2ra-1048/21 — încasarea sumei

2ra-1048/21 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1048/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. O. Cojocaru, V. Cotorobai, M. Anton)

ÎNCHEIERE

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Cojocari, reprezentat

de avocatul Adrian Crețu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Cojocari

împotriva lui Nicolae Cojocari cu privire la încasarea compensației bănești cu titlu

de contribuție adusă la îmbunătățirile imobilului,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, corectată

prin încheierea din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 08 septembrie 2017, Tatiana Cojocari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Cojocari, solicitând atribuirea unei sulte bănești din suma

cheltuită pentru îmbunătățirea bunului imobil din comuna Băcioi, str. XXXXX, nr.

10/2, mun. Chișinău, precum și procurarea mobilierului în casă, în sumă totală de

18479841 de lei, care constituie jumătate din suma cheltuită.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în perioada mai 2004-03 august

2007 s-a aflat în relații de concubinaj cu Nicolae Cojocari, iar la 03 august 2007 au

înregistrat căsătoria. Prin hotărârea din 15 iunie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, căsătoria a fost desfăcută.

Totodată, a menționat că, atât în perioada concubinajului, cât și a căsătoriei cu

pârâtul au construit casa de locuit în mun. Chișinău, com. Băcioi, str. XXXXX, nr.

10/2, îmbunătățind esential starea imobilului. În acest sens au fost procurate

materiale de construcție, au fost achitați muncitorii. La fel, au fost achiziționate

bunurile aflate în casă și anume paturi în toate odăile, set de dulapuri, set de

bucătărie, suportând în acest sens cheltuieli în mărime de totală 36959682 de lei.

Reclamanta a precizat că, banii achitați pentru îmbunătățirea imobilului și

pentru mobilier au fort împrumutați de la rude și de la Ruslana Haritonova, ceea ce

se confirmă prin recipise.

Prin hotărârea din 02 octombrie 20019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

1

Cojocari împotriva lui Nicolae Cojocari cu privire la încasarea compensației bănești

cu titlu de contribuție adusă la îmbunătățirile imobilului.

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de

Tatiana Cojocari și s-a casat hotărârea din 02 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Tatiana Cojocari și s-a încasat din contul lui Nicolae

Cojocari în beneficul Tatianei Cojocari suma de 184798 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru îmbunătățirea bunului imobil din comuna Băcioi, str. XXXXX, nr. 10/2, mun.

Chișinău; s-a încasat de la Nicolae Cojocari în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 5543,94 de lei, taxa de stat de care apelanta a fost scutită la declararea apelului.

În consolidarea soluției, instanța de apel analizând circumstanțele de fapt ale

cauzei și actele anexate la materialele dosarului, a reținut prin prisma art.20 și art.22

Codul familiei, că îmbunătățirea bunului imobil asupra căruia apelanta revendică

pretenții în legătură cu îmbunătățirea și procurarea mobilierului în casă a fost

efectuată de apelanta în timpul căsătoriei cu intimatul Cojocari Nicolae.

Prin urmare, deoarece îmbunătățirea bunului imobil din litigiu și procurarea

mobilierului în casă a fost efectuată de către apelanta în timpul căsătoriei, aceasta se

atribuie la categoria bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, prin care

părțile le pot consideră egale.

În consecință, instanța de apel a conchis că, în circumstanțele prezentei spețe și

a cadrului legal pertinent, Cojocari Tatiana poate pretinde asupra ½ din suma banilor

care ultima a cheltuit în legătură cu îmbunătățirea bunului imobil din comuna Băcioi,

str. XXXXX, 10/2, mun. Chișinău, precum și procurarea mobilierului în casă în

contextul în care lucrurile efectuate au fost în timpul căsătoriei cu intimatul Cojocari

Nicolae.

Redând conținutul prevederilor art.2 alin.(2) Codul familiei, art.370 alin.(2)

Cod civil, art.373 alin.(1) Cod civil, art.361 alin. (1)-(3) Cod civil, sub aspectul dat,

instanța de apel a reținut că, deși, pentru îmbunătățirea esențială stării imobilului

prin procurarea materialelor de construcție, achitarea muncitorilor, precum și

procurarea bunurilor din casă, apelanta a cheltuit suma de 369596 de lei, acești bani

sunt un bun comun în sensul legislației în vigoare, astfel, la împărțirea acestora

urmează să se țină cont că îmbunătățirea imobilului și procurarea mobilierului a fost

în perioada de căsătorie, prin urmare 184798 de lei, constituie jumătate din suma

cheltuită de către apelanta Cojocari Tatiana.

Or, din materialele dosarului, cât și din raportul de expertiză nr.1654 din

03.10.2014, se constată cert că îmbunătățirea imobilului a fost făcut în anul 2007

când părțile se aflau în căsătorie.

Mai mult că, intimatul în ședința de judecată a recunoscut că părțile au locuit și

împreună au procurat și au efectuat lucrări de reconstrucție și renovarea a imobilului

în litigiu.

Or, declarațiile părții reprezintă mijloc de probă în procesul civil, iar potrivit

art.131 alin.(4) CPC, dacă o parte recunoaște în ședință de judecată sau în cadrul

îndeplinirii delegației judiciare faptele pe care cealaltă parte își întemeiază

pretențiile sau obiecțiile, aceasta din urmă este degrevată de obligația dovedirii lor.

2

Instanța de apel a apreciat ca fiind eronate concluziile primei instanțe cu

trimitere la netemeinicia pretenților formulate de către reclamanta Cojocari Tatiana

cu privire la încasarea din contul pîrîtului Cojocari Nicolae în beneficiul reclamantei

a unei compensației bănești din suma pe care a cheltuit-o în legătură cu

îmbunătățirea bunului imobil din comuna Băcioi, str. XXXXX,10/2, precum și

procurarea mobilierului în casă, în sumă totală de 18479841 de lei, or, apelanta în

conformitate cu art.121 CPC coroborat cu art.122 CPC a prezentat probe, care

confirmă că ea din contul mijloacelor sale a îmbunătățit esențial starea imobilului

prin procurarea materialelor de construcție, achitarea muncitorilor, precum și

procurarea mobilierului în casă, în sumă totală de 369596 de lei, care permit în mod

justificat acordarea a unei compensației bănești cu titlu de contribuție adusă la

îmbunătățirea imobilului în sumă de 184798 de lei, ceia ce constituie jumate din

sumă prin prisma art.373 Cod civil.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a interpretat și a aplicat eronat

prevederile legii, motiv din care actul judecătoresc de dispoziție în partea respingerii

ca fiind neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a reclamantei Cojocari Tatiana,

nu poate fi menținut ca fiind legal și întemeiat.

La 20 mai 2021, Nicolae Cojocari, reprezentat de avocatul Adrian Crețu, a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului spre examinare, casarea integrală a deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a aplicat legea care nu

trebuia să fie aplicată, ceea ce a dus la calificarea juridică incorectă a raportului

litigios. Astfel, instanța de judecată a constatat drept proprietate comună în

devălmășie a soților, precum și că Tatiana Cojocari poate pretinde asupra ½ din suma

banilor care a cheltuit-o în legătură cu îmbunătățirea bunului imobil din comuna

Băcioi, str. XXXXX, nr. 10/2, mun. Chișinău, precum și procurarea mobilierului în

casă, în contextul în care lucrurile efectuate au fost în timpul căsătoriei cu intimatul.

Totodată, a menționat că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 60 alin.(4)

Cod de procedură civilă, care stipulează că, instanța judecătorească nu este în drept

să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii, or, acest principiu al

disponibilității în drepturi este în exclusivitate atribuit părților din proces și nu

instanței de judecată care are un rol diriguitor la examinarea cauzei, fapt ce a dus la

încălcarea art. 373 alin. (1) Cod de procedură civilă. Or, instanța de apel prin

schimbarea obiectului acțiunii nu a făcut altceva decât să judece un proces civil în

afara cerințelor părții reclamante.

Recurentul a susținut că, instanța de apel a atentat la securitatea raportului

juridic stabilit anterior printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a instanței de

judecată în sensul art. 123 alin. (2) Cod procedură civilă. Or, a fost prezentată

hotărârea judecătorească din 20 februarie 2015, irevocabilă din 10 martie 2016,

emisă pe marginea litigiului de recunoaștere a proprietății comune în devălmășie.

De altfel, același imobil și aceleași bunuri au făcut obiectul litigiului de recunoaștere

a proprietății comune în devălmășie ca și în prezentul litigiu. Această încălcare a

depășit evident spațiul intimei convingeri a instanței de judecată, precum și cea de

aprecierea probelor. Prima instanță corect a apreciat că, bonurile de plată prezentate

3

de partea reclamantă, atașate și la materialele cauzei, trezesc suspiciuni rezonabile

privind timpul și necesitatea procurării lor, or, unele sunt procurate de la aceiași

instituție la diferite intervale scurte de timp.

La fel, a opinat că au fost apreciate părtinitor recipisele din 10 iulie 2005 și din

10 octombrie 2007, prin care reclamanta Tatiana Cojocari a împrumutat suma totală

de 9000 de euro în scopul efectuării reconstrucției casei de locuit. Or, recipisele

respective nu demonstrează decât raportul obligațional între intimata Tatiana

Cojocari și Ruslana Haritonova, însă nu atestă într-un mod direct și cert faptul că,

reclamanta a utilizat sumele împrumutate la efectuarea reparației bunului imobil

supus partajului în devălmășie. Încălcările admise au dus la soluționarea greșită a

cauzei, ce a agravat situația sa și urmează a fi luate în considerare de către instanță

din oficiu.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatei prin scrisoarea de

însoțire datată cu 03 iunie 2021 (f.d.229) și a fost recepționată la 11 iunie 2021,

conform avizului de recepție (f.d.231).

La 19 iunie 2021, prin intermediul poștei (f.d.238), Tatiana Cojocari a depus

referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea respingerii cererii de

recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 22 octombrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 20 mai 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces, prin scrisoarea de însoțire datată cu 12 ianuarie 2021,

însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către recurent. Mențiunea efectuată

pe coperta dosarului denotă că, avocatul recurentului, Adrian Crețu, a luat cunoștință

de materialele dosarului la 16 aprilie 2021. Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolae Cojocari, reprezentat de

avocatul Adrian Crețu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Cojocari, reprezentat

de avocatul Adrian Crețu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Nicolae Cojocari, reprezentat de avocatul

Adrian Crețu.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Cojocari, reprezentat de

avocatul Adrian Crețu, împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, corectată prin încheierea din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6