

Pentru a decide astfel instanța de apel a aplicat prevederile Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, precum și prevederile art. 1998, art.2007, art. 2035 și art.2036 din

Codul civil al RM, și a conchis că, se constată incontestabil dreptul reclamanților

Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor de a pretinde repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiuni ilicite ale organelor de urmărire penală și a

procuraturii.

Instanța de apel a menționat că, este o certitudine faptul că, prin acțiunile

organului de urmărire penală și ale procuraturii, reclamanții Ion Bujac, Oxana Bujac

și Victor Nedelcu au fost scoși de sub urmărire penală pe cauza penală nr.

2020874002 în baza art. 42 alin.(4), (5), 361 alin.(1) din Codul penal, pe motiv că

acțiunile bănuiților nu întrunesc elementele componenței de infracțiune, și anume

lipsește latura obiectivă și subiectivă a respectivei componențe de infracțiune.

Având în vedere prevederile art. 284, art. 285 și art. 275 pct.1)-3) din Codul de

procedură penală, instanța de apel constată că, scoaterea reclamanților de sub

urmărire penală în baza prevederilor art. 275 pct.3) din Codul de procedură penală,

este temei de reabilitare în drepturi a persoanei supuse urmăririi penale.

În contextul circumstanțelor enunțate instanța de apel a notat că, prin

ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală, care este irevocabilă, se

atestă faptul că, recunoașterea în calitate de bănuit a reclamanților Ion Bujac, Oxana

Bujac și Victor Nedelcu în baza art. 42 alin.(4), (5), 361 alin.(1) din Codul penal, a

fost ilegală, având în vedere că acuzația penală, nu și-a găsit confirmarea, or,

reclamanții au fost scoși de sub urmărire penală, din motiv lipsei elementelor

5

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(4), (5), 361 alin.(1) din Codul

penal, și anume lipsește latura obiectivă și subiectivă a respectivei componențe de

infracțiune.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a punctat că, acțiunile întreprinse de

organele de urmărire penală și de procuratură față de reclamanților Ion Bujac,

Oxana Bujac și Victor Nedelcu, i-au cauzat acestora un prejudiciu moral,

considerent din care Statul, poartă răspundere patrimonială pentru prejudiciul cauzat

astfel.

Drept urmare, reclamanții Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor în

temeiul prevederilor art. 1998, art.2007 din Codul civil și art. 3, art. 6, art.11 alin.(1)

al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penal, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545

din 25 februarie 1998, au dreptul de a pretinde la repararea prejudiciului moral

pentru atragere neîntemeiată la răspundere penală.

Prin tragerea ilegală la răspundere penală, a reclamanților Bujac Ion, Bujac

Oxana și Nedelcu Victor li s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, iar suferințele psihice provocate de o atare măsură, pot și trebuie

compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Instanța de apel a remarcat că, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că compensația

trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit

astfel încât acesta să aibă un efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie sume

excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificative pentru victimele

daunelor, iar cel care pretinde daunele morale să aducă un minim de argumente și

indici din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost

afectate prin tragere ilegală la răspundere și, ca cale de consecință, compensația

acordată să reprezinte o satisfacție echitabilă prin restabilirea drepturilor încălcate

și situația victimei înainte de cauzarea prejudiciului.

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că, a suferit este în drept să-și

estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege

să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea reclamantului.

În speță, reclamanții Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor au evaluat

prejudiciul moral ca fiind suferit în cuantum de 50 000 lei pentru fiecare.

La caz, instanța de apel analizând înscrisurile administrate la materialele

cauzei civile a constatat că, urmărirea penale exercitată în privința reclamanților

Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor a derulat de la 29 mai 2020

(recunoașterea în calitate de bănuit) până la 26 august 2020 (scoaterea de sub

urmărire penală), adică s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 3 luni.

De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că, Ion Bujac, Oxana Bujac și

Victor Nedelcu sunt funcționari în cadrul Biroului Vamal Sud a Serviciului Vamal

RM, iar infracțiunea prevăzută de art. 361 alin.(1) din Codul penal, incriminată ca

fiind săvârșită prin participație, în baza căreia au fost supuși urmăririi penale, are

legătură nemijlocită cu activitatea desfășurată de reclamanți. Astfel, urmărirea

penală în privința reclamanților Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor, cu toate

că acțiunile organului de urmărire penală sunt confidențiale, potrivit dispozițiilor

6

normelor procesual-penale, totuși despre acestea au cunoscut un anumit cerc de

persoane, astfel fiind în măsură să aducă atingere onoarei, demnității și reputației

profesionale a reclamanților- apelanților Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor.

În vederea principiului compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele psihice cauzate, stare de stres și de frustrare provocate

reclamanților-apelanți Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor, durata urmăririi

penale, gravitatea învinuirii formulate, statutul social, instanța de apel a considerat

că, suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral solicitat de Ion Bujac, Oxana

Bujac și Victor Nedelcu pentru fiecare constituie un cuantum exagerat de mare și nu

corespunde cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice suportate de către acesta,

însă suma de 7 000 de lei întru compensarea prejudiciului moral cauzat, poate

constitui satisfacție echitabilă și rezonabilă a victimei daunei, cât și în stare să

restabilească situația existentă înainte de prejudiciere, or, art. 11 alin.(1) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prevede că,

mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța

de judecată, luându-se în considerație natura dreptului personal lezat și locul lui în

sistemul de valori al persoanei, suferințele fizice, caracterul și gardul suferințelor

psihice, măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și

psihice cauzate.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a menționat că, scoaterea de sub

urmărire penală a apelanților Bujac Ion, Bujac Oxana și Nedelcu Victor este

insuficientă pentru a constitui o satisfacție echitabilă a suferințelor suportate,

pornind din natura drepturilor personale lezate și locul lor în sistemul de valori al

persoanei, caracterul și gradul suferințelor psihice cauzate.

În virtutea acestui fapt instanța de apel a conchis ca fiind lipsită de suport legal

argumentul primei instanțe precum că reclamanții nu au prezentat probe veritabile

care ar confirma existența faptei ilicite și respectiv, nu este temei de a genera

obligația statului de a repara prejudiciul moral cauzat acestuia.

Or, prevederile art. 6 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998, indică direct că dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul

scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri

de reabilitare.

La fel, instanța de apel a stabilit că, în sensul dispoziției citate, este de înțeles

că, pentru angajarea răspunderii Statului pentru prejudiciul cauzat prin erori

judiciare ale organelor de urmărire penală și procuratură, sunt necesare unele

condiții speciale, și anume că fapta ilicită, în calitate de condiție generală a

răspunderii delictuale, are particularități în material respectivă, astfel nu orice

acțiune ilicită a organelor de urmărire penală și ale procuraturii atrag răspunderea

statului. O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciului cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitate, care și atestă

admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a drepturilor persoanei.

De asemenea instanța de apel a conchis că, contradictorie cu circumstanțele

cauzei este și concluzia primei instanțe că, reclamanții Ion Bujac, Oxana Bujac și

7

Victor Nedelcu nu au fost atrași ilegal la răspundere penală, iar calitatea de bănuit în

comiterea infracțiunii nu au fost declarate ca fiind ilegale nici de către procurorul

ierarhic superior, și nici de către instanța de judecată, or aceste argumente contravin

stării reale de fapt constatate în prezenta decizie și reglementate de normele de drept

material aplicabile.

În aceste circumstanțe instanța de apel a menționat că, nu poate fi reținută ca

întemeiată solicitarea reclamanților Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu cu

privire la admiterea integrală a cererii de chemare în judecată și de a încasa

prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, fiind o sumă exagerată.

La fel, instanța de apel a stabilit că, reclamanții au solicitat compensarea

cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea prezentei cauze civile,

însă atât pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și nici în apel, nu și-au

concretizat respectiva cerință, considerente din care în temeiul prevederilor art.art.

94, 96 din Codul de procedură civilă, a considerat-o ca fiind neîntemeiată.

La 18 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ion Bujac, Oxana Bujac și

Victor Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov au declarat recurs

împotriva deciziei din 22 aprilie 2021 a Сurții de Apel Cahul, solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei din 22 aprilie 2021 a Сurții de Apel Cahul cu

emiterea unei decizi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că, instanța de apel a interpretat și a aplicat

greșit normele de drept material și nu s-au expus motivat la toate circumstanțele de

fapt și de drept.

La 10 august 2021, Ministerul Justiției al Republici Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 22 aprilie 2021 a Сurții de Apel Cahul, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel deciziei din 22 aprilie 2021 a Сurții de

Apel Cahul cu menținerea hotărârii din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul,

sediul central.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și că a apreciat

arbitrar probele administrate.

A invocat că, reieșind din prevederile art. 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

intimații Ion Bujac, Oxana Bujac și Victor Nedelcu nu aveau dreptul să solicite

repararea prejudiciului material.

A susținut că, instanța de apel a analizat arbitrar poziția participanților la

proces și a evitat aprecierea argumentului cu privire la faptul că prevederile art. 6 și

art. 3 din Legea nr. 1545 sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei la 22 aprilie

2021 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 25 mai 2021 (f.d.186),

8

însă, la actele cauzei lipsesc probe prin care s-ar confirmat recepționarea acesteia de

către recurenții.

Astfel, având în vedere faptul că, recursurile declarate de Ion Bujac, Oxana

Bujac, Victor Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov și de Ministerul

Justiției al Republici Moldova împotriva deciziei din 22 aprilie 2021 a Curții de

Apel Cahul la 18 mai 2021 (f.d.199) și 10 august 2021 (f.d.209), în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din CPC, după parvenirea dosarului,

un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 22 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimaților copia

recursului declarat de Ion Bujac, Oxana Bujac, Victor Nedelcu, reprezentați de

avocatul Maxim Todorov și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Până la data examinării

admisibilități recursului, intimații nu au depus referință prin care să-și exprime

opinia referitor la recursul declarat.

Prin notificarea din 11 august 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat copia recursului

declarat de către Ministerul Justiției al RM, în adresa intimaților, însă până la data

examinării admisibilități recursurilor, nu au depus referință prin care să-și exprime

opinia referitor la recursul declarat.

La 02 iulie 2021, Procuratura Generală a RM a depus referință prin care a

solicitat ca recursul declarat de Ion Bujac, Oxana Bujac, Victor Nedelcu să fie

considerat inadmisibil.

La 06 septembrie 2021, Ion Bujac, Oxana Bujac, Victor Nedelcu, prin

intermediul avocatului Maxim Todorov au depus referință la recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republici Moldova, prin care au solicitat să fie considerat ca

inadmisibil.

Până la data examinării admisibilități recursurilor, ceilalți intimații nu au depus

referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursurile declarate.

Examinând temeiurile recursurilor declarate, în raport cu materialele pricinii

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

9

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Ion Bujac, Oxana Bujac,

Victor Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

10

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură

civilă și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de

Ion Bujac, Oxana Bujac, Victor Nedelcu, reprezentați de avocatul Maxim Todorov

și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova P, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Ion Bujac, Oxana Bujac, Victor Nedelcu, reprezentați

de avocatul Maxim Todorov și de Ministerul Justiției al Republici Moldova se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

11