3ra-792/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-792/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr.3ra-792/22
2-21010968-01-3ra-04082022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Dodon)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
16 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Marian Constantin împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din
27 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
c o n s t a t ă:
La 25 ianuarie 2021, Marian Constantin a formulat cerere de chemare în judecată
în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale solicitând anularea răspunsului nr.M-2769/20 din 28 decembrie 2020 a Casei
Naționale de Asigurări Sociale, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să
includă stagiul de cotizare a perioadei de activitate în cadrul S.R.L. „Tehmo”, indicată
în carnetul de muncă de la data de 29 aprilie 1989 până la 22 ianuarie 1996 și a stabili
stagiul de cotizare 41 ani 8 luni 24 zile, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale
să recalculeze pensia pentru limită de vârstă reieșind din stagiul de cotizare 41 ani 8
luni 24 zile, începând cu 06 octombrie 2020, cu achitarea diferenței de plată din
momentul stabilirii pensiei, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor
de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu 06 octombrie 2020, este beneficiar
de pensie pentru limită de vârstă, cuantumul pensiei fiind calculat pentru un stagiu de
cotizare de 35 ani.
A indicat că prin scrisoarea nr.5892 din 11 noiembrie 2020 a Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Ciocana a fost informat că la stabilirea pensiei pentru limită de
vârstă nu a fost luată în calcul perioada de activitate de la 29 aprilie 1989 până la 22
1
ianuarie 1996, deoarece, nu este vizibilă ștampila, totodată, fiindu-i propus să prezinte
extrasele din ordinele de angajare și eliberare sau certificatul de salariu, după care,
perioada respectivă va fi luată în considerație, iar pensia recalculată.
A menționat că nefiind de acord cu o astfel de abordare a problemei apărute și cu
informația Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana a înaintat cerere prealabilă,
prin care a solicitat includerea în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru
limita de vârstă a perioadei de activitate la S.R.L. „Tehmo” de la 29 aprilie 1989 până
la 22 ianuarie 1996, recalcularea pensiei reieșind din perioada de activitate și
soluționarea pe cale amiabilă a litigiului apărut.
Prin scrisoarea nr.M-2769/20 din 28 decembrie 2020 a Casei Naționale de
Asigurări Sociale, cererea prealabilă a fost respinsă. Totodată, în scrisoarea menționată
s-a indicat că în stagiul de cotizare n-a fost inclusă perioada de activitate indicată în
carnetul de muncă de la 29 aprilie 1989 până la 22 ianuarie 1996 a S.R.L. „Tehmo”,
deoarece înscrierea de eliberare nu este legalizată în modul stabilit de legislație, adică,
nu este vizibilă ștampila.
Astfel, a relatat că la momentul stabilirii pensiei pentru limita de vârstă, pensia nu
a fost calculată și stabilită corect în conformitate cu prevederile legale, necătând la
faptul, că în perioada activității în cadrul S.R.L. „Tehmo” din salariu lunar a fost
reținut impozitul pentru fondul de asigurări sociale, iar potrivit art.5 alin.(1) din Legea
nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, în sistemul public de pensii, stagiul de
cotizare însumează toate perioadele contributive.
Reclamantul a considerat că acțiunile organului de stat învestit cu competențe în
domeniul asigurărilor sociale, sunt ilegale, or, autorității publice i-a fost prezentat
carnetul de muncă în original, în care este înregistrată în modul stabilit, conform
rigorilor legale, toată perioada de muncă a lui Marian Constantin, fără careva abateri
de la legislația pertinentă, inclusiv înscrierea privind activitatea de muncă la S.R.L.
„Tehmo” de la 29 aprilie 1989 până la 22 ianuarie 1996.
A remarcat că în carnetul de muncă nr.XXXX din XXXX este efectuată înscrierea
că la 29 aprilie 1989, Marian Constantin a fost primit la lucru la firma НПФ
Молдтехника, pe înscriere fiind aplicată ștampila firmei НПФ Молдтехника, care
este vizibilă și se citește. La fel, pe 26 octombrie 1992, în carnetul de muncă este
efectuată înscrierea că НПФ Молдтехника a fost reorganizată în firma S.R.L.
„Tehmo”, în care a fost transferat la aceeași dată la 26 octombrie 1992. Ulterior, la 22
ianuarie 1996, a fost eliberat din funcția deținută, pe înscriere fiind aplicată ștampila
S.R.L. „Tehmo”.
Reclamantul a evidențiat că din analiza înscrierilor efectuate în carnetul de
muncă, la compartimentul anilor de activitate la S.R.L. „Tehmo” de la 29 aprilie 1989
până la 22 ianuarie 1996, se constată că înscrierile date nu conțin careva devieri de la
regulile stabilite, pentru a nu le lua în calcul, or, în această perioadă de activitate nu au
fost incluse careva înscrieri incorecte și imprecise sau lipsesc înscrisurile respective
despre această perioadă de activitate, pentru ca pârâta să nu utilizeze aceste înscrisuri
în calitate de dovezi ale stagiului de cotizare.
Prin urmare, a considerat nejustificată și ilegală respingerea cererii prealabile de
includere în stagiul de cotizare a perioadei de activitate la S.R.L. „Tehmo” și
recalcularea pensiei pentru limita de vârstă.
2
Prin încheierea din 27 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a
declarat inadmisibilă cererea lui Marian Constantin împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000,00 lei.
Prin hotărârea din 27 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a
admis acțiunea depusă, s-a anulat actul administrativ nr.5892 din 11 noiembrie 2020 al
Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana privind refuzul includerii perioadei de
muncă în stagiul de cotizare al lui Marian Constantin și actul administrativ nr.M-
2769/20 din 28 decembrie 2020 adoptat de Casa Națională de Asigurări Sociale în
procedura prealabilă. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul
administrativ individual favorabil privind includerea în stagiul de cotizare al lui
Marian Constantin a perioadei de activitate în cadrul S.R.L. „Tehmo” indicată în
carnetul de muncă de la 29 aprilie 1989 până la 22 ianuarie 1996 și a-i stabili stagiul de
cotizare de 41 ani 8 luni 24 zile. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să
recalculeze cuantumul pensiei pentru limita de vârstă lui Marian Constantin reieșind
din stagiul de cotizare de 41 ani 8 luni 24 zile, începând cu 06 octombrie 2020, cu
achitarea diferenței de plată din momentul stabilirii pensiei. S-a încasat de la Casa
Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Marian Constantin cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 7 000,00 lei.
La 04 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art.232 din Codul
administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii
instanței de fond, ulterior, la 17 martie 2022, a depus apelul motivat împotriva
hotărârii primei instanțe solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei
instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să
fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.63-64).
Prin decizia din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 27 octombrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.68, 69-74).
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Completul judiciar al
instanței de apel a constatat că hotărârea instanței de fond este întemeiată, a fost
adoptată cu aprecierea corectă a probelor administrate și aplicarea justă a normelor de
drept material și procedural.
Cu referire la prevederile Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul
public de pensii, Colegiul instanței de apel a constatat că acestea sunt efectuate
conform prevederilor legislației în vigoare la momentul efectuării înscrierii, iar Casa
Națională de Asigurări Sociale în mod ilegal a refuzat includerea în stagiul de cotizare
al lui Marian Constantin pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă perioada de
muncă de la 29 aprilie 1989 până la 22 ianuarie 1996 la S.R.L. „Tehmo”.
Totodată, instanța ierarhic inferioară a apreciat ca fiind justă concluzia instanței
de fond care a adjudecat reclamantului-intimat suma de 7 000,00 lei, cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică.
La 17 iunie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recursul nemotivat
împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 17 august 2022, a
depus recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii
(f.d.76, 80-82).
3
În susținerea recursului a indicat că, întru includerea în stagiul de cotizare a
perioadei de activitate în cadrul SRL ,,Tehmo”, 29 aprilie 1989 – 22 ianuarie 1996,
intimatul urmează să prezinte ordinul de angajare sau eliberare la întreprinderea
respectivă sau certificatul de salariu pentru perioada respectivă, în caz contrar, organul
abilitat în stabilirea pensiei este în imposibilitate de a introduce în stagiul de cotizare a
perioadei menționate.
Este cert faptul că până în prezent careva documente ce ar confirma perioada de
activitate în cadrul SRL ,,Tehmo”, 29 aprilie 1989 – 22 ianuarie 1996 nu au fost
prezentate (adeverințe, extrase din ordine, contul personal al angajatului în care se
reflectă salariul calculat lunar, schema de încadrare), or, în lipsă acestor documente
este imposibil de confirmat perioada solicitată.
Mai mult ca atât, conform certificatului nr.2020/95/18221 din 04 noiembrie 2020
privind calcularea și declararea contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru
perioada anilor 1991-1998, este cert faptul că SRL ,,Tehmo” a calculat și declarat
contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii pentru angajați doar pentru perioada
1992-1993, respectiv, nu se confirmă achitarea contribuțiilor pe întreaga perioada
solicitată (1989-1996).
În această ordine de idei, consideră că instanța de apel nu a elucidat pe deplin
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, a aplicat eronat normele
de drept material.
În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme
de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 iunie 2022, în
ședință publică (f.d.68, 69-74).
Actele cauzei nu atestă date cu privire la notificarea dispozitivului deciziei
instanței de apel participanților al proces.
La 17 iunie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recursul nemotivat
împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii (f.d.76).
Din materialele cauzei rezultă că, la 21 iulie 2022, prin intermediul oficiului
poștal, Casei Naționale de Asigurări Sociale i-a fost notificată decizia integrală din 08
iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.78).
La 17 august 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recursul motivat
împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii
(f.d.80-82).
4
În condițiile enunțate, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale
împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost depus în termenul
legal prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ.
La 18 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Constantin
Marian copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva
deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii referinței (f.d.86).
Materialele cauzei atestă că la 13 septembrie 2022, Marian Constantin, prin
intermediul avocatului Vasile Leu, a formulat referință la recursul depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale solicitând respingerea recursului.
În susținerea referinței a notat că Curtea de Apel Chișinău cât și instanța de fond
au dat o apreciere corectă și multiaspectuală speței în cauză.
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din
Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale
de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în
completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de
drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din
Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
5
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul
de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
6