2ra-686/21 — repunerea în termenul de executare a deciziei CEDO

2ra-686/21 — repunerea în termenul de executare a deciziei CEDO (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-686/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Holban)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Virginia Burduja și Evgheni Morozan,

reprezentați de avocatul Petru Răileanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Virginia Burduja

și Evgheni Morozan împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Vasile Morozan cu privire la repunerea în termenul de

executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 noiembrie 2019, Virginia Burduja și Evgheni Morozan au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Vasile Morozan cu privire la repunerea în termenul de

executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului.

În motivarea acțiunii a indicat că la 5 septembrie 2019 în adresa Ministerului

Justiției de către Virginia Burduja, tutore al persoanei fizice Evgheni Morozan, a

fost înaintată cerere privind ridicarea sumei bănești de 15 000 de Euro, referitoare

la executarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Morozan v.

Republica Moldova (nr. 6503/04).

Au indicat că prin scrisoarea Ministerului Justiției nr. 06/9261 din 20

septembrie 2019 i-a fost comunicat că la 19 septembrie 2012, suma de 212 199 de

lei (echivalentul a 15 000 de euro, la acea dată) a fost transferată pe un cont special

deschis de către Ministerul Finanțelor la SA „Banca de Economii”, pe numele lui

Evgheni Morozan, or, ținând cont de faptul că acesta nu a ridicat suma dispusă

încasării, la 28 februarie 2017, Ministerul Finanțelor a anunțat Agentul

guvernamental că această sumă a fost virată la contul Ministerului Finanțelor.

Au mai menționat că conform epicrizei eliberate de INSP Spitalul Clinic de

Psihiatrie s-a stabilit diagnosticul lui Evgheni Morozan – XXXXX.

1

Astfel, prin hotărârea din 15 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

a fost admisă cererea lui Vasile Morozan și Virginia Burduja cu privire la

instituirea măsurii de ocrotire judiciară asupra persoanei fizice Evgheni Morozan.

La fel a indicat că, fiind instituită tutela în privința lui Evgheni Morozan și

intereselor patrimoniale ale acesteia pe un termen de 5 ani de la data rămânerii

definitive a hotărârii judecătorești cu privarea de dreptul la vot, au fost desemnați

ca tutori: tata - Vasile Morozan și ruda –Virginia Burduja.

Reclamanții au specificat că din motivul bolii psihice a lui Evgheni Morozan

și lipsa la acel moment a tutorilor nu a fost posibilă ridicarea sumei de 242 199 de

lei, transferată pe un cont special, deschis de Ministerul Finanțelor la SA „Banca

de Economii”, pe numele lui Evgheni Morozan.

Au solicitat repunerea în termenul de executare a deciziei Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Morozan v. Republica Moldova (nr. 6503/04); a

dispune ridicarea sumei de 242 199 de lei (echivalentul a 15 000 de euro, la acea

dată) de către Virginia Burduja, tutore a persoane fizice Evgheni Morozan de pe

contul special, deschis de către Ministerul Finanțelor.

Prin hotărârea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Virginia Burduja și

Evgheni Morozan împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Vasile Morozan; s-a repus Evgheni Morozan în termenul de

executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului nr. 6503/04 în cauza

Morozan v. Republica Moldova. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins

ca neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe la 23 iunie 2020, Ministerul

Justiției a declarat apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Ministerul Justiției. S-a casat hotărârea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărârea prin care: Cererea de chemare

în judecată depusă de Virginia Burduja și Evgheni Morozan împotriva Ministerului

Justiție și Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Vasile Morozan privind

repunerea în termenul de executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor

Omului nr. 6503/04 în cauza Morozan vs Republica Moldova, s-a respins ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, instanța de apel a ajuns

la concluzia că soluția dată de instanța de fond este greșită.

În contextul pretențiilor deduse judecării, Colegiul a reținut că în baza deciziei

Curții Europene a Drepturilor Omului din 05 iunie 2012, pronunțată în cauza

Morozan c Republicii Moldova, Guvernul RM a recunoscut încălcarea art. 3 din

Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale și s-a

angajat să achite reclamantului suma de 15 000 de euro pentru orice prejudiciu

suferit.

Prin ordinul de plată nr. 172 din 19 septembrie 2012 se atestă că Ministerul

Finanțelor a executat decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, emisă în cauza

Morozan v. Republica Moldova, în baza cererii nr. 6503/04, cu transferarea sumei

de 242 199 lei (echivalentul a 15 000 euro, la acea dată) la BC „Banca de

Economii” SA.

2

Totodată, Colegiul a reținut că prin scrisorile Ministerului Justiției nr.

10/5284 din 26 iunie 2012 și nr. 10/6521 din 7 august 2012 precum și scrisoarea

nr. 19-09/1987 din 20 septembrie 2012 a Ministerului Finanțelor, se atestă faptul

că au fost solicitate rechizitele bancare fie pe numele său, fie pe numele altei

persoane și s-a informat despre faptul că urmează să se prezinte la bancă, în

vederea ridicării mijloacelor bănești achitate de către Ministerul Finanțelor întru

executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului.

Colegul a învederat că conform pct. 18) alin. 5) din Regulamentul cu privire

la procedura de executare a hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor

Omului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 889 din 20 iulie 2016, dacă

beneficiarul desemnat de către Curte nu poate fi găsit sau contactat, sumele dispuse

încasării se plasează într-un cont bancar special deschis pe numele beneficiarului și

se păstrează timp de 3 ani.

Conform materialelor cauzei, la scrisoarea reprezentantului Guvernului la

Curtea Europeană a Drepturilor Omului nr. 10/2759 din 27 martie 2013, BC

„Banca de Economii” SA a informat că mijloacele bănești în sumă de 242 199 de

lei (echivalentul a 15 000 de euro, la acea dată) au fost transferate la bancă, la data

de 19 septembrie 2012, de către Ministerul Finanțelor, însă nu au fost ridicate.

În conformitate cu pct. 18 alin. 6) din același Regulament, în cazul în care

beneficiarul nu ridică sumele bănești de pe contul special deschis de către

Ministerul Finanțelor în banca comercială în decurs de 3 ani din ziua transferului,

se consideră că beneficiarul a renunțat la dreptul său, iar suma stabilită de către

Curte se face venit la stat și se transferă de banca comercială la bugetul de stat.

De asemenea pct. 18 alin. 8) din Regulamentul sus menționat prevede că,

beneficiarul poate solicita executarea hotărârii sau a deciziei Curții după

transferarea sumelor la bugetul de stat de pe contul special deschis de către

Ministerul Finanțelor în legătură cu expirarea termenului de 3 ani, doar după ce a

fost repus în termen de către instanța de judecată pentru motive întemeiate.

La caz, instanța a reținut că motivul invocat de intimații/ reclamanți este

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 iulie 2019 privind instituirea

măsurii de ocrotire judiciară asupra persoanei fizice Evgheni Morozan.

Or, Colegiul a considerat o atare justificare în admiterea acțiunii ca fiind

neîntemeiată, în cazul în care decizia Curții Europene a Drepturilor Omului emisă

în cauza Morozan v. Republica Moldova, în baza cererii nr. 6503/04, a fost

executată la data de 19 septembrie 2012, când încă în privința lui Evgheni

Morozan nu exista o concluzie medicală (diagnoză) de XXXXX, (epicriza din 12

iulie 2019) și intimatul nu se afla sub tutela rudelor apropiate.

Astfel, de la data executării deciziei Curții Europene până la data instituirii

tutelei asupra lui Evgheni Morozan au trecut 7 ani.

Colegiul a mai învederat că tutela a fost instituită prin hotărâre judecătorească

la 15 iulie 2019, iar la 5 septembrie 2019, Virginia Burduja, ca tutore a lui Evgheni

Morozan s-a adresat Ministerului Justiției în vederea executării hotărârii CEDO din

5 iunie 2012, în cauza Morozan v. Republica Moldova, or, acțiunea în judecată a

fost depusă la 20 noiembrie 2019, circumstanță, ce atestă că, termenul de adresare

a fost omis din nou.

Or, eventual, în situația în care se constata că nu cunoștea despre hotărârea

CEDO și a aflat de ea doar la data de 5 septembrie 2019, data, când s-a adresat cu

cerere către Ministerul Justiției, urma a înainta acțiune în instanță în termen de 30

3

zile din aceasta data, termen, care se calculează din data de 5 septembrie 2019, cu

toate ca urma să probeze și faptul că până la data de 5 septembrie 2019 nu a

cunoscut despre executarea hotărârii CEDO.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că cererea de apel

declarată de Ministerul Justiției este întemeiată, Colegiul a ajuns la concluzia de a

admite apelul cu casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

La 4 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Virginia Burduja și

Evgheni Morozan, reprezentați de avocatul Petru Răileanu, au declarat recurs, prin

care au solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu

a constat just și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu a examinat

cauza sub toate aspectele și nu a stabilit cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 noiembrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 12 ianuarie 2021 (f.d. 83), or, la actele

cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursul declarat la 4 martie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 29 martie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 97).

Astfel, la 9 aprilie 2021, Ministerul Justiției a depus referință, prin care a

solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat.

Prin încheierea din 9 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat

de Virginia Burduja și Evgheni Morozan, reprezentați de avocatul Petru Răileanu,

a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un complet de 5

judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

4

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurenții și intimata au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva

Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Vasile

Morozan, Virginia Burduja și Evgheni Morozan au solicitat repunerea în termenul

de executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a admis parțial cererea de

chemare în judecată depusă de Virginia Burduja și Evgheni Morozan împotriva

Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Vasile

Morozan. L-a repus pe Evgheni Morozan în termenul de executare a deciziei Curții

Europene a Drepturilor Omului nr. 6503/04 în cauza Morozan v. Republica

Moldova. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 17 noiembrie 2020 a admis apelul declarat de Ministerul Justiției. A

casat hotărârea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a emis o

nouă hotărârea prin care: Cererea de chemare în judecată depusă de Virginia

Burduja și Evgheni Morozan împotriva Ministerului Justiție și Ministerului

Finanțelor, intervenient accesoriu Vasile Morozan privind repunerea în termenul

de executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului nr. 6503/04 în cauza

Morozan vs Republica Moldova, s-a respins ca neîntemeiată.

5

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția

instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și

arbitrară a litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) Cod de procedură civilă, orice persoană

interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit

de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele

legitime.

În temeiul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale, iar conform art. 130 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru

instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea

ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența

pentru soluționarea cauzei.

În baza art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

Colegiul reiterează că în baza deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului

din 5 iunie 2012 pronunțată în cauza Morozan c Republicii Moldova, Guvernul

RM a recunoscut încălcarea art. 3 din Convenția pentru apărarea dreptului omului

și a libertăților fundamentale și s-a angajat să achite reclamantului suma de 15 000

de euro pentru orice prejudiciu suferit.

Conform epicrizei eliberate de INSP Spitalul Clinic de Psihiatrie s-a stabilit

diagnosticul lui Morozan Evgheni - XXXXX.

De altfel, prin hotărârea din 15 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost admisă cererea lui Vasile Morozan și Virginiei Burduja cu privire la

instituirea măsurii de ocrotire judiciară asupra persoanei fizice Evgheni Morozan.

Fiind instituită tutelă în privința persoanei Evgheni Morozan și interesele

patrimoniale ale acesteia pe un termen de 5 ani de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești, cu privarea la dreptul la vot, fiind desemnate în calitate de

tutore al lui Evgheni Morozan, tata - Vasile Morozan și ruda - Virginia Burduja.

Conform cererii prealabilă adresată Ministerului Justiției în contextul

executării deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 iunie 2012,

Ministerul Justiției, între altele, a menționat că tutorele reclamantului trebuie să se

adreseze cu o acțiune în instanța de judecată cu privire la repunerea în termen cu

6

prezentarea motivelor pentru care nu a fost posibilă ridicarea sumei transferate de

către Ministerului Finanțelor pe contul special deschis pe numele lui Evgheni

Morozan.

În conformitate cu prevederile pct. 18) alin. 5) din Regulamentul cu privire la

procedura de executare a hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor

Omului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 889 din 20 iulie 2016, dacă

beneficiarul desemnat de către Curte nu poate fi găsit sau contactat, sumele dispuse

încasării se plasează într-un cont bancar special deschis pe numele beneficiarului și

se păstrează timp de 3 ani.

La acest aspect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că din actele cauzei nu se atestă

faptul că beneficiarul desemnat de către Curte nu poate fi găsit sau contactat,

pentru ca ulterior sumele dispuse încasării se plasează într-un cont bancar special

deschis pe numele beneficiarului.

În conformitate cu pct. 18 alin. 6) din același Regulament, în cazul în care

beneficiarul nu ridică sumele bănești de pe contul special deschis de către

Ministerul Finanțelor în banca comercială în decurs de 3 ani din ziua transferului,

se consideră că beneficiarul a renunțat la dreptul său, iar suma stabilită de către

Curte se face venit la stat și se transferă de banca comercială la bugetul de stat.

De asemenea, în sensul pct. 18 alin. 8) din Regulamentul sus menționat,

beneficiarul poate solicita executarea hotărârii sau a deciziei Curții după

transferarea sumelor la bugetul de stat de pe contul special deschis de către

Ministerul Finanțelor în legătură cu expirarea termenului de 3 ani, doar după ce a

fost repus în termen de către instanța de judecată pentru motive întemeiate.

La caz, reieșind din actele cauzei coroborate cu normele materiale aplicabile

speței, Colegiul constată ca fiind întemeiată argumentarea primei instanțe prin care

a indicat că din motive întemeiate precum boala psihică a lui Evgheni Morozan și

lipsa la moment a unui tutore, nu a fost posibilă ridicare sumei de bani în mărime

de 242 199 de lei, echivalentul a 15 000 de euro.

Având în vedere circumstanțele esențiale ale cauzei în raport cu normele

legale sus-indicate, prima instanță corect a considerat cerința cu privire la

repunerea în termen executarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în

cauza Morozan v. Republica Moldova (nr. 6503/04) întemeiată și pasibilă de

admis.

Mai mult, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ține să învedereze că conform Raportului de expertiză

extrajudiciară nr. 201835A0515 din 13 august 2018, s-a constat că Evgheni

Morozan, începând cu anul 2002 s-a aflat la evidența medicului psihiatru, fiind

internat de nenumărate ori în SCP, datorită agravărilor stării psihologice a acestuia,

fiindu-i stabilite diferite diagnoze. Din conținutul raportului nominalizat se

desprinde că Evgheni Morozan după eliberarea din detenție avea un comportament

neadecvat, începând cu anul 2013 (perioada internării forțate a acestuia) starea

psihologică s-a acutizat.

Totodată, conform raportul supra indicat s-a specificat că din documentația

medicală prezentată, relatările persoanei expertizate și tatălui acestuia, se constată:

manifestarea XXXXX, ce a condiționat spitalizări repetate în IMSP SCP în

perioada anilor 2013-2018, fiind stabilit diagnosticul: XXXXX.

7

Reieșind din cele supra relatate, în perioada în care Ministerul Justiției susține

că i-a comunicat lui Evgheni Morozan despre executarea deciziei CEDO, Colegiul

menționează că acesta nu avea capacitate deplină de a conștientiza acțiunile sale,

astfel, fiind neîntemeiate argumentele intimatului prin care a susținut că a

comunicat beneficiarului despre executarea deciziei CEDO.

De asemenea, Colegiul consideră ca irelevante probele prezentate de intimat

de comunicare cu beneficiarul, și anume avizele de recepție, în cazul în care două

avize de recepție nu sunt semnate, iar din avizul presupus semnat, nu este clar de

către cine a fost recepționat acesta.

Reieșind din cumul de probe prezente la actele cauzei în coroborare cu

normele materiale aplicabile speței, Colegiul consideră eronată concluzia instanței

de apel, precum că acțiunea a fost depusă cu încălcarea termenului, deoarece la caz

nu sunt aplicabile prevederile art. 116 alin. (4) Cod de procedură civilă, care

statuează că, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor

care justifică depășirea termenului de procedură, ori această normă se aplică în

privința termenului de procedură, dar nu în privința altor termene a dreptului

material. Chiar dacă în prevederile art. 116 alin. (4) se utilizează sintagma „partea

și-a exercitat dreptul la acțiune”, inadvertența respectivă admisă de legiuitor

privind exprimarea ideii de a reglementa posibilitatea persoanei interesate de a

depune cererea de repunere în termen nu trebuie să fie interpretată extensiv până a

considera că capitolul IX Cod de procedură civilă „Termenele de procedură”,

legiuitorul a reglementat și repunerea în termenele de procedură în dreptul

material.

Așadar, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele recurenților privind

temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, argumente ce nu pot fi

combătute.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia primei instanțe este justă, având

la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică

cuvenită.

În conexiunea celor enunțate, instanța de recurs constată că instanța de apel

nu a calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu care a fost investită fapt

ce a dus la emiterea unei soluții greșite în acest sens, pe când prima instanță corect

a concluzionat asupra temeiniciei parțiale a acțiunii.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Virginia Burduja și Evgheni Morozan, reprezentați de avocatul Petru Răileanu,

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

8

Se admite recursul declarat de Virginia Burduja și Evgheni Morozan,

reprezentați de avocatul Petru Răileanu.

Se casează integral decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Virginia Burduja și

Evgheni Morozan împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Vasile Morozan cu privire la repunerea în termenul de

executare a deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

9