3ra-710/21 — anularea actului administrativ

3ra-710/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-710/21

Prima instanță: Judecătoria Hâncești, sediul central (jud: N. Berbec)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, I. Muruianu, V. Negru)

D E C I Z I E

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

examinând recursul depus de Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor

Țurcanu, terți Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vadim Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție

a Familiei Hâncești, terți Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț,

Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la anularea actului

administrativ

împotriva deciziei din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor Țurcanu,

terți Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga împotriva hotărârii din 30 iunie 2020 a

Judecătoriei Hâncești, sediul central,

c o n s t a t ă:

La data de 28 august 2019, Vadim Bîzdîga a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hâncești

(în continuare – DASPF Hâncești), terți Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Edineț (în continuare – DASPF Edineț), Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga și

Cătălina Bîzdîga privind anularea deciziei nr.431 din 14 mai 2019 cu privire la

întocmirea graficului de întrevederi al tatălui Vadim Bîzdîga cu copilul xxxxx și

anularea deciziei nr.641 din 17 iulie 2019, prin care s-a respins ca neîntemeiată

cererea privind anularea deciziei nr.431 din 14 mai 2019.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Vadim Bîzdîga a

invocat că pe rolul Judecătoriei Edineț, sediul central se află spre examinare cauza

civilă nr.28-2-8728-29122018 cu privire la stabilirea modului de participare la

educația și întreținerea copilului minor xxxxx și obligarea pârâților de a nu pune

1

obstacole în participarea la educația și întreținerea copilului minor. A menționat

Vadim Bîzdîga că, cererea de chemare în judecată a fost depusă la

20 decembrie 2018, iar DASPF Hâncești și Cătălina Bîzdîga având calitatea de

pârâți.

Vadim Bîzdîga a susținut că, la 07 martie 2019 a recepționat scrisoarea nr.184

din 04 martie 2019 emisă de DASPF Hâncești, prin care a fost invitat să participe

la ședința din 19 martie 2019, privind examinarea cererii de întocmire a graficului

de întrevederi cu copilul minor xxxxx din 09 octombrie 2017, în vederea executării

deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Reclamantul a relatat că, drept răspuns la scrisoarea recepționată, a informat

DASPF Hâncești despre cauza civilă aflată pe rolul Judecătoriei Edineț, sediul

central.

În continuare, la 16 aprilie 2019 Vadim Bîzdîga a recepționat notificarea

DASPF Hâncești nr.320 din 16 aprilie 2019, prin care în mod repetat a fost invitat

la ședința privind examinarea cererii de întocmire a graficului de întrevederi cu

copilul minor xxxxx din 09 octombrie 2017, care urma a fi petrecută la

18 aprilie 2019. Ca răspuns la notificarea nominalizată, reprezentantul lui Vadim

Bîzdîga, avocatul Igor Țurcanu, prin scrisoarea nr.33 din 17 aprilie 2019 a solicitat

amânarea ședinței și repetat a atenționat DASPF Hâncești despre cauza civilă aflată

pe rolul Judecătoriei Edineț, sediul central în care obiectul litigiului este stabilirea

graficului de întrevederi de către instanța de judecată.

Vadim Bîzdîga a comunicat că, la 14 mai 2019 de către DASPF Hâncești a

fost emisă decizia nr.431, prin care s-a stabilit graficul de întrevederi între tatăl

Vadim Bîzdîga cu copilul xxxxx pe o perioadă de 2 ani până la vârsta școlară.

Prin urmare, reclamantul a apreciat graficul de întrevederi, aprobat de

DASPF Hâncești prin decizia nr.431 din 14 mai 2019 ca fiind unul neîntemeiat,

disproporționat de mic pentru părintele care locuiește separat, Vadim Bîzdîga fiind

discriminat după criteriu de gen. Consideră Vadim Bîzdîga că, graficul adoptat

contravine intereselor copilului minor xxxxx.

Reclamantul a scos în evidență că, motivul prin care DASPF Hâncești s-a

justificat în emiterea graficului stabilit, este executarea deciziei din

11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adică executarea unei hotărâri

judecătorești a servit criteriu formal pentru pârât de a stabili un astfel de grafic, care

de fapt să servească interesului terțului – Cătălina Bîzdîga și să neglijeze totalmente

dreptul minorului xxxxx de a nu pierde relația și contactul cu tatăl său – Vadim

Bîzdîga, precum și lezează dreptul de comunicare cu copilul, buneilor pe linie

paternă – Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga.

De asemenea, reclamantul a specificat că în problema respectivă, comparând

cerințele ambilor părinți, se observă că nicio solicitare a lui Vadim Bîzdîga nu a fost

satisfăcută de către autoritatea tutelară, după cum a fost solicitat în cererea din

09 octombrie 2017 cu privire la stabilirea graficului de întrevederi, iar cerințele

pârâtei Cătălina Bîzdîga au fost satisfăcute integral.

Reclamantul a reținut că, temeiul invocat de către avocatul Elena Buguța,

care reprezintă interesele Cătălinei Bîzdîga, în ședința de examinare a cererii cu

privire la întocmirea graficului de întrevederi, precum că mama are domiciliul

temporar în România și nu va dispune de vacanță, nu poate servi drept motivare

2

rezonabilă și obiectivă pentru a justifica limitarea copilului de a menține relații

directe cu tatăl, de a beneficia de grija lui în mod legal.

Vadim Bîzdîga a subliniat că, în decizia nr.431 din 14 mai 2019 nu se

regăsește nici o opinie a psihologului care a lucrat cu copilul minor, pentru a obține

informații cu privire la dezvoltarea copilului, conduita acestuia, în raport cu ambii

părinți. Astfel, consideră reclamantul că prin stabilirea acestui grafic de întrevederi

abuziv se pun impedimente în stabilirea unui grafic normal și adecvat, care ar

corespunde cu recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului, privind

aplicarea principiului egalității în procesul de examinare de către autoritățile

tutelare, a litigiilor ce țin de creșterea și educarea copiilor de către părinții care

locuiesc separat, elaborate de autoritatea tutelară și cu interesul superior al copilului

minor xxxxx.

Referitor la revocarea deciziei nr.641 din 17 iulie 2019, reclamantul a

menționat că DASPF Hâncești nu a răspuns la niciun argument invocat de Vadim

Bîzdîga, totodată ultimul nici nu a fost invitat la ședința de examinare a cererii.

În concluzie, Vadim Bîzdîga a reliefat că adresarea reclamantului în instanța

de judecată cu cererea de chemare în judecată despre stabilirea modului de

participare la educație și întreținerea copilului minor, este motivată prin faptul că

autoritatea tutelară din Hâncești prin diferite procedee juridice, acoperite aparent în

forme legale, împiedică comunicarea dintre tată și fiu, bunei pe linia paternă și

nepot.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central s-a

respins acțiunea în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vadim Bîzdîga împotriva DASPF Hâncești, terți DASPF Edineț,

Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la anularea actelor

administrative (f.d.5-14, Vol. II).

Judecătoria Hâncești, sediul central a pronunțat hotărârea la data de

30 iunie 2020, fiind notificată lui Vadim Bîzdîga la 08 iulie 2020.

La data 23 iulie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art.232 din Codul

administrativ, Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor Țurcan, terți Vasile

Bîzdîga și Lucia Bîzdîga au depus apel împotriva hotărârii din 30 iunie 2020 a

Judecătoriei Hâncești, sediul central, prin care au solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care cererea

de chemare în judecată să fie strămutată la Judecătoria Edineț, sediul central

(f.d.1-3, Vol. II).

Hotărârea motivată din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central

a fost notificată avocatului Igor Țurcan, prin intermediul poștei electronice la data

de 28 septembrie 2020 (f.d.22, Vol.II)

Iar, la data de 07 octombrie 2020, Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul

Igor Țurcan, terți Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga au depus motivarea apelului, prin

care suplimentar au solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă (f.d.23-37, Vol. II).

Prin decizia din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor Țurcan, terți Vasile Bîzdîga

și Lucia Bîzdîga împotriva hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Hâncești,

sediul central (f.d.98-108, Vol. II).

3

Instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit raportul dedus

judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a elucidat pe

deplin probele prezentate, dându-le o apreciere completă, obiectivă și sub toate

aspectele, iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces.

În acest context, instanța de apel a reținut că decizia DASPF Hâncești nr.431

din 14 mai 2019, prin care s-a stabilit graficul de întrevederi a copilului minor

xxxxx cu tatăl său Vadim Bîzdîga nu lezează drepturile și interesele copilului,

astfel, a apreciat critic poziția apelanților, precum că decizia contestată nu este în

interesul superior al copilului.

Subsecvent, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul

apelanților precum că, DASPF Hâncești la luarea deciziei nr.431 din 14 mai 2019,

nu a luat în considerare cererea sa în legătură cu aflarea pe rolul Judecătoriei Edineț,

sediul central a cauzei civile nr.282-8728-29122018 privind examinarea cererii de

chemare în judecată cu privire la stabilirea modului de participare la educația și

întreținerea copilului minor xxxxx, născut la xxxxx, și obligarea pârâților de a nu

pune obstacole în participarea la educația și întreținerea copilului minor. Or,

DASPF Hâncești era obligată să pună în executare decizia din 11 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, care a devenit irevocabilă prin încheierea din

06 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, ținându-se cont de prevederile

Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, Constituția Republicii Moldova,

Codului familiei nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, Legea nr.338-XIII din

15 decembrie 1994 privind drepturile copilului, Legea nr.140 din 14 iunie 2013

privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de

părinți, Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției de asistență socială

și protecție a familiei Hâncești, aprobat prin decizia Consiliului raional Hâncești

nr.04/09 din 17 august 2016, precum și de alte acte normative ce țin de protecția

drepturilor copilului.

La acest capitol, instanța de apel a concluzionat că DASPF Hâncești la luarea

deciziei nr.431 din 14 mai 2019 și-a exercitat dreptul discreționar în corespundere

cu art.16 din Codul administrativ, iar decizia luată corespunde principiului

proporționalității prevăzut de art.29 din Codul administrativ.

Totodată, instanța de apel a catalogat ca fiind declarativ argumentul

apelanților precum că instanța de fond nu s-a expus asupra cererii de strămutare a

acțiunii la Judecătoria Edineț, sediul central, unde se examinează cauza civilă

nr.28-2-8728-29122018. Or, potrivit actelor cauzei se constată cu certitudine că prin

încheierea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central, s-a respins ca

neîntemeiată cererea cu privire la strămutarea cauzei. La fel, instanța de apel a

menționat că avocatul apelantului Vadim Bîzdîga a cunoscut despre încheierea

menționată.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei din 09 februarie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, la data de 26 mai 2021 Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul

Igor Țurcan, terții Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga au depus recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central, cu pronunțarea

unei noi decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată

(f.d.140-152, Vol.II).

4

În motivarea recursului, recurenții au indicat motivele de fapt și de drept

invocate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel anexate la dosar,

suplimentar menționând că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, prin

faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și procedural.

Subsecvent, recurenții au notat că graficul de întrevederi al lui Vadim Bîzdîga

cu copilul minor xxxxx, stabilit prin decizia nr.431 din 14 mai 2019 emis de către

DASPF Hâncești contravine intereselor copilului minor, este neîntemeiat,

disproporționat de mic pentru părintele care locuiește separat, fiind discriminat după

criteriu de gen.

Sub pretextul dat, recurenții au remarcat că graficul de întrevederi trebuie să

fie bazat pe criterii de apreciere clare și uniforme pentru ambii părinți, oferind,

astfel, șanse egale ambilor părinți de a participa la creșterea și la educarea copilului

minor xxxxx.

Recurenții au scos în evidență că, în procesul de examinare a solicitărilor

privind întocmirea graficului de întrevederi, autoritatea tutelară nu a solicitat opinia

psihologului școlar sau a unui alt psiholog care a lucrat cu copilul, pentru a obține

informații cu referire la dezvoltarea și conduita acestuia în raport cu ei, dintr-o sursă

obiectivă.

În final, recurenții au opinat că DASPF Hâncești, pune impedimente în

stabilirea unui grafic normal și adecvat, care ar corespunde recomandărilor Curții

Europene a Drepturilor Omului, privind aplicarea principiului egalității în procesul

de examinare de către autoritățile tutelare a litigiilor ce țin de creșterea și educarea

copiilor de către părinții care locuiesc separat, întru respectarea interesului superior

a copilului xxxxx.

Mai mult, recurenții au susținut că instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere arbitrară probelor, ceea ce a dus la încălcarea dreptului la un proces

echitabil.

Conform art.244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În corespundere cu art.245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

09 februarie 2021, fiind notificată recurentului Vadim Bîzdîga la data de

07 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate

nr.DS8001416041AS, anexat la actele cauzei (f.d.110, Vol. II).

Potrivit art.1 din Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.49 din

31 martie 2021 privind declararea stării de urgență, s-a declarat stare de urgență pe

întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 01 aprilie – 30 mai 2021.

În corespundere cu pct.1 din dispoziția nr.3 din 15 aprilie 2021 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de urgență,

termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar

dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite

potrivit Hotărârii Parlamentului nr.49 din 31 martie 2021.

5

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr.15 din 28 aprilie 2021, pentru

controlul constituționalității hotărârii Guvernului cu privire la propunerea declarării

stării de urgență nr.43 din 30 martie 2021 și a Hotărârii Parlamentului privind

declararea stării de urgență nr.49 din 31 martie 2021 (declararea stării de urgență),

s-a declarat neconstituțională Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de

urgență nr.49 din 31 martie 2021.

Astfel, având în vedere circumstanțele enunțate supra se apreciază că recursul

depus la data de 26 mai 2021, de către Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor

Țurcan, și terții Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, este în termen.

La data de 09 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție în scopul asigurării unui

proces echitabil în ordine de recurs a notificat reprezentantului Cătălinei Bîzdîga,

avocatului Buguța Elena prin intermediul poștei electronice

ellenabuguta@gmail.com, copia recursului depus de Vadim Bîzdîga, reprezentat de

avocatul Igor Țurcan, și terții Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga, acordându-i

posibilitatea de a prezenta referință (f.d.153-154, Vol. II).

Ulterior, la 10 iunie 2021, copia recursului depus de Vadim Bîzdîga,

reprezentat de avocatul Igor Țurcan, și terții Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga a fost

notificată prin intermediul poștei electronice as.edinet@gmail.com către DASPF

Edineț cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.174-175, Vol. II).

Prin referința depusă la data de 16 iunie 2021, Cătălina Bîzdîga, reprezentată

de avocatul Buguța Elena a solicitat respingerea recursului, deoarece acesta a fost

întemeiat pe argumentele invocate de recurenți în cadrul examinării cauzei în prima

instanță și instanța de apel, care deja au fost examinate și apreciate

(f.d.177-184, Vol.II).

Suplimentar a invocat că, mama copilului minor xxxxx își continuă studiile

pe teritoriul României. Cătălina Bîzdîga împreună cu copilul minor temporar nu se

află pe teritoriul Republicii Moldova. Din aceste considerente, autoritatea titulară a

emis graficul de întrevederi reieșind din vacanțele de care dispune mama pentru

perioada studiilor.

A menționat Cătălina Bîzdîga, reprezentată de avocatul Buguța Elena că

potrivit graficului nr.431 din 14 mai 2019, s-a stabilit un număr mai mare de ore de

întrevederi cu copilul minor. Avându-se în vedere că copilul minor nu a avut contact

direct cu tata mai mult timp, pentru a evita stările de disconfort emoțional ale

copilului și pentru restabilirea ulterioară a legăturilor afective cu tata, autoritatea

tutelară recomandă ca toate întâlnirile să fie în prezența mamei copilului.

Prin referința depusă la data de 21 iunie 2021, DASPF Hâncești a solicitat

respingerea recursului declarat de Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor

Țurcan, și terții Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga (f.d.185-190, Vol.II).

DASPF Edineț, până la examinarea recursului, nu a făcut uz de dreptul său

procedural, de a depune referință cu criticile față de motivele recursului.

Prin încheierea din 14 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor Țurcan, și terții Vasile Bîzdîga,

Lucia Bîzdîga a fost numit pentru examinare în complet din 5 judecători.

Conform art.247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

6

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurenților, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind actele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia din

09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, și de a restitui cauza la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform art.248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral

decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor

stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest

caz.

În corespundere cu art.21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu

legea și alte acte normative.

Reieșind din prevederile art.22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art.194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art.244 alin. (2) coroborate cu art.231

alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva.

În sensul art.219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că, prin hotărârea din 27 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Bîzdiga

împotriva DASPF Hâncești, intervenienți accesorii Cătălina Bîzdiga și Direcția

pentru Protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău cu privire la

anularea deciziei nr.1054 din 26 octombrie 2017 a DASPF Hâncești, prin care s-a

respins cererea de stabilire a graficului de întrevederi cu copilul xxxxx, anularea

deciziei nr.1212 din 11 decembrie 2017 a DASPF Hâncești prin care s-a respins

cererea prealabilă privind anularea deciziei nr.1054 din 26 octombrie 2017,

7

stabilirea graficului de întrevederi a reclamantului Vadim Bîzdiga cu copilul minor

xxxxx, și acțiunea depusă de Vadim Bîzdîga împotriva DASPF Hâncești,

intervenienți accesorii Avocatul Poporului, Direcția pentru Protecția Consiliul sect.

Buiucani și Cătălina Bîzdiga cu privire la obligarea DASPF Hâncești să soluționeze

cererea de stabilire a graficului de întrevederi cu fiul xxxxx născut la

xxxxx și obligarea DASPF Hâncești de a elibera informația pe suport de hârtie, și

anume: a dosarului, format în baza cererii nr.585 din 09 octombrie 2017 de a

întocmi graficul de întrevederi cu minorul xxxxx, născut la xxxxx

(f.d.104-122, Vol.I).

Prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Vadim Bîzdîga. S-a casat hotărârea din 27 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea respingerii pretențiilor cu privire

la obligarea DASPF Hâncești să examineze cererea înaintată de Vadim Bîzdîga cu

privire la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul xxxxx și obligarea DASPF

Hâncești de a elibera informația solicitată, și în această parte s-a pronunțat o

hotărâre nouă prin care: s-a obligat DASPF Hâncești să examineze în fond cererea

înaintată de Vadim Bîzdîga cu privire la stabilirea graficului de întrevederi cu

copilul xxxxx, născut la xxxxx, cu adoptarea actului administrativ respectiv și să

elibereze informație pe suport de hârtie, și anume a dosarului, format în baza cererii

nr.585 din 09 octombrie 2017 de a întocmi graficul de întrevederi cu minorul

xxxxx, născut la xxxxx. În rest, hotărârea din 27 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani s-a menținut (f.d.124-138, Vol.I).

Prin încheierea din 06 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-au

declarat inadmisibile recursurile înaintate de DASPF Hâncești și Cătălina Bîzdîga,

reprezentată de avocatul Elena Buguța (f.d.146-155, Vol.I).

Prin scrisoarea nr.184 din 04 martie 2019, DASPF Hâncești a invitat pe

Vadim Bîzdîga să participe la ședința din data de 19 martie 2019, de examinare a

cererii nr.585 din 09 octombrie 2017 cu privire la întocmirea graficului de

întrevederi cu copilul minor xxxxx, în vederea executării deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 octombrie 2018 (f.d.164, Vol.I).

Prin scrisoarea nr.185 din 04 martie 2019, DASPF Hâncești a invitat pe

avocatul Elena Buguța, care reprezintă interesele Cătălinei Bîzdîga să participe la

ședința din data de 19 martie 2019 (f.d.165, Vol.I).

Prin scrisoarea nr.158 din 15 martie 2019, Vadim Bîzdîga a informat DASPF

Hâncești despre faptul că pe rolul Judecătoriei Edineț, sediul central se află spre

examinare cauza civilă nr.28-2-8728-29122018 cu privire la stabilirea modului de

participare la educația și întreținerea copilului minor xxxxx și obligarea DASPF

Hâncești și Cătălinei Bîzdîga de a nu pune obstacole în participarea la educația și

întreținerea copilului minor. De asemenea, Vadim Bîzdîga a făcut referire la modul

de întrevederi, care este indicat în cererea de chemare în judecată depusă la

Judecătoria Edineț, sediul central: să fie stabilit graficul de întrevederi și

comunicare cu copilul minor, xxxxx, născut la xxxxx, cu tatăl, Vadim Bîzdîga,

pentru o perioadă nedeterminată, după cum urmează:

- să fie permis în fiecare vineri a săptămânii a doua și a patra lunii curente de

a fi luat copilul xxxxx, născut la xxxxx de la mama sa, pârâta Cătălina Bîzdîga, de

la domiciliul mamei: xxxxx, de la ora 16:00 de către tatăl, reclamantul Vadim

8

Bîzdîga la domiciliul său xxxxx, cu obligarea de predare a copilului mamei în ziua

de duminică, ora 18:00;

- să fie permis ca copilul xxxxx, a. n. xxxxx să fie luat la zilele de naștere a

buneilor paterni Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga: xxxxx și xxxxx pentru a petrece

împreună cu tatăl, Vadim Bîzdiga și buneii pe linia paternă, intervenienții accesorii

Vasile Bîzdiga și Lucia Bîzdîga. În acest sens, să fie obligată mama, pârâta Cătălina

Bîzdîga, să predea copilul tatălui, reclamantului Vadim Bîzdiga, cu o zi înainte de

ziua de naștere a buneilor paterni intervenienților accesorii, Vasile Bîzdîga și Lucia

Bîzdiga, de la orele 16:00 de la domiciliul mamei: xxxxx, de la orele: 16:00, iar

tatăl, reclamantul Vadim Bîzdîga, să fie obligat să predea copilul mamei a doua zi

după ziua de naștere către ora 18:00;

- să fie permis ca, copilul xxxxx, a. n. xxxxx, să fie luat la zilele de naștere a

tatălui, reclamantului Vadim Bîzdîga: xxxxx pentru a petrece împreună cu tatăl,

reclamantul Vadim Bîzdiga și buneii paterni, intervenienții accesorii Vasile Bîzdîga

și Lucia Bîzdîga. În acest sens să fie obligată mama, pârâta Cătălina Bîzdîga, să

predea copilul tatălui, reclamantului Vadim Bîzdîga, cu o zi înainte de ziua de

naștere de la orele 16:00 de la domiciliul mamei: xxxxx, de la orele: 16:00, iar tatăl,

reclamantul Vadim Bîzdîga, să fie obligat să predea copilul mamei a doua zi după

ziua de naștere, ora 18:00;

- să fie permis ca copilul xxxxx, a. n. xxxxx să fie transmis tatălui,

reclamantului Vadim Bîzdîga, pentru luna iulie a fiecărui an cu scopul ca tatăl să

asigure odihna împreună la pensiuni pe teritoriul Republicii Moldova, dar și în afara

hotarelor țării. Transmiterea copilului să fie asigurată la 30 iunie a fiecărui an la ora

16:00 și la 31 iulie ora 18:00;

- să fie permis transmiterea copilului pentru celebrarea sărbătorilor

tradiționale de familie în xxxxx; Anul nou – 31 decembrie; Crăciunul pe stil vechi

– 07 ianuarie; Paștele. Copilul să fie transmis la 30 decembrie la orele 16:00 și întors

la 09 ianuarie, ora 18:00. La sărbătoarea de Paște copilul să fie luat cu o zi înainte

la ora 16:00 și transmis înapoi la ora 18:00;

- să fie permis ca copilul să sărbătorească Hramul xxxxx la 28 august a

fiecărui an în xxxxx cu tatăl, reclamantul Vadim Bîzdîga, și intervenienții accesorii

buneii paterni, Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga. În cazul dat copilul va fi preluat de

tatăl, Vadim Bîzdîga, la 27 august, ora 14:00 și întors la 30 august, ora 18:00

(f.d. 163, Vol.I).

Prin cererea nr.163 din 19 martie 2019 avocatul Elena Buguța, care reprezintă

interesele Cătălinei Bîzdîga a solicitat amânarea ședinței pentru o altă dată, pentru

a prezenta mandatul care îi acordă dreptul de a participa în cadrul ședinței

(f.d. 166, Vol.I).

Prin notificarea nr.320 din 16 aprilie 2019, DASPF Hâncești în mod repetat

l-a invitat pe Vadim Bîzdîga la ședința privind examinarea cererii de întocmire a

graficului de întrevederi cu copilul minor xxxxx din 09 octombrie 2017, ce urma a

fi petrecută la 18 aprilie 2019 (f.d. 162, Vol.I).

Ca răspuns la notificarea nominalizată, reprezentantul lui Vadim Bîzdîga,

avocatul Igor Țurcanu, prin scrisoarea nr.234 din 17 aprilie 2019 a solicitat

amânarea ședinței și repetat a atenționat DASPF Hâncești despre cauza civilă aflată

pe rolul Judecătoriei Edineț, sediul central în care obiectul litigiului este stabilirea

de către instanța de judecată a graficului de întrevederi. Totodată, a menționat că

9

graficul solicitat de Vadim Bîzdîga în cererea de chemare în judecată îl consideră

necesar de a stabilit în modul înaintat de tatălui copilului (f.d. 161, Vol.I).

La data de 18 aprilie 2019 Cătălina Bîzdîga, reprezentată de avocatul Elena

Buguța a prezentat DASPF Hâncești următorul grafic:

- în luna august 2019 – în fiecare zi de vineri a lunii august a câte 3 ore pe zi

în prezența mamei la domiciliul – reședința mamei.

- pentru ziua de 25 decembrie 2019 – 3 ore pe zi în prezența mamei la

domiciliul – reședința mamei.

- pentru ziua de 31 decembrie 2019-3 ore pe zi în prezența mamei la

domiciliul reședința mamei.

- pentru ziua de 1 ianuarie 2020-3 ore pe zi în prezența mamei la domiciliul

reședința mamei.

Ziua de naștere a copilului să fie petrecută împreună cu ambii părinți, fie,

Jumătate de zi (4) ore copilul, să o petreacă cu tata, fiind însoțit de mamă,

Jumătate de zi (4) ore copilul să o petreacă cu mama.

modificarea programului, schimbarea zilei sau a orei, dacă această necesitate este

motivată, spre exemplu – îmbolnăvirea copilului, necesitatea de-a vizita un medic,

un specialist, participarea copilului la un eveniment cultural, concert, zi de naștere,

program de lucru al părinților (f.d. 157, Vol.I).

Prin decizia DASPF Hâncești nr.431 din 14 mai 2019 s-a stabilit graficul de

întrevederi între tatăl Vadim Bîzdîga cu copilul xxxxx pe o perioadă de 2 ani până

la vârsta școlară după cum urmează:

2020) în fiecare zi de vineri a câte 4 ore pe zi, tatăl copilului va avea întrevederi cu

copilul.

despre aflarea ei în țară pentru a avea întrevederi cu copilul.

copilul a câte 4 ore pe zi de Anul Nou și Paște, în anii pari – de Crăciun și Paștele

Blajinilor.

părinți, ori jumătate de zi copilul să o petreacă cu tata, iar cealaltă jumătate de zi cu

mama.

necesitate modificarea programului, schimbarea zilei sau a orei, dacă această

necesitate este motivată, spre exemplu – îmbolnăvirea copilului, necesitatea de a

vizita un medic, un specialist, participarea copilului la un eveniment cultural,

concert, zi de naștere, program de lucru al părinților, etc.

cu tata, întrevederile vor avea loc la domiciliul / reședința mamei, în prezența

mamei, pentru a evita stările de disconfort emoțional ale copilului și pentru

restabilirea ulterioară a legăturilor afective cu tata (f.d.12-15, Vol.I).

10

În motivarea deciziei DASPF Hâncești a menționat că, petrecerea a cât mai

mult timp cu copilul este doar binevenită și conformă cu interesele copilului, dar

această modalitate de întrevederi este în contradicție cu necesitățile și regimul,

modul de viață al copilului la moment. Direcția a reținut argumentul mamei precum

că fiind înmatriculată la o universitate cu frecvență la zi, nu poate veni de 3 ori pe

săptămână în țară, pentru a respecta graficul propus de tată. La fel, comisia a

susținut argumentul mamei precum că este de acord ca copilul să se întâlnească cu

tatăl său la reședința temporară, în România, să vorbească la telefon cu copilul, ceea

ce tata refuză categoric și solicită ca întrevederile să aibă loc exclusiv pe teritoriul

Republicii Moldova, situație în care, în cazul admiterii acestei cerințe de către

Direcție, se va atenta la viața privată, la dreptul la libera circulație, educație al

copilului, precum și la dreptul la studii.

La data de 18 iunie 2019 Vadim Bîzdîga a expediat în adresa DASPF

Hâncești cerere de rezolvare amiabilă a litigiului în legătură cu emiterea deciziei

nr.431 din 14 mai 2019, solicitând anularea deciziei nominalizate și eliberarea

copiei dosarului administrativ pe suport de hârtie.

Prin decizia DASPF Hâncești nr.641 din 17 iulie 2019, s-a respins ca

neîntemeiată cererea privind anularea deciziei nr.431 din 14 mai 2019.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

de a respinge acțiunea lui Vadim Bîzdîga împotriva DASPF Hâncești, terți DASPF

Edineț, Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la anularea

actelor administrative (f.d.5-14, Vol. II).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a respins apelul depus de Vadim

Bîzdîga, reprezentat de avocatul Igor Țurcan, terți Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga

împotriva hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central

(f.d.98-108, Vol. II).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 09 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs constată că instanța de apel a judecat formal cauza, nu

a cercetat pe deplin starea de fapt a speței și nu a dat un răspuns explicit tuturor

problemelor de drept ridicate de către litiganți în fața instanței.

La capitolul dat instanța de recurs învederează că, prin prisma caracterului

devolutiv al apelului și respectând principiile dreptului administrativ și dreptului

procesual civil, Curții de Apel Chișinău îi revenea o deosebită obligație de a exercita

controlul judiciar complet, în fapt și în drept, manifestat prin verificarea

corectitudinii soluției pronunțate de prima instanță, precum și să efectueze o nouă

judecare în fond a cauzei. În acest sens, instanța de apel trebuia ab initio să

determine obiectele materiale ale acțiunii, temeiurile apariției litigiului, să

stabilească obiectul probațiunii și reieșind din acestea să identifice cadrul legal

pertinent și aplicabil speței.

Din cererea de chemare în judecată și pretențiile formulate de reclamantul

Vadim Bîzdîga rezultă cert că, obiectul prezentei spețe îl constituie verificarea

legalității deciziei DASPF Hâncești nr.431 din 14 mai 2019 cu privire la întocmirea

graficului de întrevederi al tatălui Vadim Bîzdîga cu copilul xxxxx.

Conform art.52 alin. (1) din Codul familiei, copilul are dreptul să comunice

cu ambii părinți, cu buneii, frații, surorile și cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei

părinților, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează drepturile copilului.

11

În cazul cînd părinții au domiciliul separat, copilul are dreptul să comunice cu

fiecare dintre ei.

În corespundere cu art.64 alin. (1) - (21) din Codul familiei, părintele care

locuiește împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil și

celălalt părinte care locuiește separat, cu excepția cazurilor cînd comportamentul

acestuia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol

pentru starea lui fizică și psihică. Părinții au dreptul să încheie un acord privind

exercitarea drepturilor părintești de către părintele care locuiește separat de copil.

Litigiile apărute se soluționează de către autoritatea tutelară teritorială, care

stabilește un program de întrevederi, iar decizia acesteia poate fi atacată în instanța

judecătorească, care va emite hotărîrea respectivă. Părinții pot, din inițiativă proprie

sau la recomandarea autorității tutelare teritoriale, să se adreseze unui mediator

pentru soluționarea litigiului. La stabilirea programului de întrevederi se ține cont

de atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, de vârsta

copilului și frecventarea studiilor/participarea la activități extrașcolare de către

acesta, de calitățile morale ale părinților, de relațiile dintre copil și fiecare părinte,

de proximitatea domiciliului părintelui care locuiește separat de copil, astfel încât

drepturile părintești să fie exercitate într-un mod echitabil.

Respectiv, instanță de apel trebuia să verifice dacă, autoritatea tutelară, la

examinarea cererii de emitere a graficului de întrevederi a stabilit criterii de

apreciere clare și uniforme pentru ambele părți interesate, oferind, astfel, șanse

egale părinților de a participa la creșterea și la educarea copilului.

În acest sens, este notabil că art.6 din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 privind

protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți,

prevede că autoritatea tutelară locală are următoarele atribuții: a) asigură

recepționarea și înregistrarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului, se

autosesizează în cazul identificării unor copii aflați în situație de risc; a1) informează

autoritatea tutelară teritorială despre cazurile copiilor care necesită asistență juridică

calificată pentru respectarea drepturilor și intereselor acestora; b) coordonează

examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului; c) în limita

atribuțiilor sale și în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială, întreprinde

acțiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau

pentru (re)integrarea copilului în familie; d) asigură evaluarea familiilor cu copii

aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți; e) asigură luarea copilului

de la părinți sau de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenței

unui pericol iminent pentru viața sau sănătatea lui și înaintează, în termen de 3 zile

lucrătoare, acțiunea în instanța de judecată privind decăderea din drepturile

părintești sau privind luarea copilului de la părinți fără ca aceștia să fie decăzuți din

drepturile părintești; f) asigură plasamentul de urgență al copiilor separați de părinți;

g) asigură instituirea custodiei asupra copiilor ai căror părinți/unicul părinte se află

temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare ori nu-și pot realiza obligațiile

privind creșterea, îngrijirea și educația copilului din cauza problemelor de sănătate;

h) asigură luarea și scoaterea de la evidență a familiilor cu copii aflați în situație de

risc și a copiilor separați de părinți; i) participă la procedura de luare a copilului de

la părinți; j) eliberează și transmite autorității tutelare teritoriale avize privind

12

plasamentul planificat al copiilor; k) cooperează, la nivel local, cu instituțiile,

structurile și serviciile cu atribuții în domeniul protecției copilului; k1) solicită, în

caz de necesitate, oficiului teritorial al Consiliului Național de Asistență Juridică

Garantată de Stat desemnarea unui avocat în vederea înaintării acțiunii în instanța

de judecată privind decăderea din drepturile părintești sau privind luarea copilului

de la părinți fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părintești; l) coordonează

procesul de monitorizare a situației familiilor cu copii aflați în situație de risc și a

copiilor separați de părinți; l1) asigură monitorizarea situației copiilor ai căror

părinți/unicul părinte se află temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare;

m) coordonează procesul de analiză a situației la nivel local privind protecția

copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți; n) planifică și decide

realizarea măsurilor de informare a populației privind drepturile copilului; o) în

limita atribuțiilor sale, întreprinde măsurile necesare pentru respectarea drepturilor

patrimoniale ale copiilor cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească sau de

copil rămas temporar fără ocrotire părintească; p) colaborează cu autoritățile

tutelare teritoriale și centrale în vederea protecției copiilor aflați în situație de risc

și a copiilor separați de părinți, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de

interes comun. Autoritatea tutelară locală își exercită atribuțiile direct sau prin

intermediul specialistului pentru protecția drepturilor copilului angajat în cadrul

primăriei.

Colegiul reține că, în cererea de de chemare în judecată, recurentul Vadim

Bîzdîga a indicat că, la stabilirea graficului prin deciziei DASPF Hâncești nr.431

din 14 mai 2019, nu s-a luat în considerare cerințele privind stabilirea graficului de

întrevederi menționate în cererea depusă la data de 06 octombrie 2017.

De asemenea, recurentul Vadim Bîzdîga a accentuat că făcând comparație între

cerințele ambelor părinți, nicio solicitare de a sa nu a fost satisfăcută de către

autoritatea tutelară, în modul în care au fost invocate în cererea nominalizată, pe

când pretențiile mamei Cătălinei Bîzdîga, au fost satisfăcute integral

(f.d.149, 150, Vol.II).

În acest sens, instanța de recurs reține că la actele cauzei nu se regăsește

cererea lui Vadim Bîzdîga din data de 06 octombrie 2017, în baza căreia s-a emis

decizia DASPF Hâncești nr.431 din 14 mai 2019 cu privire la întocmirea graficului

de întrevederi al tatălui Vadim Bîzdîga cu copilul xxxxx și această cerere nu a fost

examinată și apreciată în modul corespunzător.

Astfel, nu este clar în baza căror conjuncturi, instanța ierarhic inferioară a

concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii reclamantului Vadim Bîzdîga, precum și

a legalității și corectitudinii deciziei DASPF Hâncești nr.431 din 14 mai 2019, în

condițiile în care nu au fost examinate circumstanțele invocate de Vadim Bîzdîga

în cererea sa depusă la data de 06 octombrie 2017 cu privire la stabilirea graficului

de întrevederi, pentru a verifica dacă autoritatea tutelară a ținut cont de acestea la

emiterea deciziei contestate.

Or, în cererea de recurs recurentul a invocat faptul că, DASPF Hâncești s-a

eschivat de la executarea deciziei din 11 octombrie 2018 a Curți de Apel Chișinău,

și doar după ce Vadim Bîzdîga s-a adresat la Judecătoria Edineț, sediul central cu

13

cererea de chemare în judecată privind stabilirea graficului de întrevederi,

autoritatea tutelară a început procesul de soluționare a cererii lui Vadim Bîzdîga.

Respectiv, instanța de apel urma să verifice corelația dintre cerințele lui

Vadim Bîzdîga expuse în cererea din 06 octombrie 2017 și graficul de întrevederi

stabilit prin decizia DASPF Hâncești nr.431 din 14 mai 2019.

Totodată, instanța de recurs remarcă și faptul că în conținutul deciziei nr. 431

din 14 mai 2019, DASPF Hâncești face referire la cererea lui Vadim Bîzdîga cu

privire la întocmirea graficului de întrevederi din „06 octombrie 2017”, însă graficul

a fost stabilit conform cererii din data de „09 octombrie 2017”. Astfel, instanța de

apel urma să concretizeze cu certitudine în baza cărei cereri a fost stabilit graficul

de întrevederi prin decizia nominalizată.

Astfel, Colegiul consideră că Curtea de Apel Chișinău nu a stabilit data la

care Vadim Bîzdîga s-a adresat către DASPF Hâncești cu cererea privind întocmirea

graficului de întrevederi cu copilul său minor.

Mai mult, recurentul Vadim Bîzdîga în cererea de recurs a invocat și faptul

că DASPF Hâncești din anul 2017 tergiversează emiterea unui grafic de întrevederi

cu copilul minor xxxxx, pentru ca în anul 2019 să stabilească un grafic

disproporționat de mic. Recurentul a subliniat că, DASPF Hâncești avea

competența de a stabili grafic de întrevederi adecvat luând în considerație faptul că

vârsta copilului minor s-a schimbat din data depunerii cererii din anul 2017, până

la data adoptării deciziei contestate.

De altfel, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea acțiunii urma

să țină cont de faptul că copilul xxxxx locuiește cu mama Cătălina Bîzdîga pe

teritoriul României, și respectiv, în momentul întocmirii graficului de către DASPF

Hâncești, copilul minor timp de 2 ani de zile nu a avut nicio întrevedere cu tatăl său,

iar ultima întâlnire, după cum reiese din actele cauzei, a avut loc la data de

25 martie 2017.

Mai mult, instanța de recurs evidențiază că în cadrul ședinței comisiei privind

stabilirea graficului de întrevederi din data de 11 aprilie 2019, Vadim Bîzdîga și

avocatul acestuia Igor Țurcanu au susținut graficul în forma expusă în cererea

depusă către DASPF Hâncești la data de 15 martie 2019. Însă, autoritatea tutelară

la emiterea deciziei nr.431 din 14 mai 2019, a menționat că execută decizia din

11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și nu este ținută să i-a în considerare

modalitatea de întrevederi cu copilul minor, expusă de Vadim Bîzdîga în cererea

din 09 octombrie 2017 și cea din 15 martie 2019, susținută în ședința din data de

11 aprilie 2019 (f.d.18, Vol.I).

Astfel, instanța de apel urma să constate dacă graficul de întrevederi al lui

Vadim Bîzdîga cu copilul minor xxxxx, stabilit prin decizia nr.431 din 14 mai 2019,

emis de către DASPF Hâncești corespunde interesului superior al copilului minor.

Or, conform art.9 paragraful l din Convenția internațională cu privire la

drepturile copilului nr.52 din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica

Moldova din 25 februarie 1993, Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie

separat de părinții săi împotriva voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile

competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și în conformitate cu legile si

14

procedurile aplicabile, că această separare este necesară, în interesul superior al

copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare,

de exemplu atunci când părinții maltratează sau neglijează copiii sau când părinții

trăiesc separat și când urmează să se ia o hotărâre cu privire la locul de reședință al

copilului.

În acest context, Colegiului denotă că, instanța de apel trebuia să țină cont de

faptul că lipsa temporară a copilului minor xxxxx și a mamei acestuia Cătălina

Bîzdîga de la locul domiciliului permanent în Republica Moldova, nu scutește

autoritatea tutelară de la obligația soluționării în fond a cererii înaintate de Vadim

Bizdîga, privind elaborarea graficului de întrevederi cu copilul minor xxxxx, ținând

cont inclusiv și de solicitărilor tatălui, adică a ambelor părinți.

Instanța de recurs notează că, în procesul de examinare a acțiunii, instanța de

apel nu a verificat faptul dacă la întocmirea graficului de întrevederi, autoritatea

tutelară a solicitat opinia psihologului școlar sau a unui alt psiholog, care a lucrat

cu copilul, pentru a obține informații cu referire la dezvoltarea și conduita acestuia

în raport cu rudele sale.

Toate aceste fapte circumscrise denotă că instanța de apel nu a cercetat în de

ajuns starea de fapt a speței, iar drept consecință a tras concluzii premature referitor

la netemeinicia acțiunii recurentului.

Această ipoteză profilează incertitudinea concluziei date de instanța de apel,

care rezultă din judecarea formală a cauzei, fapt ce constituie o violare a articolului

6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil. Or, actul judecătoresc

trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile

implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile

formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Instanța de recurs consideră necesar de a relata principiile care decurg din

jurisprudența constantă a CtEDO, potrivit căreia, pentru un copil, a fi împreună cu

familia sa, constituie un element esențial al vieții de familie. În ceea ce privește

natura și anvergura măsurilor care trebuie întreprinse de autorități, Curtea

reiterează, în egală măsură, că acestea depind de circumstanțele fiecărei cauze, iar

opiniile și interesele părinților se numără în mod necesar printre elementele de care

trebuie să țină seama autoritatea responsabilă pentru pronunțarea deciziilor sale care

privesc un copil pe care îl asistă. Procesul decizional trebuie, prin urmare, să poată

garanta că aceste elemente vor fi luate în considerație.

Colegiul menționează prevederile din cauza CtEDO Karrer v. România

nr.16965/10 din 21 februarie 2012, §37 care stabilește dreptul părintelui și al

copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element

fundamental al vieții de familie și este protejat de art.8 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În cauza CtEDO Tocarenco v. Republica Moldova nr.769/13 din

04 noiembrie 2014, §53, Curtea reamintește, că obligațiile pozitive ale statului în

partea ce ține de respectarea vieții de familie, implică implementarea adecvată și

eficientă a legislației în vederea asigurării drepturilor legitime ale persoanelor.

Aceasta trebuie să permită statului să adopte măsuri corespunzătoare pentru

15

restabilirea contactului dintre părinte și copil, inclusiv în caz de conflict dintre

părinți.

În §54 și §55 din cauza citată, Curtea a statuat că pentru a fi adecvate,

măsurile privind restabilirea contactului dintre părinte și copil trebuie să fie

implementate rapid, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile

asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu locuiește cu acesta. În ceea ce

privește natura și anvergura măsurilor care trebuie întreprinse de autorități, Curtea

reamintește, în egală măsură, că acestea depind de circumstanțele fiecărei cauze.

Obligația autorităților naționale de a lua măsuri concrete pentru a facilita

întrevederile dintre părinte și copil nu este absolută. Dacă autoritățile naționale

trebuie să se străduiască să faciliteze menținerea contactului dintre părinte și copilul

său, obligația lor de a recurge la coerciție nu poate fi decât limitată: acestea trebuie

să țină seama de interesele și de drepturile și libertățile acelor persoane și, în special,

de interesele superioare ale copilului și de drepturile sale garantate de articolul 8

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult decât atât, chiar dacă

comportamentul și cooperarea persoanelor implicate este întotdeauna un factor

important, lipsa de cooperare dintre părinții divorțați nu poate exonera autoritățile

competente de obligația de a întreprinde toate măsurile adecvate pentru a asigura

menținerea legăturii de familie.

În plus, Curtea reiterează că atunci când apar dificultăți și anume din cauza

refuzului părintelui cu care locuiește copilul de a permite contactul regulat al

acestuia cu celălalt părinte, autoritățile competente sunt responsabile pentru luarea

măsurilor adecvate pentru a sancționa lipsa sa de cooperare și recurgerea la

sancțiuni nu ar trebui să fie exclusă în cazul unui comportament vădit ilegal din

partea unui părinte cu care locuiește copilul.

Colegiul consideră oportun de a menționa prevederile din cauza CtEDO

Karrer v. România nr.16965/10 din 21 februarie 2012, §38 și §54, care statuează că

în domeniul sensibil al relațiilor de familie, statul nu numai că are obligația de a se

abține de la luarea unor măsuri care ar împiedica exercitarea efectivă a dreptului la

respectarea vieții de familie, dar, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte,

ar trebui să întreprindă demersuri pozitive pentru a asigura exercitarea efectivă a

acestor drepturi. În acest sens, este important să se stabilească dacă a fost păstrat

echilibrul echitabil între interesele concurente în speță – al copilului, al celor doi

părinți și al ordinii publice, în cadrul marjei de apreciere acordate statelor în

asemenea situații, ținând seama totuși de faptul că trebuie avut în vedere în principal

interesul superior al copilului. În ceea ce privește promptitudinea examinării, Curtea

reiterează faptul că, în chestiunile care privesc reunirea copiilor cu părinții lor,

oportunitatea unei măsuri trebuie să fie apreciată și prin rapiditatea cu care este pusă

în practică, asemenea cauze necesitând o soluționare de urgență, deoarece trecerea

timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele

care nu locuiește cu aceștia.

În circumstanțele constatate și expuse supra, instanța de recurs este în

dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea hotărâri date de

Curtea de Apel Chișinău și de a verifica temeinicia și legalitatea acestei soluții.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată de

neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea acestor lacune

în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, completul specializat

16

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată

necesitatea admiterii recursului depus de către Vadim Bîzdîga, reprezentat de

avocatul Igor Țurcanu, terți Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga, casării integrale a

deciziei din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și restituirii cauzei instanței

de apel, pentru o nouă rejudecare în ordine de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii reclamantului Vadim Bîzdîga, urmează să

verifice cerințele prin prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât

și a părții pârâte, ca în consecință soluția adoptată să fie legală și întemeiată.

Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în

coraport cu circumstanțele cauzei, probele administrate și cercetate și normele de

drept material și procedural, aplicabile raportului litigios.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de către Vadim Bîzdîga, reprezentat de avocatul

Igor Țurcanu, terți Vasile Bîzdîga și Lucia Bîzdîga.

Se casează integral decizia din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

emisă în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Vadim Bîzdîga împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a

Familiei Hâncești, terți Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț,

Vasile Bîzdîga, Lucia Bîzdîga și Cătălina Bîzdîga cu privire la anularea actului

administrativ, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

17