2ra-1046/21 — excluderea dreptului de proprietate din dreptul de proprietate comună

2ra-1046/21 — excluderea dreptului de proprietate din dreptul de proprietate comună (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1046/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: G. Stratulat)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Matasari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Danileico,

Victor Danileico și Tatiana Danileico împotriva lui Ion Matasari cu privire la

excluderea casei de locuit din dreptul de proprietate comună, și

la acțiunea reconvențională depusă de Ion Matasari împotriva Irinei

Danileico, lui Victor Danileico și Tatianei Danileico cu privire la repararea

daunelor financiare,

împotriva deciziei din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 noiembrie 2015, Irina Danileico, Victor Danileico și Tatiana Danileico

au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Matasari, solicitând

partajarea în natură proprietatea comună pe cote-părți, care este compusă din

imobilul, amplasat în mun. Chișinău, str. XXXXX, între Victor Danileico, Tatiana

Danileico și Irina Danileico, proprietari a 2/3 cote-părți și Ion Matasari, proprietar

a 1/3 cotă-parte, proporțional cotelor din imobil, stabilirea modului de folosință a

terenului cu suprafața de 0,0572 ha din str. XXXXX, mun. Chișinău, proporțional

cotelor-părți din imobil, atribuind în folosință 2/3 cote-părți lui Victor Danileico,

Tatianei Danileico și Irinei Danileico reieșind din cotele-părți din imobil, 1/3 lui

Ion Matasari reieșind din cota-parte din imobil.

În motivarea acțiunii au indicat că sunt coproprietarii imobilului XXXXX,

mun. Chișinău, care este amplasat pe un teren cu suprafața de 0,0572 ha, aflate în

folosința părților.

Au afirmat că o perioadă îndelungată între părți apar probleme privind modul

de folosire a terenului și proprietății, datorită faptului că fiecare proprietar deține o

cotă-parte ideală.

Reclamanții au considerat că partajarea averii pe cote-părți în instanța de

judecată va conduce la ameliorarea conflictelor între coproprietari, relevând că

pârâtul a refuzat să soluționeze cerințele adresate instanței de judecată în mod

benevol.

Au mai afirmat că conform Raportului de expertiză, executat de Centrul

Național de Expertize Judiciare cu nr. 3013-3020 din 20 decembrie 2019, nu este

1

posibilă împărțirea în cote-părți de 1/3 și 2/3 a terenului înregistrat cu nr. cadastral

XXXXX.195, a casei înregistrate cu nr. cadastral XXXXX.195.01, casei

înregistrate cu nr. cadastral XXXXX.195.02, situate în mun. Chișinău, str.

XXXXX, fapt pentru care au renunțat la această pretenție și au solicitat încetarea

procesului pe acest capăt de cerință.

Totodată, au invocat că casa cu nr. cadastral XXXXX.195.02 situată în mun.

Chișinău, str. XXXXX, a fost construită de Victor Danileico și urmează a fi

exclusă din dreptul de proprietate comună cu recunoașterea dreptului de proprietate

personală asupra ultimului.

La 21 iulie 2020, Irina Danileico, Victor Danileico și Tatiana Danileico au

depus cererea privind modificarea cerințelor acțiunii, prin care au solicitat, în urma

concretizării acțiunii, excluderea casei înregistrate cu nr. cadastral

XXXXX.195.02, cu suprafața de 120,8 m.p., constând din literele B, B1, B2,

situată pe terenul din mun. Chișinău, str. XXXXX, din dreptul de proprietate

comună, recunoscând după Victor Danileico dreptul de proprietate asupra acestui

bun imobil; încasarea de la Victor Danileico în favoarea lui Ion Matasari a sumei 2

346 de lei plătiți de Ion Matasari pentru obligațiile fiscale ce reies din dreptul de

proprietate pentru perioada 2017-2019.

La 5 decembrie 2016, Ion Matasari a înaintat acțiune reconvențională

împotriva Irinei Danileico, lui Victor Danileico și Tatianei Danileico cu privire la

repararea daunelor financiare.

În motivarea acțiunii a indicat că reclamanții împreună cu un grup de

funcționari a filialei ÎS „Cadastru” au pus în aplicare o tentativă criminală de atac

asupra proprietății sale situate în mun. Chișinău, str. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX.195, care ignorând actele notariale, intenționat au falsificat înregistrările

cadastrale în delimitarea cotelor-părți.

A susținut că reclamanții doresc să-și legalizeze proprietatea prin intermediul

instanței de judecată și susține că cererea de chemare în judecată a acestora este

neprobată.

Ion Matasari a afirmat că construcția cu nr. cadastral XXXXX.195.02 a fost

edificată ilegal și cu controverse de către Victor Danileico, în diferite acte având

suprafețe diferite și destinații diferite.

A invocat că din cauza efectuării înscrisurilor cadastrale ce nu corespund

realității i-a fost impus să achite forțat impozite pe bunurile imobile pentru obiectul

cu nr. cadastral XXXXX.195.02, situat în mun. Chișinău, str. M. XXXXX, în sumă

de 2023 de lei.

Ion Matasari a solicitat recuperarea prin compensarea daunelor plătite forțat

din contul său pentru obiectul cu nr. cadastral XXXXX.195.02 în sumă de 2 023 de

lei.

La 25 februarie 2020, Ion Matasari a depus o cerere privind majorarea

cuantumului pretenției inițiale, solicitând încasarea din contul pârâților a sumei de

2 346 de lei.

În cadrul examinării cauzei în prima instanță, Ion Matasari a confirmat faptul

că i-au fost recuperate daunele materiale în sumă de 2 400 de lei și a solicitat

retragerea cererii suplimentare din 30 iulie 2020.

Prin hotărârea din 7 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Irina Danileico,

Victor Danileico și Tatiana Danileico împotriva lui Ion Matasari cu privire la

2

excluderea casei de locuit din dreptul de proprietate comună, cu stabilirea dreptului

de proprietate personală. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională

depusă de Ion Matasari împotriva Irinei Danileico, lui Victor Danileico și Tatianei

Danileico cu privire la repararea daunelor financiare.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 30 septembrie 2020, Irina

Danileico, Victor Danileico și Tatiana Danileico au declarat apel, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 7 septembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii inițiale.

La 6 octombrie 2020, Ion Matasari a declarat apel, solicitând admiterea cererii

de apel, casarea a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri.

Prin decizia din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Irina Danileico, Victor Danileico și Tatiana Danileico, și de

Ion Matasari. S-a menținut hotărârea din 7 septembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Irina Danileico, Victor Danileico și Tatiana Danileico împotriva lui Ion

Matasari cu privire la excluderea casei de locuit din dreptul de proprietate comună,

și acțiunea reconvențională depusă de Ion Matasari împotriva Irinei Danileico, lui

Victor Danileico și Tatianei Danileico cu privire la repararea daunelor financiare.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că conform Raportului de expertiză

judiciară nr. 3013-3020 din 20 decembrie 2019, partajarea proporțional cotelor-

părți ideale de 1/3 la 2/3 a bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX.195 format din

bunurile imobile - terenul pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX.195, casa de

locuit cu nr. cadastral XXXXX.195.01 și casa de locuit cu nr. cadastral

XXXXX.195.02, amplasate în mun. Chișinău, str. XXXXX, din punct de vedere

tehnic nu este posibil.

Colegiul a specificat că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile,

rubrica 2.13 bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX.195.02 amplasat în mun.

Chișinău, str. XXXXX, constituie proprietate comună pe cote-părți, Ion Matasari

deține cu drept de proprietate cota-parte de 1/3 din bunul imobil menționat,

înscrierea fiind realizată la 7 iulie 2005, iar cotele-părți rămase sunt deținute de

Irina Danileico, Victor Danileico și Tatiana Danileico.

În conformitate cu prevederile art. 316 alin. alin. (1) și (2) Cod civil (în

redacția legii până la 01.03.2019), proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă.

Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa,

afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă

despăgubire. Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

În sensul normei date, inviolabilitatea proprietății, deci, urmează a fi înțeleasă

în sensul că nimeni nu va fi în drept să intervină abuziv în exercitarea dreptului de

proprietate, decât în cazurile și în ordinea stabilită de lege

Potrivit art. 321 alin. (2) Cod civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de

proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu

excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 344 alin. (1) Cod civil, proprietatea este comună în cazul în care

asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulți titulari.

Cu referire la cererea de apel înaintată de Danileico Irina, Danileico Victor,

Danileico Tatiana, Colegiul civil va accentua că bunul imobil cu numărul cadastral

XXXXX.195.02 amplasat în mun. Chișinău, str. XXXXX, în privința căruia

Danileico Irina, Danileico Victor, Danileico Tatiana solicită excluderea proprietății

3

comune pe cote-părți, aparține cu drept de proprietate lui Matasari Ion, începând cu

07.07.2005, care este coproprietar al bunului imobil de referință deținând 1/3 cotă

parte, respectiv sunt juste concluziile primei instanțe cu referire la faptul că

admiterea acțiunii reconvenționale ar putea genera încetarea dreptului de

proprietate a pârâtului asupra cotei-părți de 1/3 din bunul imobil cu nr. cadastral

XXXXX.195.02, fapt care contravine prevederilor art. 337 Cod civil și garanției

dreptului de proprietate, or, clădirea rezidențială cu suprafața de 120,8 m.p.,

formată din literele B, B1 și B2 este o parte integrantă a bunului imobil cu nr.

cadastral XXXXX.195.02, iar excluderea acesteia din proprietatea comună pe cote-

părți nu este prevăzută de legea materială.

Prin prisma art. 361 alin. (1) și (2) Cod civil, Colegiul a conchis că după

renunțarea parțială la acțiune în partea ce ține de partajarea averii comune pe cote-

părți prin partajarea în natură, reclamanții Irina Danileico, Victor Danileico și

Tatiana Danileico nu au solicitat partajarea bunului imobil într-o altă modalitate, în

sensul art. 361 Cod civil, ori, după cum rezultă din raportul de expertiză judiciară

nr. 3013-3020 din 20 decembrie 2019, partajarea din punct de vedere tehnic nu este

posibilă.

Astfel, Colegiul a considerat că apelul declarat de Irina Danileico, Victor

Danileico și Tatiana Danileico este nefondat, fiind de fapt o expunere al

dezacordului cu hotărârea primei instanțe, care a adoptat o hotărâre bazată pe probe

pertinente și concludente, cu interpretarea corectă a normelor de drept material, ori,

este inadmisibilă lipsirea de proprietate a lui Ion Matasari, în condiția în care

partajarea bunului imobil din punct de vedere tehnic nu este posibilă, iar o altă

variantă de împărțire nu a fost propusă de către reclamanți.

Cu referire la cererea de apel declarată de Ion Matasari, Colegiul a conchis că

aceasta este întemeiată pe cererea de concretizare înaintată de către ultimul la 4

septembrie 2020, care conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 7

septembrie 2020, prin încheiere protocolară a fost restituită lui Ion Matasari,

deoarece aceasta conține pretenții depuse la etapa necorespunzătoare, prin urmare

aceste pretenții nu au constituit obiectul examinării acțiunii în prima instanță.

În consecință, Colegiul a constatat că argumentele invocate în cererile de apel

poartă un caracter declarativ și nu corespund realității, concluzia primei instanțe în

acest sens fiind bazată pe normele de drept material aplicabile speței, pe probe

concludente, utile și pertinente și corespunde prevederilor legislației în vigoare,

care a cercetat pertinent probele administrate la materialele cauzei și corect a

soluționat litigiul, pe când apelanții în apelurile depuse nu au invocat nici un

argument care ar putea răsturna concluzia dată de instanța de fond.

La 11 mai 2021, Ion Matasari a declarat recurs, prin care a solicitat casarea

integrală a deciziei instanței de apel cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a

cererii reconvenționale.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu

a constatat just și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu a

examinat cauza sub toate aspectele și nu a stabilit cu certitudine raportul juridic

litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

4

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 3 februarie 2021 și

a expediat-o participanților la proces la 3 martie 2021 (f.d. 45, Vol. II), astfel,

recursul declarat la 11 mai 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 2 iunie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Matasari, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Matasari nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

5

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ion Matasari, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Matasari, împotriva deciziei

din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6