2ra-910/21 — repararea prejudiciului cauzat de salariat

2ra-910/21 — repararea prejudiciului cauzat de salariat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-910/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. Iu. Movilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. O. Cojocaru, R. Pulbere, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Euro Motor Trans”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Euro Motor Trans” împotriva lui Iurie Frătescu cu privire la

repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională

depusă de Iurie Frătescu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Euro Motor

Trans” cu privire la constatarea nulității actului juridic și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Iurie Frătescu, reprezentat de avocatul Ion Stegărescu și a fost

casată integral hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

fiind pronunțată o hotărâre nouă,

constată:

La 14 martie 2019, SRL „Euro Motor Trans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Iurie Frătescu, cu privire la repararea prejudiciului și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 21 februarie 2018, Iurie Frătescu

a fost angajat în cadrul SRL „Euro Motor Trans” în funcție de șofer internațional, în

baza contractului individual de muncă nr. 141 și a ordinului cu nr. 12 din 21 februarie

2018, având la bază cererea de angajare din aceiași dată.

Întru exercitarea atribuțiilor de serviciu, la 21 februarie 2018, în baza actului de

predare-primire SRL „Euro Motor Trans” a transmis, iar pârâtul a primit autocamionul

(cap-tractor) de marca Volvo FH4X2T, anul de fabricației 2007 cu n/î XXXXX și

1

semiremorca de marca KRONE, anul fabricației 2008 cu n/î XXXXX în stare tehnică

și complectație corespunzătoare.

A menționat că la 22 februarie 2018, potrivit scrisorii de transport internațional

CMR seria MD nr. 0316577 și foii de parcurs seria DAA nr. 132123 din 22 februarie

2018, pârâtul a fost antrenat în efectuarea cursei internaționale Moldova-România-

Turcia-România-Moldova. La reîntoarcerea în Republica Moldova, la 20 martie 2018,

pe traseul București – Chișinău, în regiunea comunei Crasna (România), pârâtul a

săvârșit un accident rutier cu implicarea unității de transport ce i-a fost încredințată.

A susținut că, conform procesului-verbal Seria PVSX nr. 0035344 din 20 martie

2018, autoritățile abilitate din România l-au recunoscut vinovat de producerea

accidentului pe Iurie Frătescu.

Reclamanta a invocat că, în rezultatul accidentului rutier, unității de transport

încredințate pârâtului - autocamionului (cap-tractor) Volvo FH4X2T, anul de fabricației

2007 cu n/î XXXXX și semiremorcii de marca KRONE, anul fabricației 2008 cu n/î

XXXXX, i-au fost cauzate deteriorări, fiind avariate după cum s-a constatat și potrivit

autorizației de reparații Seria CA nr.0481875 eliberate de către autoritățile române:

parbrizul, capota, motorul, grila, masca, radiatorul, spoilerul de protecție, suportul

oglindă, retrovizor dreapta.

SRL „Euro Motor Trans” a afirmat că, conform acordului de achitare benevolă a

prejudiciului cauzat în urma producerii accidentului rutier încheiat la 20 martie 2018,

semnat de către angajator și Iurie Frătescu, mărimea prejudiciului cauzat ca urmare a

deteriorărilor produse unității de transport ce necesită reparații în vederea

recondiționării mijlocului de transport avariat, constituie suma de 70 000 de lei.

Totodată, în vederea stabilirii cauzelor și împrejurărilor cauzării prejudiciului, pârâtul a

oferit la 23 martie 2018 explicații angajatorului referitor la accidentul rutier din

20 martie 2018 care a avut loc ca cauză a apariției prejudiciului.

Astfel, în temeiul acordului din 20 martie 2018, pârâtul și-a asumat angajamentul

de a repara benevol prejudiciul cauzat SRL „Euro Motor Trans” în mărime totală de

70 000 lei, în rate, până la 30 septembrie 2018. În acest sens, SRL „Euro Motor Trans”

a emis ordinul nr. 15 din 23 martie 2018 cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat, luând în considerare convenția părților potrivit acordului de achitare benevolă

încheiat.

În legătură cu faptul că începând cu 23 martie 2018, pârâtul Iurie Frătescu nu s-a

mai prezentat la locul de muncă fără a înștiința angajatorul sau a-i comunica motivele

neprezentării, în baza ordinului cu nr. 16 din 26 martie 2018 SRL „Euro Motor Trans”

a dispus concedierea lui în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul munci.

Totodată, în vederea executării angajamentelor asumate cu privire la achitarea

benevolă a prejudiciului cauzat, la 30 iulie 2018 pârâtul a achitat reclamantului suma

de 1 000 lei, la 31 iulie 2018 suma de 3 200 lei și la 12 septembrie 2018 suma de 2 000

lei, iar în total, drept executare a obligațiilor de plată asumate Iurie Frătescu a achitat

doar suma în mărime de 6 200 lei.

Reclamanta a invocat că, reieșind din faptul că au încetat raporturile de muncă

dintre părți, iar, în termenul convenit pârâtul nu și-a executat benevol angajamentele

2

asumate de plată a sumei prejudiciului, consideră că, în corespundere art. 343 alin. (2)

din Codul munci, pârâtul Iurie Frătescu urmează să restituie datoria restantă de 63 800

de lei.

A solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei datoria

neachitată în mărime de 63 800 de lei urmare a prejudiciului material cauzat și

compensarea cheltuielilor de judecată constituite din plata taxei de stat în sumă de 1 914

lei.

La 08 mai 2019 administratorul SRL „Euro Motor Trans”, Mardari Valeriu, a

depus supliment la cererea de chemare în judecată, prin care a indicat că la 30 martie

2019, după depunerea acțiunii în instanța de judecată, pârâtul Iurie Frătescu a achitat în

contul SRL „Euro Motor Trans” suma de 4 500 de lei.

Prin urmare, SRL „Euro Motor Trans” a solicitat încasarea de la Iurie Frătescu a

sumei de 59 300 de lei, urmare a prejudiciului material cauzat, precum și, compensarea

cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 1 914 lei (f.d. 51-53,

volumul I).

La data de 29 august 2019, Iurie Frătescu a înaintat acțiune reconvențională

împotriva SRL „Euro Motor Trans”, prin care a solicitat constatarea nulității acordului

de achitare benevolă a prejudiciului cauzat în urma producerii accidentului rutier din

20 martie 2018, absolvirea lui Iurie Frătescu de răspundere materială pentru prejudiciul

cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale Iurie Frătescu a indicat că într-adevăr, la 21

februarie 2018, în baza ordinului nr. 12 și a contractului individual de muncă nr. 141,

de către SRL „Euro Motor Trans”, a fost angajat în funcție de șofer internațional. Întru

executarea atribuțiilor de serviciu, la 21 februarie 2018, în baza actului de predare-

primire a SRL „Euro Motor Trans”, acestuia i-a fost transmis Autocamionul (cap-

tractor) de marca Volvo FH4X2T, anul de fabricației 2007 cu n/î XXXXX și

semiremorca de marca KRONE, anul fabricației 2008 cu n/î XXXXX, în stare tehnică

și complectație corespunzătoare, fără a încheia și semna contract de răspunderea

materială.

Ulterior, la 22 februarie 2018, Iurie Frătescu a fost antrenat în serviciu de SRL

„Euro Motor Trans”, fapt confirmat prin certificatul CMR seria MD nr. 0316577 și a

foii de parcurs seria DAA nr. 132123 din 22 februarie 2018, în efectuarea cursei

internaționale Moldova-România-Turcia-România-Moldova. La reîntoarcerea în

Republica Moldova, a depistat că frâna autocamionului avea defecțiuni. Comunicând

angajatorului despre acest fapt, i s-a solicitat să continue cursa, pentru a reuși să se

încarce cu o altă marfă, pentru o noua cursă, neluând în considerare cele spuse de dânsul

și faptul că pe drum s-a format polei, iar, frâna autocamionului este defectată.

A menționat că la 20 martie 2018, ora 22:30 pe traseul București - Chișinău în

regiunea comunei Crasna (România), a fost implicat într-un accident rutier, iar, drept

urmare a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier de către autoritățile

abilitate din România, conform procesului-verbal Seria PVSX nr.0035344 din 20 martie

2018.

3

A invocat că din acordul de achitare benevolă a prejudiciului cauzat în urma

producerii accidentului rutier, încheiat și semnat între părți la 20 martie 2018, nu se

înțelege cine, când și în prezența cui și asupra cărei unități de transport a fost constatat

prejudiciul cauzat, în mărimea reflectată în acest acord. Or, dânsul a revenit în

Republica Moldova abia la 21 martie 2018, fapt confirmat prin parafa din pașaport, iar,

la 23 martie 2018 abia a oferit explicații SRL ,,Euro Motor Trans” referitor la accidentul

rutier produs la 20 martie 2018. Mai mult ca atât, autocamionul (cap-tractor) de marcă

Volvo FH4X2T, cu n/î XXXXX a rămas pe teritoriul României, prin urmare, nu înțelege

cum a fost evaluat, de cine și în prezența cui a fost evaluat prejudiciul cauzat și prin care

ordine de plată se demonstrează suportarea cheltuielilor în legătură cu restabilirea

unității de transport, la materialele cauzei nefiind anexat niciun raport de evaluare a

prejudiciului cauzat.

Iurie Frătescu a afirmat că nu a fost respectată procedura de constatare a

prejudiciului conform Codului muncii, având în vedere stabilirea mărimii prejudiciului

și convenirea achitării benevolă în rate. În lipsa autocarului și în lipsa unei anchete de

serviciu, SRL „Euro Motor Trans” nu putea să emită ordinul nr. 15 cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat, iar, în urma acestor acțiuni, la 26 martie 2018

să emită ordinul nr. 16 de concediere, sub pretextul neprezentării acestuia la locul de

muncă.

Consideră că angajatorul a ignorat prevederile legislației în vigoare și nu a efectuat

o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material și a cauzelor

apariției lui, nu a creat prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), o comisie cu

participarea specialiștilor în materie, pentru stabilirea cuantumului prejudiciului

material și a cauzelor apariției lui și nu a prezentat salariatului materialele acumulate în

procesul anchetei de serviciu. În acest caz, salariatul urma să prezinte angajatorului un

angajament scris privind repararea benevolă a prejudiciului, cu indicarea termenelor

concrete de achitare, angajament care lipsește la materialele cauzei civile, iar, acordul

de achitare benevolă a prejudiciului cauzat denotă că, a fost încheiat și semnat sub

presiune psihologică, aplicată asupra salariatului de către angajator, fapt ce atrage

nulitatea acestuia.

Prin hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

inițială depusă de SRL „Euro Motor Trans” a fost admisă integral și s-a încasat de la

Iurie Frătescu în beneficiul SRL „Euro Motor Trans” datoria neachitată în baza

acordului din 20 martie 2018 în mărime de 59 300 de lei urmare a prejudiciului material

cauzat și cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat achitată la depunerea cerii

în mărime de 1 914 lei și cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 3 000 de lei.

Acțiunea reconvențională înaintată de Iurie Frătescu a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La data de 13 ianuarie 2020 Iurie Frătescu, reprezentat de avocatul Ion Stegărescu,

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii și emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea

inițială și să fie admisă acțiunea reconvențională.

4

Prin decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Iurie Frătescu, reprezentat de avocatul Ion Stegărescu și a fost menținută

hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Prin decizia din 23 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Iurie Frătescu, reprezentat de avocatul Ion Stegărescu și a fost

casată decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Iurie Frătescu, reprezentat de avocatul Ion Stegărescu și a fost casată integral

hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind

pronunțată o hotărâre nouă, prin care atât acțiunea inițială, cât și acțiunea

reconvențională, au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că instanța de fond eronat

a ajuns la concluzia precum că contractul nr. 141/1 din 21 februarie 2018 de răspundere

materială, încheiat între SRL „Euro Motors Trans ” și Frătescu Iurie, se răsfrânge și la

toate cazurile de deteriorare a mijloacelor de transport transmise salariatului pentru

îndeplinirea funcțiilor de serviciu.

Or, din conținutul contractului de răspundere materială nr. 141/1 încheiat între

părți, se rezumă că Frătescu Iurie, îndeplinind funcția de șofer internațional, și-a asumat

întreagă responsabilitate pentru totalitatea bunurilor materiale transmise și s-a obligat

(în partea bunurilor materiale): să asigure o bună păstrare a bunurilor în scopul

prevenirii prejudicierii lor; să realizeze într-o ordine dinainte stabilită inventarierea

bunurilor de care este responsabil și să raporteze administrației despre circulația și

stocurile lor; să anunțe imediat administrația întreprinderii despre cazurile de furt,

lipsuri ale unor bunuri sau despre surplusul acestora; să fie gospodăros și econom cu

bunurile ce le are în răspunderea sa. Pct. 5 al contractului prevede că, în cazul producerii

accidentului cu autocamionul angajatorului, angajatul este obligat să achite integral

prețul asigurării CASCO și asigurării CMR.

Instanța de apel a menționat că, toate aceste obligații (în afara de cea din pct. 5)

se referă la bunurile materiale transportate, dar nu și la mijloacele de transport transmise

angajatului pentru îndeplinirea funcțiilor de serviciu, având în vedere caracterul

exhaustiv al Anexei nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004 despre

aprobarea Nomenclatoarelor funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariații

cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială

individuală sau colectivă (de brigadă) deplină.

Referitor la obligația angajatului din pct. 5 al contractului menționat, de a achita

integral prețul asigurării CASCO în caz de producere a accidentului cu autocamionul

angajatorului, instanța de apel a indicat că această obligație poate surveni numai în

cazurile prevăzute de art. 338 din Codul muncii. Pe când în speță, în afara faptului că

autocamionul cu semiremorca nu aveau asigurare CASCO, acțiunile lui Iurie Frătescu,

aflat treaz la volanul mijlocului de transport, care au dus la producerea accidentului

rutier din 20 martie 2018, au fost săvârșite din imprudență și astfel, nu cad sub incidența

art. 338 lit. c) și d) din Codul muncii. Prin urmare, pârâtul poartă răspundere pentru

5

prejudiciul material cauzat numai în limitele unui salariu mediu lunar, în conformitate

cu art. 336 din Codul muncii, în mărime de 2856 de lei stabilit prin contractul individual

de muncă.

Cu privire la acțiunea reconvențională, Curtea de Apel Chișinău a invocat că, deși

Iurie Frătescu a solicitat constatarea nulității acordului de achitare benevolă a

prejudiciului cauzat în urma producerii accidentului rutier din 20 martie 2018, totuși, în

acțiune nu s-a referit la nicio normă de drept în confirmarea temeiniciei pretenției

formulate, unicul argument invocat fiind neprobarea din partea angajatorului a mărimii

prejudiciului material cauzat prin acțiunile angajatului în urma accidentului rutier.

Instanța de apel a precizat că, potrivit art. 343 din Codul muncii, acordul

(angajamentul) între angajatorul și angajatul privind repararea prejudiciului material are

unica condiție – caracterul benevol la încheierea acestuia, iar, modalitatea stabilirii

cuantumului prejudiciului material cauzat nu este determinată, fiind posibilă inclusiv

prin înțelegerea părților. La caz, caracterul benevol al acordului din 20 martie 2018

încheiat între Frătescu Iurie și SRL „Euro Motor Trans” de achitarea benevolă a

prejudiciului cauzat se confirmă prin achitarea de către Frătescu Iurie a sumelor în

contul stingerii prejudiciului material.

La data de 27 aprilie 2021 administratorul SRL „Euro Motor Trans”, Mardari

Valeriu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii inițiale și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, conform prevederilor art. 337,

338 și 339 din Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială deplină față de

angajator, care deține o funcție sau execută lucrări cu folosirea în procesul muncii a

valorilor ce i-au fost transmise, pentru neasigurarea integrității bunurilor și altor valori

care i-au fost transmise, când între salariat și angajator este încheiat contractul de

răspundere materială deplină. Prin urmare, potrivit legii, odată cu încheierea

contractului de răspundere materială deplină, salariatul poartă răspundere materială

deplină pentru prejudiciile cauzate angajatorului în privința bunurilor care i-au fost

transmise pentru folosire în procesul muncii.

Astfel, recurentul consideră că sunt contrare legii concluziile instanței de apel

precum că intimatul nu poartă răspundere materială deplină și urmează să răspundă doar

în limita unui salariu mediu lunar de 2856 de lei. Or, art. 336 din Codul muncii, la care

s-a referit instanța de apel, prevede că, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu

prevăd altfel, iar Codul muncii prevede altfel și anume că, salariatul poartă răspundere

materială în cazul încheierii contractului de răspundere materială deplină.

A indicat că în temeiul contractului de răspundere materială deplină din 21

februarie 2018 și în conformitate cu art. 338 alin. (1) lit. a) și 339 din Codul muncii,

Iurie Frătescu poartă răspundere materială deplină față de angajator pentru prejudiciul

cauzat bunurilor transmise.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

6

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 19 ianuarie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului la data

de 16 martie 2021 (f.d. 35, volumul II), însă, lipsesc date cu privire la recepționarea

acesteia.

Astfel, recursul declarat la data de 27 aprilie 2021, este în termen.

La 11 mai 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului Iurie

Frătescu, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 62-63, volumul II), însă,

ultimul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

7

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Euro Motor Trans” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de SRL

„Euro Motor Trans”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Euro Motor Trans”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Euro Motor Trans” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8