2ra-1001/21 — modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor într-o sumă bănească fixă

2ra-1001/21 — modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor într-o sumă bănească fixă (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1001/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (jud. N. Chirilov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Eduard Abdurahmanov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Eduard

Abdurahmanov împotriva Marianei Abdurahmanov cu privire la modificarea

cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor într-o sumă bănească fixă,

împotriva deciziei din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Mariana Abdurahmanov, reprezentat de către

avocatul Rodion Tocan, a fost casată hotărârea din 20 mai 2020 a Judecătoriei Orhei,

sediul Șoldănești și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

constată:

La 09 ianuarie 2020 Eduard Abdurahmanov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Marianei Abdurahmanov cu privire la modificarea cuantumului

pensiei de întreținere a copilului minor într-o sumă bănească fixă.

În motivare acțiunii reclamantul a indicat că, s-a aflat în relații de căsătorie cu

pârâta din 24 septembrie 2005, iar din relații de căsătorie cu pârâta, la 03 mai 2008,

s-a născut fiica XXXX.

A menționat că, viața în comun cu pârâta nu s-a reușit și căsătoria între ei a

fost desfăcută la inițiativa pârâtei.

A susținut că, pârâta a trecut cu traiul la părinții săi, iar domiciliul fiicei

XXXX a fost determinat cu mama copilului, Mariana Abdurahmanov.

A afirmat că, ulterior, pârâta a trecut cu traiul în mun. Chișinău.

A notat că, copilul minor XXXX învață la Liceul teoretic „Lucian Boghea”

din sectorul Rîșcani, mun. Chișinău.

A declarat că, nu cunoaște domiciliul pârâtei în mun. Chișinău, deoarece

locuiește la gazdă și nu este permanent, iar cel, pe care îl cunoaște, este cel al

părinților acesteia în xxxx.

1

A relatat că, la 10 octombrie 2017 Mariana Abdurahmanov s-a adresat în

instanța de judecată cu cerere pentru eliberarea ordonanței judecătorești privind

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor comun, iar prin ordonanța

judecătorească din 16 octombrie 2017, emisă de către judecătorul Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina, s-a dispus încasarea din contul său în beneficiul pârâtei a

pensiei de întreținere a copilului minor, XXXX în mărime de 1/4 din toate felurile

de venit, începând cu 10 octombrie 2017 pînă la atingerea majoratului de către copil.

A comunicat că, este angajat la SRL „Forever” în funcția de lăcătuș operator,

categoria I, cu salariul stabilit în corespundere cu timpul și orele lucrate.

A invocat că, despre existența ordonanței judecătorești din 16 octombrie 2017

a aflat abia în luna martie 2019, cînd din salariul lui a fost reținută suma de 4170 de

lei.

A mai invocat că, contabilul-șef al întreprinderii, în care activează, i-a explicat

că, această sumă a fost reținută pentru pensia de întreținere a fiicei minore în baza

documentului executoriu, prezentat de executorul judecătoresc Olga Deleev.

A specificat că, în următoarele 5 luni nu au fost efectuate rețineri din salariu,

însă și el s-a aflat în concediu din cont propriu din motivul lipsei volumului de

lucrări, în luna septembrie a fost reținută suma de 2112,55 de lei, iar în luna

octombrie 2019 au fost reținute sumele de 4291 de lei și 429,10 lei.

A menționat că, luând în considerare faptul că, au avut și alte rețineri din

salariu, precum impozitul pe venit, fondul de pensii, asigurarea medicală, suma spre

achitare a fost de 1410 lei, însă această sumă este foarte mică pentru a menține

minimul de existență.

A susținut că, conform informației nr. 43/19 din 26 decembrie 2019, eliberată

de către Serviciul statistică Șoldănești, valoarea minimului de existență, în orașe

mari, pentru bărbați apți de muncă, media pe lună în semestrul I al anului 2019

constituia 2541 de lei.

A afirmat că, conform facturilor pentru serviciile comunale, el achită lunar

suma de 2680 de lei în perioada primăvară-vară și 4430 de lei în perioada toamnă-

iarnă. Aceste cheltuieli se compun din următoarele: abonament lunar pentru telefon

mobil – 100 de lei, gaz – 150 de lei, energie electrică – 230 de lei, televiziune și

internet – 200 de lei, produse alimentare, articole de igienă, îmbrăcăminte – 2000 de

lei. Pentru perioada rece procură lemne de foc în sumă de 7000 de lei, precum și

suportă cheltuieli pentru medicamente, achită impozitul pentru imobil și alte

cheltuieli.

A notat că, acordă și ajutor financiar mamei sale, care este pensionară și

locuiește singură, în suma de 500 de lei lunar.

A declarat că, la 03 iulie 2018 i-a procurat fiicei sale minore un notebook

„VivoBook Asus” la prețul de 7990 de lei, la 23 decembrie 2018 i-a procurat un

telefon Samsung Galaxy J6 Laven, cu procurarea în 12 rate, cu prețul final de 4599

de lei.

A invocat că, la 16 ianuarie 2019 a deschis un cont de depozit pe numele fiicei

sale minore, cu rata dobânzii de 6,50% anual, cu data restituirii (scadenței) de 04

mai 2026.

2

A mai invocat că, în vara anului 2019 a fost împreună cu fiica sa minoră în

vacanță la mare în Turcia, iar la momentul depunerii prezentei cereri, fiica Elena se

află la el, pe perioada vacanței de iarnă, suportând toate cheltuielile pentru

întreținerea fiicei sale.

A menționat că, reieșind din circumstanțele menționate și ținând cont de faptul

că, este angajat în cîmpul muncii, însă salariul depinde de volumul lucrărilor la

întreprinderea, în care activează, iar reținerile din salariu pentru plata pensiei de

întreținere a fiicei minore sunt enorme și suma care rămâne este insuficientă pentru

menținerea unei vieți decente, consideră oportună modificarea cuantumului pensiei

de întreținere a copilului minor într-o sumă bănească fixă.

A solicitat modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

XXXX, stabilită prin ordonanța judecătorească din 16 octombrie 2017, emisă de

către judecătorul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina și încasarea din contul său în

beneficiul pârâtei a pensiei de întreținere a copilului minor în sumă de 1270,50 de

lei lunar, pînă la atingerea majoratului de către copil.

Prin hotărârea din 20 mai 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, a fost

admisă acțiunea depusă de către Eduard Abdurahmanov, a fost modificat cuantumul

pensiei de întreținere a copilului minor, stabilit prin ordonanța judecătorească din 16

octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina și a fost încasată de la Eduard

Abdurahmanov în beneficiul Marianei Abdurahmanov pensia de întreținere a

copilului minor XXXX, într-o sumă bănească fixă lunară în mărime de 1270,50 de

lei, începând cu 09 ianuarie 2020 până la atingerea majoratului de către copil.

La 16 iunie 2020 Mariana Abduragmanov, reprezentată de către avocatul

Rodion Tocan, a declarat apel nemotivat, iar la 01 octombrie 2020 a declarat apel

motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanței și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

acțiunii, cu încasarea de la intimat a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Mariana Abdurahmanov, reprezentată de către avocatul

Rodion Tocan, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre,

prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a modificat cuantumul

pensiei de întreținere a copilului minor. Or, conform art. 75 din Codul familiei,

pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte

venituri ale părinților în mărime de ¼ - pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și ½ -

pentru 3 și mai mulți copii. Cuantumul cotelor stabilite poate fi micșorat sau majorat

de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a

părinților, de alte circumstanțe importante.

Prin urmare, încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote-părți din

salariu și/sau alte venituri poate avea loc numai în cazul în care va fi stabilit că,

intimatul este angajat în câmpul muncii și dispune de un salariu și/sau alte venituri

stabile.

Astfel, instanța de apel a constatat că, intimatul dispune de salariu, fiind

angajat în câmpul muncii și are posibilitate să achite pensia de întreținere a copilului

minor. Mai mult ca atât, salariul intimatului, conform certificatului nr. 27 și 22

3

octombrie 2019, este între 8726,34 de lei și 10144 de lei. Fiecare om are dreptul la

un trai decent, dar obligația de întreținere a copilului este primordială, astfel, suma

de 1270 de lei este infimă în comparație cu veniturile intimatului.

Instanța de apel a mai reținut că, doar în cazul în care lipsesc date despre locul

de muncă al pârâtului, despre salariul și veniturile ultimului, sau în cazul în care pe

parcursul examinării cauzei sunt prezente date, care indică că, pârâtul nu este

încadrat în câmpul muncii, chiar dacă reclamantul a solicitat încasarea pensiei de

întreținere sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, prima instanță poate

să modifice cuantumul pensiei de întreținere și să încaseze pensia de întreținere

pentru copilul minor în temeiul art. 76 alin. (1) din Codul familiei, într-o sumă

bănească fixă.

Totodată, în cazul în care pe parcursul examinării cauzei va fi stabilit că,

încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri

lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să

stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar.

Însă, instanța de apel a menționat că, nu atestă că, prin încasarea de la intimat

în beneficiul apelantei a pensiei de întreținere a copilului minor în cote-părți din

salariu sau alte venituri se lezează substanțial interesele intimatului ca să fie stabilită

o pensie de întreținere într-o sumă fixă, or, acesta, având calitatea de părinte, este

obligat să contribuie financiar la creșterea și întreținerea copilului minor până la

atingerea majoratului.

Instanța de apel a respins argumentul primei instanțe precum că, intimatul

activează la SRL „Forever” mai mult pe perioada de toamnă-iarnă, dar vara este

nevoit ca să-și caute alt serviciu întrucât nu are de lucru, or, reieșind din certificatul

nr. 57 din 22 octombrie 2019, eliberat de către SRL „Forever”, a fost reținut din

salariul lui Eduard Abdurahmanov pentru executarea documentului executoriu în

luna martie suma de 4170 de lei și în luna septembrie 2019 suma de 2112,55 de lei,

iar pe perioada aprilie-august 2019 a plecat în concediu din cont propriu. Or, din

materialele dosarului rezultă că, suma de 4170 de lei a fost încasată pentru o perioadă

de 6 luni și nu poate fi vorba despre achitarea unei astfel de sume lunar.

La 29 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Eduard Abdurahmanov

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei.

A considerat că, instanța de apel a apreciat în mod arbitrar certificatul nr. 57

din 22 octombrie 2019, eliberat de către SRL „Forever”, stabilind că, suma de 4170

de lei a fost încasată pentru perioada de 6 luni și nu poate fi vorba despre achitarea

unei astfel de sume lunar și eronat a motivat că, prin încasarea de la recurent în

beneficiul intimatei a pensiei de întreținere a copilului minor sub forma unei cote

din salariul recurentului nu se atestă lezarea substanțială a interesului acestuia, or,

acesta, având calitatea de părinte, este obligat să contribuie financiar la creșterea și

întreținerea copilului său minor până la atingerea majoratului. Drept urmare, instanța

de apel a soluționat greșit cauza și a emis o decizie ilegală și neîntemeiată, care a

4

dus la încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime.

A menționat că, la materialele cauzei a fost anexat contul analitic pentru luna

noiembrie 2019, din care rezultă că, după ce a revenit la serviciu după concediul

anual neplătit, din salariul calculat pentru luna noiembrie 2019 i-a fost achitată suma

de 1410 lei, iar această sumă este mică pentru a menține minimul de existență. Or,

conform informației eliberate de către Centrul regional pentru statistică Nord, în

orașe mari pentru bărbați apți de muncă, media pe lună în semestrul I al anului 2019

a constituit 2541 de lei. Instanța de apel a ignorat această probă și i-a dat nici o

apreciere.

A susținut că, el nu neagă faptul că, este în stare să achite pensia de întreținere

a copilului minor, însă s-a adresat în instanța de judecată pentru modificarea

cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor într-o sumă bănească fixă,

deoarece încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în cotă-parte din salariu

lezează esențial dreptul său la un trai decent.

A afirmat că, conform art. 58 alin. (1) din Codul familiei, părinții au drepturi

și obligații egale față de copil, indiferent dacă părinții trăiesc împreună cu copiii sau

separat. Astfel, și intimata este obligată să participe la întreținerea fiicei sale minore,

acordând mijloace bănești în aceeași mărime ca și el.

A relevat că, nu a avut posibilitate să invoce oportunitatea încasării pensiei de

întreținere a copilului minor în sumă bănească fixă, deoarece ordonanța

judecătorească din 16 octombrie 2017 a fost emisă în lipsa părților, iar despre

existența acesteia a aflat în luna noiembrie 2019, cînd a fost efectuată prima reținere

din salariu în beneficiul intimatei.

A declarat că, instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și, anume, art. 76 alin. (1) și (2) din Codul familiei.

Prin notificarea din 24 mai 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimatei copia recursului, înștiințând-o despre necesitatea depunerii referinței

(f. d. 136), însă ultima nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 17 martie 2021 (f. d. 111).

Astfel, recursul declarat la 29 aprilie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

5

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Eduard Abdurahmanov

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

6

declarat de către Eduard Abdurahmanov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Eduard Abdurahmanov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Eduard Abdurahmanov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

7