2ra-945/21 — încasarea despăgubirii de asigurare

2ra-945/21 — încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–945/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul Sîngerei), (jud. I. Popescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vadim Corolenco, reprezentat

de avocatul Violina Munteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Marciuc și

Maria Donic împotriva lui Vadim Corolenco și SAR ”Moldcargo” SA cu privire la

încasarea despăgubirilor de asigurare și încasarea prejudiciului moral rezultat din

comiterea infracțiunii,

împotriva deciziei din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care au fost

admise cererile de apel declarate de către Vadim Corolenco și de către Marciuc

Natalia și Donic Maria, casată hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Bălți

(sediul Sîngerei) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial,

con st ată:

La 30 mai 2017, Marciuc Natalia și Donic Maria au depus cerere de chemare

în judecată (concretizată pe parcurs) împotriva lui Corolenco Vadim și SAR

”Moldcargo” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată au invocat faptul că, prin sentința

Judecătoriei Fălești din 27 aprilie 2015, Corolenco Vadim a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (5) din Codul penal, cu aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu suspendarea

condiționată a pedepsei pe un termen de 5 ani.

Prin sentință s-a stabilit că Corolenco Vadim, la 19 decembrie 2013,

aproximativ la ora 07.45, conducând automobilul de serviciu de model ”Dacia

Logan”, cu n/î XXXXXX, prestând servicii în regim taxi la SRL ”Dirove Nord”,

deplasându-se pe drumul național ”R-16 Sculeni-Fălești-Bălți” din or. Fălești, în

direcția mun. Bălți, având în calitate de pasageri pe bancheta din față-dreapta pe

Donic Vasili, iar pe bancheta din spate pe Cneazeva Tatiana și Marciuc Natalia, fără

a ține cont de faptul că suprafața carosabilă era acoperită cu polei, iar vizibilitatea

era redusă din cauza ceții, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile și situația

rutieră dată, continuând deplasarea pe această porțiune de traseu cu o viteză sporită

în raport cu situația rutieră descrisă, a încălcat prevederile art.45 alin. (1) al

1

Regulamentului circulației rutiere, conform căruia conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: situația rutieră, și prevederile art.45 alin. (2) al Regulamentului

circulației rutiere, potrivit căruia în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, drept consecință, a pierdut controlul

mijlocului de transport și a derapat, contrar prevederilor art.51 lit. c) din

Regulamentul circulației rutiere, ieșind pe banda de sens opus, lovindu-se frontal în

camionul de model „MAN TGL 10.180”, cu nr/î XXXXXXX, care se deplasa

regulamentar din sens opus, în rezultatul cărui fapt pasagerii Donic Vasili și

Cneazeva Tatiana au decedat pe loc, iar Marciuc Natalia și însăși Corolenco Vadim

s-au ales cu leziuni corporale grave, periculoase pentru viață.

Prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat de

procuror a fost respins ca nefondat, iar sentința Judecătoriei Fălești din 27 aprilie

2015 a fost menținută fără modificări. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din

20 ianuarie 2016, recursul procurorului a fost declarat inadmisibil.

Reclamantele au menționat că prin ordonanța din 15 ianuarie 2014, Donic

Maria, soția defunctului Donic Vasili, a fost recunoscută în calitate de succesor al

părții vătămate Donic Vasili, iar prin ordonanța din 29 septembrie 2014, Donic

Maria a fost recunoscută în calitate de parte civilă.

La fel, prin ordonanța din 02 septembrie 2014, Marciuc Natalia a fost

recunoscută în calitate de parte vătămată.

Au mai relatat că Corolenco Vadim a achitat în perioada anilor 2013-2014 suma

în mărime de 20 000 lei și 1 200 euro, cu titlu de cheltuieli de înmormântare pentru

Donic Vasili și tratamentul inițial al reclamantei Marciuc Natalia.

Totuși, reclamantele au considerat că viața unui om sau sănătatea nu poate avea

preț într-o societate civilizată și este inumană și nefirească lipsirea de viață sau

sănătate indiferent intenționat sau din imprudență, dar prin încălcarea prevederilor

legii, mai ales, când viața și sănătatea depind de profesionalismul unui terț, căruia te

încredințezi.

Donic Vasili, Marciuc Natalia și Cneazeva Tatiana și-au încredințat viața și

sănătatea pârâtului, care îndeplinindu-și obligațiunile profesionale de taximetrist,

urma să-i transporte spre or. Bălți, însă, ca urmare a atitudinii neglijente din partea

pârâtului față de normele de conducere a automobilului și sine-încrederea criminală,

Donic Maria a rămas fără soț și fără fiică, fiind inaptă de muncă.

Totodată, Marciuc Natalia, care are la întreținere un copil minor, și-a pierdut

deplin capacitatea de muncă, are nevoie de îngrijire permanentă din partea altei

persoane, de tratament continuu, a pierdut, în mare parte, capacitatea de a vorbi

articulat, de a-și dirija mișcările, fără ajutor din partea unui terț. Marciuc Natalia nu

poate nici să-și respecte igiena personală, sunt tot mai frecvente crizele emoționale

și ale sistemului nervos.

Din anul 2014 și până în prezent, pârâtul s-a distanțat de reclamante, practic

refuzând să mai participe material la compensarea cheltuielilor de tratament a

reclamantei Marciuc Natalia sau să acorde ajutor reclamantei Donic Maria.

Marciuc Natalia nu mai are posibilitatea de a activa în scop de a-și căpăta

mijloace de întreținere, datorită înrăutățirii stării de sănătate ca urmare a invalidității

2

survenite în urma accidentului rutier din 19 decembrie 2013.

În instanță reclamantele au solicitat încasarea din contul lui Corolenco Vadim

a prejudiciului moral în mărime de 400 000 lei pentru fiecare, încasarea în beneficiul

reclamantei Marciuc Natalia a despăgubirilor de asigurare lunară din contul SA

,,Moldcargo” în sumă de 4 000 lei lunar până la restabilirea completă a capacității

de muncă a reclamantei, încasarea în beneficiul reclamantei Donic Maria a

despăgubirilor de asigurare lunară din contul SA ,,Moldcargo” în sumă de 2 000 lei

lunar pe viață, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

5 000 lei.

Prin hotărârea din 17 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) acțiunea

a fost admisă parțial.

A fost încasată din contul lui Corolenco Vadim în beneficiul Mariei Donic

suma de 1 500 lei, cu titlu de despăgubire în formă de plată unică lunară pe o

perioadă de 1 an; suma de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 2500 lei,

A fost respinsă cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea din contul

lui Corolenco Vadim în beneficiul Nataliei Marciuc a prejudiciului moral și a

despăgubirii de asigurare, ca neîntemeiată.

A fost încasată de la Corolenco Vadim în folosul statului taxa de stat în sumă

de 1500 lei.

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Vadim Corolenco, admisă cererea de apel declarată de Natalia Marciuc

și Maria Donic.

A fost casată integral hotărârea din 17 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul

Sîngerei) cu emiterii unei hotărâri noi prin care s-a admis în parte cererea de chemare

în judecată înaintată de Natalia Marciuc și Maria Donic împotriva lui Vadim

Corolenco cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

A fost încasat în beneficiul Nataliei Marciuc de la Vadim Corolenco prejudiciul

moral în mărime de 100 000 lei, plata despăgubirii pentru prejudiciul cauzat prin

vătămarea integrității corporale pentru perioada 30 mai 2014 - 29 octombrie 2019 în

sumă de 250 250 lei și despăgubirea lunară viageră în mărime de 3 850 lei, începând

cu luna noiembrie 2019.

A fost încasat în beneficiul Mariei Donic de la Vadim Corolenco prejudiciul

moral în mărime de 300 000 lei, plata despăgubirii pentru pierderea întreținătorului

pentru perioada 30 mai 2014 - 29 octombrie 2019 în sumă de 55 459,30 lei și

despăgubirea lunară viageră în mărime de 853,22 lei, începând din luna noiembrie

2019.

Au fost încasate de la Vadim Corolenco, în mod solidar, în beneficiul Mariei

Donic și Nataliei Marciuc cheltuielile de judecată în mărime de 5 000 lei.

În rest, acțiunea civilă înaintată de Natalia Marciuc și Maria Donic împotriva

lui Vadim Corolenco cu privire la încasarea prejudiciului material și moral s-a

respins ca neîntemeiată.

A fost încasată în beneficiul statului de la Vadim Corolenco taxa de stat în

mărime de 19 274,50 de lei.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de către Vadim Corolenco.

3

A fost casată decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Natalia Marciuc și Maria

Donic împotriva lui Vadim Corolenco cu privire la repararea prejudiciului material

și moral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, de un alt

complet de judecată.

Prin decizia din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, au fost admise cererile

de apel declarate de către Vadim Corolenco și de către Marciuc Natalia și Donic

Maria, casată hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) și

emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Corolenco Vadim în folosul Nataliei Marciuc și Mariei

Donic prejudiciul moral rezultat al comiterii infracțiunii în sumă de 200 000 de lei

pentru fiecare.

În rest, în partea încasării despăgubirilor de asigurare acțiunea a fost respinsă.

Au fost încasate de la Corolenco Vadim în folosul Nataliei Marciuc cheluielile

de asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

Pentru a pronunța soluția la caz instanța de apel a reținut că prejudiciile

materiale care au fost solicitate de reclamante, sub formă de plata despăgubirilor de

asigurare, rezultă din comiterea unui accident rutier comis de Corolenco Vadim, el

fiind recunoscut vinovat de comiterea acestei infracțiunii prin sentință irevocabilă.

Potrivit copiei Poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă

(RCA), anexată la materielele cauzei civile, instanța de apel a constatat cu certitudine

că între SRL ”Moldcargo” (în prezent reorganizată în SAR ”Moldcargo” SA), în

calitate de asigurator și Bitiu Mihail, în calitate de asigurat, a fost încheiat contractul

de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

cu perioada de asigurare 14 ianuarie 2013-13 ianuarie 2014, pentru autovehiculul de

model Dacia Logan cu n/î XXXXXX. Așadar, accidentul rutier a fost comis la 19

decembrie 2013, respectiv la caz este prezent cazul asigurat, în care plata

despăgubirilor de asigurare este pusă în sarcina Companiei de Asigurare, care și

urmează să dețină calitatea de pârât în cauza dată.

Deși reclamantele au înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor în care au

indicat în calitate de pârâtă SAR ”Moldcargo” SA, ulterior au renunțat la pretențiile

cu privire la despăgubirile de asigurare față de SAR ”Moldcargo” SA, fapt eronat în

opinia instanței de apel, or din materialele cauzei civile nu este probat că automobilul

Dacia Logan cu n/î XXXXXX ar fi fost gestionat de firma de taxi SRL ”Dirove

Nord”, ar fi fost înregistrat după această firmă de taxi, iar în circumstanțele date,

răspunderea achitării despăgubirilor de asigurare îi revine Companiei de asigurare,

dar nu lui Corolenco Vadim.

Examinând pretențiile din acțiune în limita înaintării acestora, iar reclamantele

au solicitat, într-un final, încasarea despăgubirilor de asigurare de la Corolenco

Vadim, care, după cum a expus instanța de apel, nu este în situația descrisă subiect

de plată a despăgubirilor solicitate, cerințele reclamatelor privind încasarea

despăgubirilor de asigurare au fost respinse, ca fiind înaintate față de pârâtul

necorespunzător.

Cu privire la pretențiile de încasare a prejudiciului moral, instanța de apel a

menționat că în urma accidentului rutier produs de Corolenco Vadim, Donic Maria

și-a pierdut soțul și fiica, iar Marciuc Natalia și-a pierdut tatăl, sora și a rămas

4

invalidă cu grad sever pe viață. Nu există nicio formulă de calcul matematic a

prejudiciului moral, astfel, dificultatea a fost transferată de la legiuitor la judecător,

care își va folosi aprecierea conform principiului echității și obiectivului final de a

oferi o satisfacție victimei, care reieșind din urmările grave ireparabile pentru

reclamante din punct de vedere psihologic și moral, în echivalent bănesc a fost

apreciat la suma de 200 000 de lei pentru fiecare reclamantă.

La 20 aprilie 2021 (prin oficiul poștal), Vadim Corolenco, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu, a contestat cu recurs decizia din 11 februarie 2021 a

Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia în partea încasării prejudiciului

moral cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a comis erori care au dus la soluționarea

greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 11

februarie 2021, expediată părților la 16 martie 2021 și recepționată de recurent la 19

martie 2021, astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Vadim Corolenco, reprezentat de avocatul Violina Munteanu, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

5

În speță, însă criticile invocate de Vadim Corolenco, reprezentat de avocatul

Violina Munteanu, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Vadim Corolenco, reprezentat de avocatul

Violina Munteanu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vadim Corolenco,

reprezentat de avocatul Violina Munteanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

6