2ra-1892/21 — cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1892/21

2-20112182-01-2ra-24112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

29 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stanislav

Culacov, reprezentat de avocatul Denis Cecalenco

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Constantinescu,

reprezentată de avocatul Octavian Vârlan împotriva lui Stanislav Culacov cu privire

la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor

împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Stanislav Culacov și menținută hotărârea din

1 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost

admisă parțial

constată:

La 11 septembrie 2020, Olga Constantinescu, reprezentată de avocatul

Octavian Vârlan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stanislav

Culacov cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului

minor.

În motivarea acțiunii a invocat că din relația de căsătorie cu Stanislav Culacov,

la XXXXX, s-a născut fiul XXXXX.

A relatat că prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău

sediul central, a fost desfăcută căsătoria încheiată între ea și pârâtul, fiind stabilit

locul de trai al copilului cu dânsa și încasată pensia pentru întreținerea copilului

XXXXX, în mărime de 1 000 de lei, lunar.

Astfel, a subliniat reclamanta că pensia pentru întreținerea unui copilul, în

cuantum de 1 000 de lei, este insuficientă.

A indicat că potrivit informației statistice a Biroului Național de Statistică,

site-ul oficial www.statistica.md, minimul de existență în semestrul I al anului 2019,

1

în orașe mari, pentru un copil în vârsta cuprinsă între 7-17 ani este de 2 407,30 de

lei.

La fel, a menționat că cuantumul stabilit de Biroul Național de Statistică

reprezintă minimul de existență și nu asigură o dezvoltare fizică, mentală, spirituală

morală și socială în mod deplin a unui minor de vârsta respectivă. Minimul de

existență reprezintă volumul minimal de bunuri materiale și servicii necesare pentru

satisfacerea cerințelor primordiale, asigurarea menținerii sănătății și susținerea

viabilității omului, iar informația Biroului Național de Statistică în acest sens, este

doar cu titlu de informare și nu obligatorie.

Așadar, un copil are nevoie și are dreptul să beneficieze de o creștere în

condiții care să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială în

mod deplin, iar condițiile se asigură de către părinți.

A evidențiat că stabilirea pensiei pentru întreținerea copilului minor, reieșind

din minimul de existență, vine în contradicție cu Convenția cu privire la drepturile

copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, potrivit căreia

răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine în

primul rând părinților, care trebuie să se conducă înainte de orice după interesul

superior al copilului.

A remarcat că suma solicitată este destinată a satisface, în primul rând, nevoile

alimentare ale copilului. Obligația legală de întreținere a copilului este mult mai

complexă decât o simplă îndatorire alimentară, fiind necesare resurse pentru

procurarea și altor lucruri pentru a satisface necesitățile copilului, precum pentru

asigurarea unei instituiri corespunzătoare, a locuinței, a tratamentelor medicale.

Prețurile la produsele alimentare și articolele de îmbrăcăminte sunt în creștere cu

fiecare lună.

Astfel, suma de 2 500 de lei este rezonabilă pentru a acoperi proporțional

cheltuielile de întreținere a copilului, având în vedere că pârâtul are venituri

neregulate și fluctuabile lucrând ocazional.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (1), 74-76, 110

Codul familiei, art. 5, 39, 166, 167 CPC, art. 3 alin. (1), 18 alin. (1) din Convenția

cu privire la drepturile copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din

25 februarie 1993.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Stanislav Culacov în beneficiul

ei a pensiei pentru întreținere copilului minor XXXXX, în mărime de 2 500 de lei,

lunar, până la atingerea majoratului.

Prin hotărârea din 1 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea.

A fost încasată de la Stanislav Culacov în beneficiul Olgăi Constantinescu

pensie pentru întreținerea copilului XXXXX, în mărime de 2 500 de lei, lunar,

începând cu 11 septembrie 2020 și până la atingerea majoratului de către copil.

A fost încasată de la Stanislav Culacov în beneficiul statului suma de 540 de

lei, cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Stanislav Culacov și menținută hotărârea primei instanțe.

2

Întru argumentarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au considerat că suma de 1 000 lei cu titlu de pensie de întreținere, încasată

prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul central, nu mai

este actuală pentru întreținerea copilului XXXXX, care are XX ani.

Or, potrivit trimiterii-extras, eliberate de medicul Parascovia Cojocari la

19 august 2020, copilul XXXXX este diagnosticat cu XXXXX, XXXXX, comunică

în propoziții scurte, cu agramatisme evidente, recomandându-se activități

logopedice.

Potrivit contului de plată și chitanței, se reflectă că reclamanta achită pentru o

ședință la logoped – 116 lei, iar în contextul în care reclamanta a menționat că, lunar,

copilul frecventează 10 ședințe, reclamanta cheltuie suplimentar, pentru problema

de sănătate a copilului, iar pârâtul nu participă le aceste cheltuieli suplimentare.

În această ordine de idei, au statuat instanțele că atât normele de drept

prevăzute de Codul familiei, cât și cele internaționale stabilesc că răspunderea pentru

creșterea copilului și asigurarea dezvoltării lui le revine ambilor părinți, care

indiferent de situațiile de conflict apărute între ei, trebuie să se conducă înainte de

orice după interesul superior al copilului, iar părinților care au în grijă un copil le

revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a

mijloacelor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.

La 21 octombrie 2021, Stanislav Culacov, reprezentat de avocatul Denis

Cecalenco a declarat recurs împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând repunerea recursului în termen, admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri.

În susținerea recursului a indicat că Olga Constantinescu nu a demonstrat

creșterea cheltuielilor pentru întreținerea copilului minor, iar atât prima instanță, cât

și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile în baza unui argument neprobat și

superficial.

La fel, a menționat că nu este clar calculul sumei care a stat la baza hotărârii

primei instanțe, or, suma de 2 500 de lei este una exagerată.

A subliniat și faptul că la materialele cauzei a fost prezentat un certificat,

precum că dânsul și-a exercitat obligațiile de a achita pensia de întreținere a copilului

minor în mărime de 4 000 de lei, iar potrivit noii formule de calcul, a fost pus într-o

situație defavorabilă, venitul său efectiv fiind sub minimul de existență.

La 7 decembrie 2021, Olga Constantinescu, reprezentată de avocatul Octavian

Vârlan a depus referință la recursul declarat de Stanislav Culacov, solicitând

considerarea recursului ca fiind depus peste termen și inadmisibil.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa lui Stanislav Culacov la 31 mai 2021, ceea ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la dosar (f. d. 88), însă lipsesc probe care ar confirma recepționarea

acesteia de către destinatar.

Totodată, actele cauzei atestă și faptul că Stanislav Culacov a luat cunoștință

de copia deciziei recurate la 16 septembrie 2021, fapt consfințit contra semnătură

(f. d. 92).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 21 octombrie 2021, în termenul legal.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de Stanislav Culacov, reprezentat

de avocatul Denis Cecalenco, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Stanislav Culacov, reprezentat

de avocatul Denis Cecalenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

4

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Stanislav Culacov, reprezentat de avocatul Denis Cecalenco urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Stanislav Culacov, reprezentat

de avocatul Denis Cecalenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5