3ra-594/21 — contestarea actului administrativ si obligarea stabilirii pensiei

3ra-594/21 — contestarea actului administrativ si obligarea stabilirii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-594/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Gr. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

4 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Anatolie Țurcan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ion Sandu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea stabilirii pensiei,

împotriva deciziei din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 iunie 2019 Ion Sandu a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la contestarea actului administrativ și obligarea stabilirii pensiei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că îndeplinind serviciul prin contract,

activând în funcție de comandant echipă al grupului de luptă al Detașamentului

intervenție acțiuni speciale nr.2 al Brigăzii de poliție cu Destinație Specială, Fulger al

Ministerului Afacerilor Interne, a fost eliberat din serviciu conform ordinului Brigăzii

de poliție cu Destinație Specială Fulger nr.56 din 7 octombrie 2005 din cauza sănătății,

cu dreptul de a primi pensie pe linia organelor afacerilor interne, cu rezilierea

contractului din inițiativa Ministerului Afacerilor Interne.

A menționat că, prin certificatul-decizie medicală nr. 802 din 29 septembrie 2005,

Comisia medico-militară Centrală a Ministerului Afacerilor Interne, efectuând

examenul special și cel clinic, a confirmat diagnosticul - xxxxx, stadiul doi, boala care

a fost contractată în timpul îndeplinirii serviciului în organele afacerilor interne.

Reclamantul a afirmat că, vechimea în muncă la situația din 30 septembrie 2005,

constituia 20 ani 5 luni 3 zile, fapt confirmat prin calculul vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei din 30 septembrie 2005.

A comunicat la data de 14 martie 2019 a depus la Casa Națională de Asigurări

Sociale cerere, prin care a solicitat actele întocmite în legătură cu stabilirea cuantumului

pensiei sale, iar prin notificarea din 12 aprilie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale

a expediat în adresa reclamantului actele solicitate din dosarul de pensionare.

1

Ion Sandu a precizat că prin încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în

muncă din 26 octombrie 2005, i-a fost stabilită pensia începând cu 30 septembrie 2005,

în mărime de 50% din salariu, luând în considerare vechimea în muncă de 20 ani,

respectiv stabilirea cuantumului pensiei în mărime de 50 procente din sumele respective

ale soldei este neîntemeiată, dat fiind faptul că cuantumul pensiei, în strictă conformitate

cu prevederile art.14 lit. a) din Legea nr.1544 din 23 iulie 1993, urma să fie stabilit,

începând cu 30 septembrie 2005, în mărime de 55 procente.

Reclamantul a invocat că, prin hotărârea Guvernului nr. 1427 din 28 decembrie

2016, Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să prezinte Casei Naționale de

Asigurări Sociale listele beneficiarilor de pensii pe suport de hârtie și în format

electronic, în mărimile stabilite până la 31 decembrie 2016, iar Casa Națională de

Asigurări Sociale a fost obligată să efectueze plata pensiilor, începând cu 1 ianuarie

2017, în mărimile stabilite de Ministerul Afacerilor Interne.

Ion Sandu a explicat că la data de 22 aprilie 2019, a depus la Inspectoratul General

al Poliției cererea prealabilă, solicitând modificarea încheierii de stabilire a pensiei

pentru vechime în muncă din 26 octombrie 2005, în ce privește cuantumul pensiei,

stabilirea și achitarea cuantumului pensiei în mărime de 55 % din sumele respective ale

soldei, cu achitarea diferenței neachitate de 5 %, începând cu 30 septembrie 2005 și până

în prezent; prezentarea la Casa Națională de Asigurări Sociale a informației despre

cuantumul pensiei stabilite în mărime de 55 % din sumele respective ale soldei. Prin

răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr.34/3-S-94/19 din 26 aprilie 2019, a fost

informat că cererea prealabilă a fost expediată spre examinare Casei Naționale de

Asigurări Sociale, iar ulterior, la 17 mai 2019, a primit răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. S-1121/19 din 16 mai 2019, prin care cererea prealabilă a fost

respinsă.

În opinia reclamantului refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale urmează să fie

recunoscut ilegal, or, cuantumul pensiei nu i-a fost stabilit în baza certificatului din 30

septembrie 2005, deoarece, în baza acestui document, semnat în 2005, a fost calculată

doar vechimea în muncă care a constituit 20 ani 05 luni 03 zile, fără a fi reflectat

cuantumul pensiei.

Reclamantul a susținut că în speță actul administrativ, în baza la care greșit s-a

stabilit cuantumul pensiei în mărime de 50% de la salariu, reprezintă încheierea de

stabilire a pensiei din 26 octombrie 2005, cu care a făcut cunoștință doar la 12 aprilie

2019, primind în baza cererii din 14 martie 2019 actele din dosarul de pensionare.

Ion Sandu a relatat că anume atunci a și aflat despre aplicarea incorectă de către

autoritățile statului în privința sa a prevederilor art.14 lit. a) din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993.

Reclamantul a opinat că, Casa Națională de Asigurări Sociale urmează să stabilească

și să achite în viitor cuantumul pensiei în mărime de 55 % din sumele respective ale

soldei, achitate pentru cei pensionați de motive de boală, cât și să achite diferența

neachitată a pensiei de 5 % pentru perioada de la 30 mai 2005 și până în prezent. În caz

contrar, nivelul protecției sociale dobândite în 2005, va fi în continuare ilegal diminuat,

ceea ce contravine principiului respectării drepturilor dobândite anterior în mod ilicit.

Ion Sandu a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului nr. S-1121/19 din 16 mai

2019, obligarea să-i stabilească și să-i achite cuantumul pensiei pentru vechime în

muncă, pentru cei pensionați de motive de boală, în mărime de 55 % din sumele

2

respective ale soldei, cu achitarea diferenței neachitate de 5 % pentru perioada de la 30

mai 2005 și până în prezent.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Ion Sandu. S-a recunoscut ilegal refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. S-1121/19 din 16 mai 2019 și s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite lui Ion Sandu cuantumul

pensiei pentru vechime în muncă, pentru cei pensionați din motiv de boală, în mărime

de 55 % din sumele respective ale soldei, cu achitarea diferenței neachitate de 5 % pentru

perioada de la 30 mai 2005 și până în prezent.

Întru consolidarea soluției instanța de fond a reținut că dreptul social la beneficierea

de pensie pentru vechimea în muncă, inclusiv cu recalcularea acesteia, a fost dobândit

de Ion Sandu la 30 septembrie 2005 și are valoare juridică incontestabilă.

Instanța de judecată a notat că mărimea pensiilor pentru vechime în muncă se

stabilește pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, care au fost pensionați pentru limită de vârstă sau din motive de boală – în

valoare de 55 % din suma soldei.

În această ordine de idei, prima instanță a conchis că Ion Sandu îndeplinește condiția

stabilită de a dispune de cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, în mărime de 55

% din sumele respective ale soldei, or, reclamantul a fost pensionat din motive de boală

la data de 30 mai 2005.

La data de 16 ianuarie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani. Ulterior, la 1 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal, apel motivat, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a casat hotărârea din 17

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a declarat inadmisibilă

acțiunea depusă de către Ion Sandu din motivul nerespectării procedurii prealabile.

Prin decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a casat decizia din

1 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza la Curtea de Apel Chișinău

pentru rejudecare.

Prin decizia din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea

din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea obligării Casei

Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite lui Ion Sandu cuantumul

pensiei pentru vechime în muncă, pentru cei pensionați din motiv de boală, în mărime

de 55 % din sumele respective ale soldei, cu achitarea diferenței neachitate de 5 % pentru

perioada de la 30 mai 2005 și până în prezent, și s-a emis în această parte o nouă decizie

cu privire la obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite

lui Ion Sandu cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, pentru cei pensionați din

motiv de boală, în mărime de 55 % din sumele respective ale soldei, cu achitarea

diferenței neachitate de 5 % pentru perioada de la 30 septembrie 2005 și până în prezent.

În rest hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

menținută.

Pentru a decide astfel instanța de apel a menționat că instanța de fond just a conchis

netemeinicia refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-1121/19 din 16 mai

2019, obligând să-i stabilească și să-i achite lui Ion Sandu cuantumul pensiei pentru

vechime în muncă, pentru cei pensionați din motiv de boală, în mărime de 55 % din

3

sumele respective ale soldei și nicidecum în mărime de 50% după cum eronat a stabilit

apelantul/pârâtul.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a constatat că prima instanță în mod

neîntemeiat a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite

lui Ion Sandu cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, pentru cei pensionați din

motiv de boală, în mărime de 55 % din sumele respective ale soldei, cu achitarea

diferenței neachitate de 5 % pentru perioada de la 30 mai 2005 și până în prezent. Or,

prin înscrisurile cauzei se confirmă că, Ion Sandu este beneficiar de pensie începând cu

30 septembrie 2005. Corespunzător, se impune soluția de a obliga Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite lui Ion Sandu cuantumul pensiei pentru

vechime în muncă, pentru cei pensionați din motiv de boală, în mărime de 55 % din

sumele respective ale soldei, cu achitarea diferenței neachitate de 5 % pentru perioada

de la 30 septembrie 2005 și până în prezent.

La data de 24 februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 7

mai 2021, prin intermediul poștei electronice, motivarea recursului, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că acțiunea reclamantului urma a fi respinsă doar din

motivul omiterii termenului de adresare în judecată. Prin urmare, instanța de apel trebuia

să examineze temeiurile invocate de apelant și să declare inadmisibilă cererea de

chemare în judecată, or, într-un stat de drept în care drepturile și libertățile persoanei

sunt proclamate valori supreme, puterea lucrului decis este menită să asigure protecția

efectivă a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice.

Recurenta a specificat că instanța de apel a ignorat normele juridice care

reglementează procedura de contestare prealabilă ce este obligatorie în procedura

administrativă și acordă dreptul de adresare în instanța de judecată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 februarie 2021, copia

dispozitivului deciziei fiind notificată recurentului la data de 18 februarie 2021, prin

intermediul poștei electronice (f.d.153).

Totodată, decizia motivată din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 8 aprilie 2021, fapt confirmat

prin avizul de recepție/livrare (f.d.157).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

4

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

5

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Anatolie Țurcan

Nicolae Craiu

6