3ra-445/21 — contestarea actului administrativ individual favorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-445/21 — contestarea actului administrativ individual favorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosar nr. 3ra-445/21

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: Violeta Chisilița)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: (jud.: Anatolie Minciuna, Ion Muruianu, Ecaterina Palanciuc)

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Alexandra Andoni împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova împotriva hotărârii din 01 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

c o n s t a t ă:

La data de 22 august 2019 Alexandra Andoni a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta Alexandra Andoni a invocat că, la data de

21 iunie 2019 s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir cu

cerere, prin care a solicitat să-i fie inclus în stagiul de cotizare perioada de activitate

realizată în Federația Rusă de la 14 ianuarie 1987 până la 15 aprilie 1999, cu

recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, în legătură cu includerea în stagiul de

cotizare a perioadei nominalizate.

A menționat reclamanta că prin răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Cantemir nr. 748 din 28 iunie 2019, i-a fost refuzat de a include în stagiul de

cotizare, perioada de activitate realizată în Federația Rusă de la 01 ianuarie 1992 până

la 15 aprilie 1999, pe motiv că nu au fost transferate contribuțiile de asigurări sociale

în fondul de pensii al Republicii Moldova pentru perioada de referință, iar prevederile

Acordului nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul Republicii Moldova

și Guvernul Federației Ruse privind garanțiile drepturilor cetățenilor în domeniul

1

asigurării cu pensii, se extind doar asupra persoanelor strămutate cu domiciliul

permanent de pe teritoriul unui stat pe teritoriul celuilalt stat contractant.

Nefiind de acord cu răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir

nr. 748 din 28 iunie 2019, la data de 02 iulie 2019 reclamanta Alexandra Andoni a

depus cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat

anularea răspunsului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir, cu emiterea

unei noi decizii, prin care să-i fie inclusă în stagiul de cotizare perioada de activitate

realizată în Federația Rusă, de la 14 ianuarie 1987 până la 15 aprilie 1999 și

recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în legătură cu includerea în stagiul de

cotizare a perioadei nominalizate.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-1559/19 din 22 iulie

2019 reclamanta a fost informată că perioada de activitate de la 14 ianuarie 1987 până

la 01 ianuarie 1992, pe care a desfășurat-o la Vladivostok, Federația Rusă, i-a fost

inclusă în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, însă i-a fost

respinsă cererea de a include în stagiul de cotizare perioada de activitate realizată în

Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 17 mai 1999.

Reclamanta consideră că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

include în stagiul de cotizare perioada de activitate realizată în Federația Rusă, de la

01 ianuarie 1992 până la 17 mai 1999, este ilegal și a explicat că la 07 mai 2018 a

ieșit la pensie pentru limită de vârstă, constatând că, în stagiul de cotizare și în

calcularea pensiei pentru limită de vârstă, nu a fost inclusă perioada de activitate

realizată de la 01 ianuarie 1992 pînă la 15 aprilie 1999 în Federația Rusă, în or.

Vladivostok, la Rețeaua de Telefonie Orășenească din Vladivostok

(Владивостокская городская телефонная сеть). Faptul că a locuit în perioada de

referință în Federația Rusă și că a activat acolo, se confirmă prin certificatul nr.

0802/05/8882-18 din 14 august 2018, eliberat de Societatea Publică pe Acțiuni

„Rostelecom”, certificatul nr. 11.4.15.3.4.5-16/34 din 25 septembrie 2018 cu privire

la locul de trai în perioada anilor 1987-1999, precum și prin înscrierile din carnetul

de muncă.

În opinia Alexandrei Andoni, reieșind din răspunsul primit din Federația Rusă,

se constată că în perioada activității realizată în Federația Rusă, din salariul ce l-a

primit, au fost efectuate transferuri la fondul de pensii al Federației Ruse potrivit

prevederilor legii. Prin urmare, consideră că la calcularea pensiei pentru limită de

vârstă urma să-i fie inclusă în stagiul de cotizare și perioada de activitate realizată în

Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 17 mai 1999.

Argumentează reclamanta că, potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) al Acordului

nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul Republicii Moldova și

Guvernul Federației Ruse privind garanțiile drepturilor cetățenilor în domeniul

asigurării cu pensii, la constatarea dreptului la pensie, inclusiv la pensiile în condiții

avantajoase și pentru vechime în muncă, se ia în considerare vechimea (asigurată) în

muncă, obținută conform legislației ambelor state, inclusiv în perioada de până la

intrarea în vigoare a prezentului Acord, precum și pe teritoriul statelor, care până la

31 decembrie 1991 intrau în componența Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

Totodată, susține că potrivit articolului 8 al Acordului menționat, documentele

necesare pentru asigurarea cu pensii, eliberate în modul stabilit pe teritoriile ambelor

state, inclusiv până la intrarea în vigoare a prezentului Acord, precum și pe teritoriul

2

statelor, care până la 31 decembrie 1991 s-au aflat în componența URSS, se primesc

fără legalizare.

Reclamanta Alexandra Andoni a menționat că, în conformitate cu prevederile

pct. 66 din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea

de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 165 din 21 martie 2017, pentru persoanele care

au desfășurat activități peste hotarele republicii și au fost supuse asigurărilor sociale

în aceste state, perioada de lucru peste hotare li se include în stagiul de cotizare, dacă

aceasta este prevăzut în acordurile încheiate între Republica Moldova și aceste țări

sau în convențiile internaționale.

A explicat reclamanta că, în baza normelor menționate și în baza Acordului nr.

195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul

Federației Ruse privind garanțiile drepturilor cetățenilor în domeniul asigurării cu

pensii, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir și Casa Națională de Asigurări

Sociale urmau să-i includă în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de

vârstă, perioada de activitate realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până

la 15 aprilie 1999, iar refuzul acestor instituții de a lua în calcul această perioadă pe

motiv că ar fi avut domiciliu permanent în Republica Moldova, este ilegal. Faptul că

în perioada de referință a fost cu evidența domiciliului în Federația Rusă și că a activat

în mod legal în acest stat, a fost confirmat de autoritățile ruse.

Pentru aceste motive, Alexandra Andoni a solicitat recunoașterea ilegalității

răspunsului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir nr. 748 din 28 iunie 2019

și răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-1559/19 din 22 iulie 2019,

referitor la neincluderea în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de

vârstă a perioadei de activitate realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până

la 15 aprilie 1999; obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir și Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i include în stagiul de cotizare la calcularea

pensiei pentru limită de vârstă perioada de activitate realizată în Federația Rusă, de la

01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999; încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de Alexandra Andoni împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor

de judecată. S-au anulat refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir nr.

748 din 28 iunie 2019 și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-1559/19

din 22 iulie 2019 cu privire la includerea perioadei de activitate în stagiul de cotizare.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în mărimea stagiului de

cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, Alexandrei Andoni, perioada de

activitate realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999.

S-au încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Alexandrei

Andoni cheltuielile de judecată în mărime de 5000 de lei.

La 15 iulie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 01 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la

09 noiembrie 2020 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care să fie respinsă acțiunea Alexandrei

Andoni.

3

La data de 26 octombrie 2020 apelantei Casei Naționale de Asigurări Sociale,

prin poșta electronică, i-a fost notificată hotărârea motivată a primei instanțe (f.d. 90).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează, că în astfel de circumstanțe, instanța de apel corect a

considerat ca fiind în termen apelul, depus la 09 noiembrie 2020 de către Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 01 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La data de 25 februarie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere

a acțiunii Alexandrei Andoni.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale consideră neîntemeiată decizia

instanței de apel, deoarece nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima

instanță și de instanța de apel ca fiind stabilite.

De asemenea, recurenta a invocat aplicarea eronată de către instanța de apel a

prevederilor Acordului nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul

Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind garanțiile drepturilor

cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii. În acest sens, a indicat că prezentul Acord

se extinde doar asupra cetățenilor cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii

Moldova sau al Federației Ruse și asupra cărora se extinde legislația acestor state în

domeniul asigurării cu pensii, inclusiv și asupra persoanelor care s-au strămutat din

cealaltă parte.

A specificat că conform art. 1 din Acordul menționat, stabilirea pensiilor

cetățenilor ambelor state se efectuează la domiciliul lor permanent.

În cazul din speță, pentru a include în stagiul total de cotizare la stabilirea pensiei

pentru limită de vârstă și stagiul de cotizare realizat din activitatea prestată în

Federația Rusă pentru perioada de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, intimata

Alexandra Andoni urma să prezinte organului abilitat în stabilirea pensiei, documente

pertinente ce ar confirma faptul că dânsa s-a strămutat cu domiciliul permanent pe

teritoriul Federației Ruse. Iar, probele administrate de către instanța de apel nu

confirmă faptul că intimata a fost strămutată cu domiciliul de pe teritoriul Republicii

Moldova pe teritoriul Federației Ruse.

Prin referința depusă la 13 aprilie 2021 Alexandra Andoni a solicitat respingerea

recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 ianuarie 2021,

fiind notificată recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale la 10 februarie 2021,

4

fapt confirmat prin avizul de recepție a scrisorii recomandate, anexat la materialele

cauzei (f. d. 129).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale la 25 februarie

2021, este în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, a considerat că acesta este admisibil, motiv pentru care prin încheierea din

21 aprilie 2021 a fost numit pentru examinare în complet de 5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentei, au fost expuse cu suficientă claritate.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea actiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a

fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel, din considerentele ce urmează.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. a) că examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge recursul.

În interpretarea art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă

din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194 din Codul administrativ, (1) în procedura

în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor

împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de

drept. (2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile

contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și

aplicării corecte a dreptului material.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanță și

confirmată de părți.

Din materialele dosarului rezultă că prin decizia din 16 mai 2018 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, Alexandrei Andoni i-a fost stabilită pensia pentru

limită de vârstă de la 07 mai 2018 în cuantum de 3413,16 lei, luând în considerare

stagiul de cotizare de 19,5 ani.

5

La data de 21 iunie 2019 reclamanta Alexandra Andoni s-a adresat cu cerere

către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir, solicitând recalcularea pensiei

pentru limită de vârstă, cu includerea în stagiul de cotizare a perioadei de activitate

realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, invocând

prevederile Acordului nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul

Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind garanțiile drepturilor

cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii (f.d.7).

Prin răspunsul nr. 748 din 28 iunie 2019 al Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Cantemir i-a fost refuzat Alexandrei Andoni de a include în stagiul de cotizare la

calcularea pensiei pentru limită de vârstă, perioada de activitate realizată în Federația

Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, pe motiv că din sumele salariilor

de care a beneficiat Alexandra Andoni în Federația Rusă, nu au fost transferate

contribuțiile de asigurări sociale în fondul de pensii al Republicii Moldova (f.d.8).

Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 02 iulie 2019 Alexandra Andoni s-a

adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, prin care a

solicitat anularea răspunsului nr. 748 din 28 iunie 2019 al Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Cantemir și emiterea unui act administrativ privind includerea în

stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă a perioadei de activitate

realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, cu

recalcularea pensiei pentru limită de vârstă (f.d.9).

Urmare a examinării cererii prealabile, Casa Națională de Asigurări Sociale, prin

răspunsul nr. A-1559/19 din 22 iulie 2019, i-a refuzat reclamantei Alexandrei Andoni

în admiterea cerințelor privind includerea în stagiul de cotizare la calcularea pensiei

pentru limită de vârstă a perioadei de activitate realizată în Federația Rusă, de la 01

ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999 și recalcularea pensiei pentru limită de vârstă,

dat fiind faptul că prin buletinul de identitate se confirmă domiciliul acesteia pe

teritoriul Republicii Moldova, începând cu 20 aprilie 1987, astfel neexistând vreun

temei legal de a fi inclusă în stagiul de cotizare, perioada de activitate realizată în

Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 17 mai 1999 (f.d.10).

Din considerentele enunțate, Alexandra Andoni s-a adresat în instanța de

judecată cu prezenta acțiune, solicitând: recunoașterea ilegalității răspunsului Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir nr. 748 din 28 iunie 2019 și răspunsului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-1559/19 din 22 iulie 2019, referitor la

neincluderea în stagiul de cotizare, a perioadei de activitate realizată în Federația

Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999; obligarea Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Cantemir și Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i include in

stagiul de cotizare pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă, perioada de

activitate realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999;

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.3-5).

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea cauzei, a admis acțiunea și a anulat

refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir nr. 748 din 28 iunie 2019 și

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-1559/19 din 22 iulie 2019 cu

privire la includerea perioadei de activitate în mărimea stagiului de cotizare; a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de cotizare la calcularea

pensiei pentru limita de vârstă Alexandrei Andoni, perioada de activitate realizată în

Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999; a încasat de la Casa

6

Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Alexandrei Andoni cheltuielile de

judecată în mărime de 5000 de lei.

Instanța de apel, judecând cauza, a respins apelul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale și a menținut hotărârea primei instanțe.

În susținerea temeiniciei acțiunii, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că în certificatul nr. 187 din 14 august 2018 privind sumele salariale lunare,

achitate reclamantei Alexandra Andoni de către Societatea Publică pe Acțiuni

„Rostelecom”, filială din or. Vladivostok, Rusia, se menționează că pentru perioada

anilor 1987-1991 și 1992-1999, pentru toate calculele au fost efectuate transferuri în

fondul de pensii al Federației Ruse conform tarifelor stabilite.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că perioada de

activitate realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999,

urmează a fi inclusă în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă

Alexandrei Andoni, având în vede faptul că ultima a efectuat plățile contribuțiilor de

asigurări sociale în fondul de pensii al Federației Ruse. Or, din sensul prevederilor

Acordului nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul Republicii Moldova

și Guvernul Federației Ruse privind garanțiile drepturilor cetățenilor în domeniul

asigurării cu pensii, rezultă expres că la constatarea dreptului la pensie, inclusiv

pensiile în condiții avantajoase și pentru vechime în muncă, se ia în considerare

vechimea (asigurată) în muncă, obținută conform legislației ambelor state.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat ca fiind contrară legii,

constatarea Casei Naționale de Asigurări Sociale referitor la neincluderea în stagiul

de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă Alexandrei Andoni, a

perioadei de activitate realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până 15

aprilie 1999, în contextul în care probarea realizării acesteia a fost confirmată prin

înscrisurile suplimentare anexate la materialele cauzei, inclusiv certificatul nr.

11.4.15.3.4.5-16/34 din 25 septembrie 2018, eliberat de Ministerul Rețelei și

Comunicațiilor Masive ale Federației Ruse, Întreprinderea unitară Federală de Stat,

Oficiul Poștal din Vladivostok, prin care se atestă că Alexandra Andoni în perioada

anilor 15 ianuarie 1987 - 08 aprilie 1999, a avut domiciliul (înregistrată) la adresa -

Rusia, Vladivostok, str. Pologaia nr. 72. Instanța de apel a considerat că înscrisul

prezentat combate invocarea apelantei Casei Națională de Asigurări Sociale, precum

că în perioada pentru care Alexandra Andoni solicită a-i fi inclusă în stagiul de

cotizare de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, aceasta avea domiciliul în

Republica Moldova.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizând materialele cauzei în raport cu normele juridice ce guvernează

,

raportul juridic litigios, constată că, concluziile instanței de apel expuse în decizia

contestată sunt corecte, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei fiind

constatate și elucidate pe deplin, având la bază cumulul de probe administrat în

coraport cu normelelegale ce guvernează raportul juridic litigios.

În susținerea concluziei date instanța de recurs indică următoarele.

Conform prevederilor art. 53 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, pensia pentru limită de vârstă se determină prin cumularea

stagiului de cotizare realizat pentru perioada de până la 1 ianuarie 1999 și începând

cu 1 ianuarie 1999.

7

Dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, prevăd că pensia pentru limită de vârstă poate fi stabilită la

împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute la art.41, cu condiția realizării

stagiului minim de cotizare de 15 ani.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, cuantumul pensiei pentru limită de vârstă se determină

conform formulei de calcul din anexa nr.2, reieșind din rata de acumulare de 1,35%,

venitul mediu lunar asigurat, valorizat conform prevederilor art.8, și stagiul de

cotizare realizat.

Iar, conform art. 9 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public

de asigurări sociale, constituie stagiu de cotizare perioadele în care pentru persoană

au fost plătite contribuții de asigurări sociale în sistemul public din Republica

Moldova, precum și din altă țară, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile

internaționale la care Republica Moldova este parte. Drepturile de asigurări sociale

cuvenite în sistemul public din Republica Moldova se transferă, în condițiile

reglementate prin acordurile și convențiile internaționale la care Republica Moldova

este parte, în țara în care asiguratul își stabilește domiciliul sau reședința. Prestațiile

de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin.(2) pot fi transferate în altă

țară, în condițiile reglementate prin acordurile și convențiile internaționale la care

Republica Moldova este parte, în moneda țării respective sau în o altă monedă asupra

căreia s-a convenit.

În pct. 69 din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și

modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei, aprobat

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 165 din 21 martie 2017, se

menționează că stagiul de cotizare realizat până la introducerea evidenței individuale

de asigurări sociale (până la 01 ianuarie 1999) se confirmă prin carnetul de muncă sau

prin alte documente eliberate în modul stabilit.

Prevederile pct. 66 din Regulamentul menționat, stabilesc că pentru persoanele

care au desfășurat activități peste hotarele republicii și au fost supuse asigurărilor

sociale în aceste state, perioada de lucru peste hotare li se include în stagiul de

cotizare, dacă aceasta este prevăzut în acordurile încheiate între Republica Moldova

și aceste țări sau în convențiile internaționale.

În contextul normelor citate supra, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează că, la 22 august 2019

Alexandra Andoni a depus cerere de chemare în judecată, solicitând includerea în

stagiul de cotizare a perioadei de activitate realizată în Federația Rusă, de la 01

ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, cu recalcularea pensiei pentru limită vârstă.

La acest capitol, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că, conform art. 1 din Acordul nr. 195

din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul

Federației Ruse privind garanțiile drepturilor cetățenilor în domeniul asigurării cu

pensii, noțiunea de ,,cetățeni” se definește ca fiind persoane care domiciliază

permanent pe teritoriul Republicii Moldova sau Federației Ruse și asupra cărora se

extinde legislația acestor state în domeniul asigurării cu pensii.

8

Tot aici, noțiunea de „domiciliu permanent” se definește ca fiind locul

permanent sau predominant de trai al cetățenilor, determinat sau recunoscut ca atare

de legislația statului respectiv.

Art. 2 din Acordul nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat între Guvernul

Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind garanțiile drepturilor

cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii, statuează că, asigurarea cu pensii a

cetățenilor Republicii Moldova și a cetățenilor Federației Ruse, precum și a

membrilor lor de familie se efectuează conform legislației statului, pe teritoriul căruia

domiciliază.

Conform art. 4 din Acordul menționat, încheiat între Guvernul Republicii

Moldova și Guvernul Federației Ruse, în domeniul asigurării cu pensii părțile acordă

drepturi egale cu ale propriilor cetățeni cetățenilor care își au domiciliu permanent pe

teritoriul lor, inclusiv celor care s-au strămutat (au sosit) din cealaltă Parte.

Iar, în corespundere cu art. 6 din Acordul nominalizat, stabilirea pensiilor

cetățenilor ambelor state se efectuează la domiciliul lor permanent. La constatarea

dreptului la pensie, inclusiv la pensiile în condițiile avantajoase și pentru vechimea în

muncă, se ia în considerare vechimea (asigurată) în muncă, obținută conform

legislației ambelor state, inclusiv în perioada de până la intrarea în vigoare a

prezentului Acord, precum și pe teritoriul statelor, care până la 31 decembrie 1991

intrau în componenta URSS. Pentru cetățenii unui stat, care și-au stabilit domiciliul

pe teritoriul celuilalt stat și care au lucrat după strămutare, cuantumul pensiei se

calculează din salariul (venitul) avut după strămutare.

Reieșind din normele de drept nominalizate supra, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că în speță,

pentru a include în stagiul total de cotizare la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă

și stagiul de cotizare realizat în Federația Rusă pe perioada de la 01 ianuarie 1992 –

15 aprilie 1999, intimata Alexandra Andoni urma să prezinte organului abilitat în

stabilirea pensiei, documente pertinente ce ar confirma faptul că dânsa a avut

domiciliul permanent pe teritoriul Federației Ruse și că din sumele salariilor de care

a beneficiat Alexandra Andoni în Federația Rusă au fost transferate contribuțiile de

asigurări sociale în fondul de pensii al Federației Ruse.

În acest sens, instanța de recurs menționează că reclamanta Alexandra Andoni a

prezentat extrasul din cartea de gospodărie, s. Lărguța, r. Leova (actualmente r.

Cantemir), în perioada anilor 1960-1970, în care este indicat că Alexandra Andoni

este înregistrată ca locuitoare a satului Lărguța (f.d. 64).

Iar, potrivit confirmării nr. 606 din 17 iulie 2019, eliberată de Primăria s.

Lărguța și informației conținute în Registrele de evidență a gospodăriilor populației,

care se păstrează la Primăria s. Lărguța, începând cu anul 1991 Alexandra Andoni nu

se mai regăsește ca locuitoare înregistrată a satului Lărguța, raionul Cantemir (f.d. 59,

60-63).

Totodată, prin certificatul nr. 11.4.15.3.4.5.-16/34 din 25 septembrie 2018,

eliberat de Ministerul Rețelei și Comunicațiilor Masive ale Federației Ruse,

Întreprinderea Unitară Federală de Stat, Oficiul Poștal din Vladivostok, se atestă că

Alexandra Andoni în perioada anilor 15 ianuarie 1987 – 08 aprilie 1999 a fost

domiciliată (înregistrată) conform adresei: Rusia, Vladivostok, str. Pologaia

(Mnjinskii) nr.72.

9

Înscrisurile enunțate combat cele invocate de Casa Națională de Asigurări

Sociale, precum că în perioada pentru care Alexandra Andoni solicită majorarea

stagiului de cotizare, de la 01 ianuarie 1992 până în 15 aprilie 1999, reclamanta avea

domiciliul în Republica Moldova.

Instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentei Casei

Naționale de Asigurări Sociale, precum că conform datelor din Registrul de Stat al

Populației, Alexandra Andoni este înregistrată la domiciliu pe adresa or. Cantemir,

str. Mihai Eminescu 3, ap. 25, din 04 septembrie 2007, iar anterior a fost înregistrată

la domiciliul pe adresa s. Lărguța, r. Cantemir de pe data de 20 aprilie 1987 până la

04 septembrie 2007.

Or, prin probele administrate la materialele cauzei, se confirmă cu certitudine că

în perioada de la 15 ianuarie 1987 până la 08 aprilie 1999, Alexandra Andoni, de fapt,

a locuit permanent și a muncit în Federația Rusă, achitând contribuțiile de asigurări

sociale în fondul de pensii al Federației Ruse.

Aici, instanța de recurs ține să menționeze că conform art. 2 alin. (1) din Legea

Federală din 25 iulie 2002 nr. 115-FZ cu privire la statutul juridic al cetățenilor străini

din Federația Rusă, cetățean străin care locuiește permanent în Federația Rusă este

persoana care a primit un permis de ședere. Permis de ședere - document eliberat unui

cetățean străin sau apatrid în confirmarea dreptului de a avea reședința permanentă în

Federația Rusă, precum și dreptul lor de a părăsi în mod liber Federația Rusă și de a

intra în Federația Rusă.

Iar, în conformitate cu art. 6 din Legea Federală din 25.07.2002 nr. 115-FZ cu

privire la statutul juridic al cetățenilor străini din Federația Rusă, un permis de ședere

temporar poate fi eliberat unui cetățean străin în cadrul cotei aprobate de Guvernul

Federației Ruse, cu excepția cazului în care această lege federală prevede altfel.

Perioada de valabilitate a permisului de ședere temporar este de trei ani, cu excepția

cazului în care această lege federală prevede altfel.

Potrivit mențiunilor din Forma nr. 18 privind datele înregistrării domiciliului,

întocmite de Întreprinderea de Stat a Departamentului Federal al Rețelei Poștale din

Regiunea Primorsk, prin ștampila aplicată, se confirmă că Alexandra Andoni de la

data de 15 ianuarie 1987 a fost înregistrată cu domiciliu în Federația Rusă, până la

data de 08 aprilie 1999, când aceasta a fost radiată din evidența cu domiciliu în

Federația Rusă, cu mențiunea strămutării domiciliului în Republica Moldova (f.d. 21

verso).

Raportând prevederile art. 2 și art. 6 din Legea Federală din 25.07.2002 nr. 115-

FZ cu privire la statutul juridic al cetățenilor străini din Federația Rusă,

circumstanțelor cauzei și având în vedere perioada aflării Alexandrei Andoni în

Federația Rusă mai mult de 3 ani, rezultă că aceasta a avut reședință permanentă în

Federația Rusă pe perioada 15 ianuarie 1987 - 08 aprilie 1999, timp în care a muncit

și a plătit contribuții de asigurări sociale în fondul de pensii al statului respectiv.

Astfel, instanța de recurs apreciază corectă concluzia instanțelor de judecată

ierarhic inferioare privind aplicabilitatea în speță a prevederilor Acordului nr. 195 din

10 februarie 1995, încheiat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației

Ruse privind garanțiile drepturilor cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii, din

care rezultă că, la constatarea dreptului la pensie, inclusiv la pensiile în condiții

avantajoase și pentru vechime în muncă, se ia în considerare vechimea (asigurată) în

muncă, obținută conform legislației ambelor state.

10

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că actele prezentate de reclamanta Alexandra

Andoni, inclusiv certificatele de salarizare pentru perioada de activitate în Federația

Rusă în cadrul Societății Publice pe acțiuni ,,Rostelecom” filiala din or. Vladivostok,

atestă un stagiu de cotizare diferit de cel calculat reclamantei anterior, la stabilirea

pensiei pentru vechime în muncă, constituind un motiv incontestabil în vederea

recalculări pensiei acesteia.

Mai mult, în certificatele nr.187 din 14 august 2018, privind sumele salariale

lunare, achitate reclamantei de Societatea Publică pe acțiuni ,,Rostelecom” filiala din

or. Vladivostok, Rusia, se menționează în mod expres faptul că pentru perioada anilor

1987-1991 și 1992-1999, pentru toate calculele au fost efectuate transferuri în fondul

de pensii a Federației Ruse conform tarifelor stabilite.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că,

perioada de activitate în Federația Rusă de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999,

urmează a fi inclusă în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă

reclamantei Alexandrei Andoni, având în vedere faptul că, ultima a efectuat plățile

contribuțiilor de asigurări sociale în fondul de pensii al Federației Ruse, iar după cum

a fost menționat supra, conform Acordului nr. 195 din 10 februarie 1995, încheiat

între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind garanțiile

drepturilor cetățenilor în domeniul asigurării cu pensii, la constatarea dreptului la

pensie, inclusiv la pensiile în condiții avantajoase și pentru vechime în muncă, se ia

în considerare vechimea (asigurată) în muncă, obținută conform legislației ambelor

state.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs consideră că Casa Națională de

Asigurări Sociale neîntemiat i-a refuzat Alexandrei Andoni includerea în stagiul de

cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, a perioadei de activitate

realizată în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15 aprilie 1999, în condițiile

în care a fost demonstrat cu certitudine faptul înregistrării domiciliului Alexandrei

Andoni pe teritoriul Federației Ruse și achitării de către aceasta a contribuțiilor de

asigurări sociale în fondul de pensii al Federației Ruse.

Astfel, instanța de recurs apreciază că este întemeiată concluzia instanțelor de

judecată ierarhic inferioare privind anularea răspunsului Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Cantemir nr. 748 din 28 iunie 2019, a răspunsului Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. A-1559/19 din 22 iulie 2019 și obligarea acesteia de a include

în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limita de vârstă Alexandrei Andoni,

perioada de activitate realizata în Federația Rusă, de la 01 ianuarie 1992 până la 15

aprilie 1999.

În cauzele Wessels-Bergervoet contra Olandei din 2002 și Büchen contra Cehiei

din 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat noțiunea de „bun”

înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică,

astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui

bun proprietate privată.

Așadar, având în vedere temeinicia și legalitatea deciziei contestate, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

11

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră neîntemeiate argumentele recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale

invocate în susținerea cererii de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere că decizia instanței de apel este

întemeiată și legală, iar criticele formulate în cererea de recurs sunt nejustificate,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale și a menține decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu 248 alin. (1) lit. a), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova.

Se menține decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Andoni

Alexandra împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu

privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

12