3r-241/21 — Recunoasterea dreptului încălcat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Recunoasterea dreptului încălcat
- Temei legal
- Temeiurile de inadmisibilitate a apelului
3r-241/21 — Recunoasterea dreptului încălcat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3r-241/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc
DECIZIE
28 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
examinând recursul depus de către Anatoli Dovgani,
în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către
Anatoli Dovgani împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la
contestarea actului administrativ, constatarea încălcării drepturilor, obligarea
soluționării cererii și repararea prejudiciului moral,
împotriva încheierii din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins cererea lui Anatoli Dovgani cu privire la repunerea în termenul de apelului și
în temeiul art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ s-a declarat inadmisibil
apelul depus de către Anatoli Dovgani împotriva hotărârii din 11 septembrie 2020 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din motiv că a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ,
constată:
La 24 mai 2018, Anatoli Dovgani a depus acțiune în contencios administrativ
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin care a solicitat
recunoașterea încălcării drepturilor sale prin refuzul de a examina cererea; anularea
integrală a actului administrativ (nesoluționarea în termenul legal a cererii) obligarea
Ministerului Justiției al Republicii Moldova să înlăture încălcările comise, și anume
să prezinte date despre cererea depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, nu s-a
dat curs acțiunii depuse de către Anatoli Dovgani și i s-a acordat un termen de 10 zile
din momentul primirii încheierii pentru lichidarea neajunsurilor din cererea de
chemare în judecată, și anume pentru prezentarea actului de identitate, precum și
traducerea cererilor din 03 iulie 2017 și 07 martie 2018 și a cererii prealabile din 03
mai 2018, în modul prevăzut de lege (f.d. 12).
La 23 iunie 2018, Anatoli Dovgani a depus cerere cu privire la lichidarea
neajunsurilor constatate prin încheierea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul central (f.d. 15-20).
La 20 decembrie 2018, Anatoli Dovgani a depus cerere de concretizare a
pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat recunoașterea încălcării drepturilor sale
1
prin refuzul de a examina cererea; anularea integrală a actului administrativ
(nesoluționarea în termenul legal a cererii); obligarea Ministerului Justiției al
Republicii Moldova să înlăture încălcările comise, și anume să prezinte date despre
cererea depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului; încasarea din contul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 2 500 de lei
cu titlu de reparare a prejudiciului moral (f.d. 73-74).
Prin încheierea din 03 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, s-a
declinat competența de la examinarea cauzei în favoarea în judecătorilor specializați
în materie de contencios administrativ (f.d. 57).
Prin hotărârea din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Anatoli Dovgani (f.d. 95).
La 19 octombrie 2020, Anatoli Dovgani a depus apel împotriva hotărârii din 11
septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat
repunerea în termenul de apel și casarea integrală a hotărârii atacate, cu emiterea unei
decizii noi de admitere a acțiunii.
În argumentarea cererii de repunere în termen a apelului Anatoli Dovgani
invocat că dispozitivul hotărârii din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, i-a fost notificat la 07 octombrie 2020 (f.d. 98-100).
Prin încheierea din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea depusă de către Anatoli Dovgani cu privire la repunerea în termenul de apel și
s-a declarat inadmisibil apelul depus împotriva hotărârii din 11 septembrie 2020 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 117-120).
Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a anulat
încheierea din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre
rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în același complet de judecată (f.d. 145-151).
Prin încheierea din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea lui
Anatoli Dovgani cu privire la repunerea în termenul de apelului și în temeiul art. 236
alin. (2) lit. d) din Codul administrativ s-a declarat inadmisibil apelul depus de către
Anatoli Dovgani împotriva hotărârii din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, din motiv că a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232
alin. (1) din Codul administrativ (f.d. 161-165).
La 27 mai 2021, Anatoli Dovgani a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs
motivat împotriva încheierii din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 169-
172).
În motivarea recursului a indicat că nu a fost prezent la pronunțarea
dispozitivului hotărârii din 11 septembrie 2020, din motiv că era perioada stării de
urgență, iar copia acestuia i-a fost notificat de către instanța de judecată după 25 de
zile de la pronunțare, adică la 07 octombrie 2020. Respectiv, pentru contestarea
hotărârii și depunerea apelului a avut la dispoziție doar 3 zile, dintre care 2 au fost
zile libere.
Recurentul a considerat că termenul de depunere a apelului urmează a fi calculat
din momentul notificării soluției instanței de judecată, în caz contrar fiindu-i încălcate
drepturile pe motive discriminatorii.
Astfel, în opinia lui Anatoli Dovgani, a omis termenul limită pentru depunerea
apelului din motive întemeiate ce nu depindeau de voința sa, deoarece din cauza
regimului special de activitate al instanței de judecată, dispozitivul hotărârii
judecătorești a fost pronunțat în lipsa sa, iar instanța i-a expediat pentru notificare
copia dispozitivului abia la 05 octombrie 2020.
2
Recurentul Anatoli Dovgani a solicitat prin cererea de recurs anularea încheierii
din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și adoptarea unei încheieri noi, prin care să
fie repus în termenul de apel și restituită cauza la Curtea de Apel Chișinău spre
examinarea cauzei în ordine de apel.
În corespundere cu articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile
primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre,
în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.
În conformitate cu art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii
judecătorești se depune motivat la instanța de judecată, care a emis încheierea
contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată
transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul
judiciar instanței competente să soluționeze recursul.
Instanța de recurs consideră că recurentul Anatoli Dovgani s-a conformat
prevederilor legale și a respectat termenele instituite de legiuitor la art. 242 din Codul
administrativ, deoarece conform avizului de recepție a corespondenței
DS8001660812AS încheierea motivată a Curții de Apel Chișinău i-a fost notificată la
18 mai 2021 (f.d. 168), iar recursul motivat a fost depus la 27 mai 2021 (f.d. 169).
Prin prisma articolului 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor
curților de apel.
Potrivit articolului 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă
soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.
Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.
Examinând recursul depus, prin prisma argumentelor invocate de recurent și a
materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept pertinente speței, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a-l respinge, cu menținerea încheierii instanței de apel, din motivele ce
succed.
În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,
examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin
care respinge recursul.
Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul
constată că, la 11 septembrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a pronunțat
public, în lipsa reclamantului Anatoli Dovgani, hotărârea prin care a respins acțiunea
acestuia (f.d. 95).
Conform scrisorii de expediere a actului judecătoresc cu nr. de ieșire 13560-
13561, la 14 septembrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a expediat
participanților la proces, inclusiv și lui Anatoli Dovgani pentru notificare copia
dispozitivului hotărârii din 11 septembrie 2020 (f.d. 96).
În privința acestui înscris, Colegiul observă că, deși, în cuprins este notat că
„Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, expediază spre cunoștință copia încheierii din
27 mai 2019”, de facto prin scrisoarea dată a fost expediat pentru notificare copia
dispozitivului hotărârii judecătorești din 11 septembrie 2020.
În opinia instanței de recurs, faptul că în textul scrisorii de expediere a actului
judecătoresc cu nr. de ieșire 13560-13561 a fost indicat că se expediază spre
cunoștință „copia încheierii din 27 mai 2019” constituie o eroare tehnică. Or,
3
încheierea din 27 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a fost
primită spre examinare cererea de chemare în judecată și s-a stabilit data pentru
ședința de pregătire a dezbaterilor judiciare a fost anterior notificată participanților la
proces prin scrisorile cu nr. de ieșire 9083 și 9083, precum și prin avizele de recepție
a corespondenței DS2035478547AS și DS2035478546AS (f.d. 62-64).
Deopotrivă, Colegiul constată din avizul de recepție a corespondenței
DS8000060567AS că a recepționat la 07 octombrie 2020 copia dispozitivului
hotărârii primei instanțe (f.d. 97).
La 19 octombrie 2020, Anatoli Dovgani a depus apel împotriva hotărârii din 11
septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat
repunerea în termenul de apel și casarea integrală a hotărârii atacate, cu emiterea unei
decizii noi de admitere a acțiunii.
Prin încheierea din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea lui
Anatoli Dovgani cu privire la repunerea în termenul de apelului și în temeiul art. 236
alin. (2) lit. d) din Codul administrativ s-a declarat inadmisibil apelul depus de către
Anatoli Dovgani împotriva hotărârii din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, din motiv că a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232
alin. (1) din Codul administrativ (f.d. 161-165).
Efectuând controlul judiciar al încheierii din 05 mai 2021 a Curții de Apel
Chișinău, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu
normele de drept procedural.
În conformitate cu articolul 232 din Codul administrativ, (1) apelul se depune la
instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la
pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel.
(2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de
la data notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea
apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată.
Potrivit articolului 236 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de apel
examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se
declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
În corespundere cu art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ apelul se
declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului
stabilit la art. 232 alin. (1).
Prin prisma art. 237 alin. (1) din Codul administrativ, prevederile art. 65
alin. (1)-(3) și (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel și în
termenul de prezentare a motivării apelului.
Articolul 65 din Codul administrativ prevede la alin. (1) că dacă o persoană, din
motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la
cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se
atribuie reprezentatului.
Instanța de recurs învederează că termenul de procedură instituit de legiuitor
pentru demararea căii de atac în ordine de apel în contenciosul administrativ este
prevăzut de o normă imperativă – art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, prin
prisma căreia începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat
doar de un singur eveniment – pronunțarea dispozitivului hotărârii.
Prin urmare, momentul notificării/comunicării dispozitivului hotărârii
4
judecătorești participanților la proces nu influențează data de când începe să curgă
termenul de 30 de zile de contestare a hotărârii judecătorești prin depunerea cererii de
apelul.
Din această ipoteză rezultă că participanții la proces, care nu au participat la
pronunțarea hotărârii judecătorești, fiind interesați în soarta soluționării litigiului în
care sunt implicați, trebuie să demonstreze un rol activ, manifestând comportament
de bună-credință față de drepturile și obligațiile sale procedurale.
La capitolul dat Colegiul consideră relevant că Anatoli Dovgani trebuia să facă
uz de toate drepturile sale procedurale pentru a lua cunoștință despre rezultatele
ședințelor de judecată și drept consecință de hotărârea judecătorească pronunțată
asupra fondului litigiului.
Mai mult ca atât, Colegiul observă faptul că, la 14 septembrie 2020, Judecătoria
Chișinău, sediul Rîșcani, a expediat lui Anatoli Dovgani pentru notificare copia
dispozitivului hotărârii din 11 septembrie 2020 la adresa de corespondență indicată
în cererea de chemare în judecată (f.d. 96), care a fost recepționată de către acesta la
07 octombrie 2020 (f.d. 97).
Astfel, instanța de recurs observă că lui Anatoli Dovgani i-a fost notifică copia
dispozitivului hotărârii primei instanțe în interiorul termenului legal, astfel încât
acesta putea face real uz de dreptul său procedural de a depune apel nemotivat
împotriva acestei hotărâri, cu ulterioara depunere a motivării apelului.
Aderent, instanța de recurs învederează că hotărârile judecătorești, pronunțate
de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de
Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real
(pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești
pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de
Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/30 din 10
octombrie 2017).
Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de
judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru
cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe
pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,
hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante
pentru justițiabili.
Astfel, Colegiul nu poate accepta poziția recurentului precum că a fost în
imposibilitate de a ataca în termen cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, deoarece nu cunoștea despre existența acestei hotărâri și nu cunoștea
soluția instanței de judecată. Or, prin prisma art. 24 alin. (1) din Codul administrativ
coroborat cu art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Anatoli
Dovgani avea obligația prezumată de a manifesta diligență și atitudine activă și la un
interval rezonabil de timp să se intereseze prin mijloace eficiente, care este soarta
prezentului litigiu, la ce etapa se află examinarea lui, dacă a fost sau nu pronunțată
hotărârea și care este soluția pronunțată prin această hotărâre.
Această acțiune procesuală era vital necesară pentru întreprinderea măsurilor de
protejarea a dreptului lui Anatoli Dovgani de acces la instanță și declararea în termen
a căii de atac (apelul), în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de
sancțiune procedurală, declararea apelului inadmisibil în temeiul art. 232 alin. (1)
coroborat cu art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.
5
Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în
cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007) că ține de obligația
părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la
justiție.
Conjunctura relevată certifică faptul că, în speță, nu se profilează circumstanțe
care ar justifica omiterea termenului procedural de declarare a apelului. Or,
neparticiparea lui Anatoli Dovgani la pronunțarea dispozitivului hotărârii
judecătorești nu constituie motiv viabil de omitere a termenului procedural de
declarare a apelului.
Ba mai mult ca atât, Colegiul opinează că perioada de timp de 30 de zile de la
momentul pronunțării dispozitivului hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
constituie un termen rezonabil și suficient pentru ca Anatoli Dovgani să se fi interesat
de soarta prezentului dosar și pentru a depune apel nemotivat împotriva hotărârii
primei instanțe. Or, legiuitorul a instituit termen imperativ pentru exercitarea căii de
atac, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea
incertitudinii pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se
modifică o complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept
distincte. Deci, admiterea exercitării unei căi de atac în afara termenului legal ar
constitui o încălcare a principiului legalității și securității raporturilor juridice și
respectiv, o soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că
reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru
exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și,
în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați
trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste
termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea
juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de
plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să
împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la
elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete
din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).
La fel, în cauza Ponomaryov v. Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat că, deși în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de
atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces
după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a
unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă
îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea
înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
Relaționând circumstanțele constatate textelor legale precitate, Colegiul
conchide că instanța de apel just a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii lui
Anatoli Dovgani cu privire la repunerea în termenul de apel împotriva hotărârii din
11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Or, apelantul Anatoli
Dovgani nu a indicat în cererea de repunere în termenul de apel niciun motiv, care
ar fi justificat omiterea acestuia din motive ce nu ar depinde de voința sa, limitându-
se doar la expunerea unor argumente generice, care de fapt nu sunt în stare să
6
influențeze situația reală din speță și normele legale imperative.
Toate aceste fapte circumscrise denotă caracterul declarativ al argumentelor lui
Anatoli Dovgani referitor la necesitatea repunerii în termenul de apel depus
împotriva hotărârii din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
precum și lipsa diligenței acestuia.
În lumina acestor circumstanțe, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel
întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de către Anatoli Dovgani împotriva
hotărârii din 11 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Conjunctura situației de fapt constatată de instanța de recurs și concluziile trase
profilează netemeinicia recursului și necesitatea respingerii acestuia.
Conform articolelor 193, 194, 241 și 243 alin. (1) lit. b), (2) și (3) din Codul
administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
decide:
Se respinge recursul depus de către Anatoli Dovgani.
Se menține încheierea din 05 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă în
cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către Anatoli
Dovgani împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la
contestarea actului administrativ, constatarea încălcării drepturilor, obligarea
soluționării cererii și repararea prejudiciului moral.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
7