2ra-1096/21 — cu privire la încasarea prejudiciului moral si a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1096/2021

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central (jud: I. Dragulean)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidia

Scripnic, reprezentată de avocatul Victor Polivenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Nojac

împotriva Lidiei Scripnic cu privire la încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Lidia Scripnic și a fost menținută hotărârea din 21 decembrie

2020 a Judecătoriei Edineț, sediul central,

c o n s t a t ă :

La 08 iulie 2020, Elena Nojac a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Lidiei Scripnic cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, potrivit procesului-verbal din luna

iulie 2019 și răspunsului Inspectoratului de Poliție Edineț din 23 octombrie 2019 cu

privire la contravenție, cet. Lidia Scripnic a fost recunoscută vinovată de comiterea

contravenției prevăzută de art.70 din Codul contravențional, fiind sancționată prin

decizia agentului constatator cu amendă în mărime de 50 unități convenționale, pentru

faptul că, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp răspândește despre

reclamantă scorniri mincinoase cu caracter înjositor, a numit reclamanta cu cuvinte

înjositoare, a înjurat-o și a ameninț-o.

A menționat că, acțiunile pârâtei au avut un caracter sistematic și îndelungat de o

durată mare, iar măsurile de pedeapsă luate de Inspectoratul de Poliție Edineț nu au

avut nici un efect.

A notat că, este o persoană de vârstă înaintată, bolnavă, iar prin acțiunile ilicite

ale pârâtei, i-au fost cauzate tulburări de stres ce îi provoacă dureri de cap, stare de

disconfort, emoții negative și alte reacții ale organismului, fapt confirmat prin extrasele

medicale.

Reclamanta a estimat mărimea prejudiciului moral ca fiind în sumă de 5 000 de

lei, iar în baza prevederilor art.16 alin.(1), art. 1422 alin.(1), (2), art. 1423 alin.(1), (3)

din Codul civil, a solicitat de a fi dispusă încasarea de la Lidia Scripnic în beneficiul

Elenei Nojac a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor

judiciare suportate în legătură cu soluționarea litigiului.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul central a fost

1

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena Nojac împotriva Lidiei

Scripnic cu privire încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. A fost

încasat de la Lidia Scripnic în beneficiul Elenei Nojac suma de 1000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În

rest, pretenția Elenei Nojac cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 4000

de lei a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasat de la Lidia Scripnic, în beneficiul

statului, taxa de stat în sumă de 100 de lei.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 23 decembrie 2020, Scripnic

Lidia a declarat apel împotriva hotărîrii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Edineț,

sediul central, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîrii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Scripnic Lidia și a fost menținută hotărârea 21 decembrie 2020 a

Judecătoriei Edineț, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art.45, art.387 alin.(1)

din Codul contravențional, precum și prevederile art.16 alin.(1), lit.g), art.19 alin.(1),

(3) și (5), art.1998 alin.(1), art.2036 alin.(1), (2) și art.2037 din Codul civil, și a

conchis că, prima instanța corect a apreciat mărimea prejudiciului moral încasat din

contul pîrîtului/apelant în sumă de 1000 de lei, or, la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să se i-a în considerație atît

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții

vătămate, cît și datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: importanța vitală a

drepturilor personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea, libertatea,

inviolabilitatea locuinței, secretul personal și familial, onoarea, demnitatea și reputația

profesională, etc.): nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a suferințelor

psihice sau fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării corporale, decesul

persoanelor apropiate (rudelor), pierderea sau limitarea capacității de muncă etc.); felul

vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care

pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezența ei.

La determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc, sînt în drept să

i-a în considerație și alte circumstanțe probatoare prin actele cauzei, în particular,

situația familială și materială a persoanei care poartă răspundere pentru cauzarea

prejudiciului moral părții vătămate.

În acest sens, sa reținut faptul că, reclamantei/intimate în rezultatul acțiunilor

pârâtei/apelante i s-a cauzat un prejudiciu moral care se exprimă prin răspândirea cu

bună știință a informațiilor mincinoase despre ultima, iar faptul dat, în mod inevitabil,

a adus suferințe morale și psihice lui Elena Nojac.

Instanța de apel a menționat faptul că, prima instanță just a apreciat solicitarea

reclamantei privind aprecierea prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, ca sumă

exagerată, care nu dispune principiului echității sau care ar încălca principiul general al

rezonabilității.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat faptul că, prima instanță corect a

concluzionat, în raport cu drepturile reclamantei/intimată susceptibilitatea provocării

prejudiciului moral și a statuat asupra rezonabilității stabilirii unui cuantum al

prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei, care reprezintă o justă despăgubire cu

efect compensatoriu, considerând că anume suma dată poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

2

La 20 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Scripnic Lidia, reprezentată de

avocatul Victor Polivenco a declarat recurs împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a

Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului s-a indicat că, soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 aprilie 2021 și a

expediat copia deciziei participanților la proces la 18 mai 2021. (f.d.126)

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat împotriva deciziei din 29

aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 24 mai 2021, fiind expediat prin

poștă la 20 mai 2021 (f.d.133), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 09 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu

art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimatei copia recursului și

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Până la data examinării admisibilități recursului, intimata nu a depus referință

prin care să-și exprime opinia referitor la recursurile declarate.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură civilă și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

3

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a

II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă

caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al

dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al

recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în

baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de Lidia Scripnic, reprezentată de avocatul Victor

Polivenco.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, art.431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Lidia Scripnic, reprezentată de avocatul Victor Polivenco

împotriva deciziei din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4