2ra-864/21 — cu privire la încasarea despăgubirilor in legatura cu vatamarea integritatii corporale cauzate prin accidentul de munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea despăgubirilor in legatura cu vatamarea integritatii corporale cauzate prin accidentul de munca
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-864/21 — cu privire la încasarea despăgubirilor in legatura cu vatamarea integritatii corporale cauzate prin accidentul de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-864/21
Prima instanță: Judecătoria Cahul sediul central (jud. I. Cotea)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, E. Dvurecenschii, T. Berdilă)
ÎNCHEIERE
7 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Leonid
Nicolaev și Nina Nicolaeva, reprezentați de avocatul Maxim Todorov și Societatea
pe Acțiuni „Rubin-216”
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Nicolaev și Ninei
Nicolaeva, reprezentați de avocatul Maxim Todorov împotriva Societății pe Acțiuni
„Rubin-216” cu privire la încasarea despăgubirilor în legătură cu vătămarea
integrității corporale cauzate prin accidentul de muncă
împotriva deciziei din 9 martie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care au fost
admise apelurile declarate de Societatea pe Acțiuni „Rubin-216” și de avocatul
Vladimir Chironachi în interesele Societății pe Acțiuni „Rubin-216”, modificată
hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul central și respins apelul
incident declarat de Nicolaev Leonid, Nina Nicolaev și avocatul Maxim Todorov
constată:
La 6 septembrie 2019, Leonid Nicolaev și Nina Nicolaeva, reprezentați de
avocatul Maxim Todorov au depus cerere de chemare în judecată împotriva
SA „Rubin-216” cu privire la încasarea despăgubirilor în legătură cu vătămarea
integrității corporale cauzate prin accidentul de muncă.
În motivarea acțiunii au invocat că reclamantul Leonid Nicolaev a suferit un
accident de muncă la 28 august 1989, în cadrul unității ,,Межхозяйственная
передвижная Механизировнная спец. Колона 14”, a cărui succesor este
SA „Rubin-216”.
Au menționat că vinovat de producerea accidentului de muncă a fost
recunoscut șoferul unității la care acesta a activat, respectiv vina aparține
întreprinderii conform actului din 29 august 1989 întocmit de Întreprinderea
„Agropromstroi”.
1
În urma accidentului de muncă, Leonid Nicolaev a XXXXX.
Până în prezent, însă, succesorul unității la care a lucrat Leonid Nicolaev,
SA „Rubin-216” achită ocazional niște sume simbolice în calitate de despăgubiri
lunare pentru vătămarea integrității corporale.
Au comunicat că, soția părții vătămate Leonid Nicolaev, Nina Nicolaeva a
fost nevoită să demisioneze pentru a îngriji de soț, fiind în imposibilitate de a munci
începând cu vârsta de 25 de ani.
Prin hotărârea din 19 iulie 2001 a Judecătoriei Cahul, a fost stabilit că pârâta
este responsabilă de plata îndemnizațiilor lunare pentru accidentul de muncă, fiind
încasat salariul mediu lunar pentru ultimii 3 ani înainte de depunerea acțiunii civile,
cheltuieli sanatoriale etc.
Prin decizia din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Cahul, a fost admis apelul
declarat de Leonid Nicolaev și încasate suplimentar sumele bănești legate de
XXXXX.
Astfel, aceste hotărâri au puterea lucrului judecat și stabilesc că responsabilă
pentru achitarea despăgubirilor lunare în caz de vătămare și alte plăți aferente este
SA „Rubin-216”.
Pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, s-a adresat cu o cerere
prealabilă către SA „Rubin-216”, care i-a răspuns că are nevoie de termen pentru a
elucida toate circumstanțele, deși prin acțiunile sale de plată ocazională a sumelor a
recunoscut în esență acțiunea.
Au evidențiat că potrivit Hotărârii de Guvern nr. 165 din 9 martie 2010 cu
privire la cuantumul minim garantat în sectorul real, acesta constituie: 1 mai 2013 –
1 mai 2014 – 1 400 de lei lunar; 1 mai 2014 – 1 mai 2015 – 1 650 de lei lunar; 1 mai
2015 – 1 mai 2016 – 1 900 de lei lunar; 1 mai 2016 – 1 mai 2017 – 2 100 de lei lunar;
1 mai 2017 – 1 mai 2018 – 2 380 de lei lunar; 1 mai 2018 – 1 mai 2019 – 2 610 de
lei lunar; 1 mai 2019 – 1 mai 2020 – 2 775 de lei lunar.
În legătură cu faptul că calitatea de îngrijitor a lui Leonid Nicolaev o are soția
sa Nina Nicolaeva, iar primul are dreptul la compensarea cheltuielilor pentru
îngrijitori, salariul minim în sectorul privat pentru perioada 4 septembrie 2016 –
4 septembrie 2019 constituie: 4 septembrie 2016 – 1 mai 2017 – 2 100 de lei lunar
(total 2 100 de lei x 8 luni = 16 800 de lei); 1 mai 2017 – 1 mai 2018 – 2 380 de lei
lunar (total 2 380 de lei x 12 luni = 28 560 de lei); 1 mai 2018 – 1 mai 2019 – 2 610
de lei lunar (total 2 610 de lei x 12 luni = 31 320 de lei); 1 mai 2019 – 4 septembrie
2019 – 2 775 de lei x 4 luni = 11 100 de lei, iar de la 5 septembrie 2019 a câte 2 775
de lei lunar.
În total pentru perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019 suma
constituie 87 780 de lei.
Au precizat că la data producerii accidentului, Leonid Nicolaev deținea
profesia de lăcătuș, iar conform informației de pe pagina oficială a Biroul Național
de Statistică www.statistica.md, salariul mediul lunar pentru profesia de lăcătuș la
lucrările de asamblare mecanică constituie: în anul 2012 – 3 971 de lei, în anul 2013
– 3 892 de lei și în anul 2014 – 3 813 de lei.
2
Au indicat că Biroul Național de Statistică nu duce evidența salariului mediu
lunar pentru profesia de lăcătuș la lucrările de asamblare mecanică, motiv din care
salariul mediul lunar de 3 813 de lei pentru anul 2014 urmează să fie indexat, în
temeiul art. 1421 alin. (3) Cod civil (redacția veche) sau art. 2035 Cod civil (redacția
nouă).
Formula indexării este reglementată de Legea nr. 278 din 11 februarie 1999
privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaților
în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării obligațiilor
de serviciu.
Același lucru este confirmat la pct. 29 din Hotărârea nr. 6 din 4 iulie 2005 a
Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării de către instanțele
judecătorești a legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin
vătămare a integrității corporale sau altă vătămare a sănătății ori prin deces.
Au solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul SA „Rubin-216” în
beneficiul lor a despăgubirilor lunare în caz de vătămare a integrității corporale
pentru perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019 în cuantum de 186 961 de
lei, iar începând cu data de 5 septembrie 2019 a câte 6 446 de lei lunar până la
XXXXX reclamantului Leonid Nicolaev, a cheltuielilor de îngrijire străină din
partea soției Nina Nicolaeva pentru perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019
în sumă totală de 87 780 de lei, iar începând cu 5 septembrie 2019 câte 2 775 de lei
lunar până la XXXXX a reclamantului Leonid Nicolaev, a cheltuielilor de îngrijire
medicală, medicamente etc., a căror cuantum constituie de 3 665 de lei lunar
începând cu 6 septembrie 2019 până la XXXXX a lui Leonid Nicolaev.
Prin încheierea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Cahul sediul central, a
fost atras în proces Vasile Busuioc în calitate de intervenient accesoriu de partea
pârâtei SA „Rubin-216”.
Prin hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul central, a fost
admisă acțiunea.
Au fost încasate de la SA „Rubin-216” în beneficiul lui Leonid Nicolaev suma
de 186 961 de lei cu titlul de despăgubiri lunare în caz de vătămare a integrității
corporale pentru perioada 4 septembrie 2016 - 4 septembrie 2019, suma de 87 780
de lei cu titlul de cheltuieli de îngrijire străină, suma de 2 775 de lei lunar cu titlul
de cheltuieli de îngrijire străină începând cu data depunerii acțiunii 6 septembrie
2019 până la XXXXX, suma de 3 665 de lei lunar pentru îngrijirea medicală și
tratamentul medicamentos începând cu data depunerii acțiunii 6 septembrie 2019
până la XXXXX și suma de 2 303 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea în capătul încasării de la SA „Rubin-216” în
beneficiul Ninei Nicolaev a cheltuielilor de îngrijirea soțului, ca neîntemeiată.
A fost încasată de la SA „Rubin-216” taxa de stat în mărime de 15 197 de lei.
Prin hotărârea suplimentară din 13 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul
central, a fost încasată de la SA „Rubin-216” în beneficiul lui Leonid Nicolaev, lunar
suma de 6 446 de lei, începând cu 5 septembrie 2019 până la XXXXX.
3
În susținerea soluției emise, prima instanță a considerat că pretenția
reclamantului Leonid Nicolaev referitor la încasarea din contul SA ,,Rubin-216” în
beneficiul său a despăgubirilor lunare în caz de vătămare a integrității corporale în
cuantum de 186 961 de lei pentru perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019,
iar începând cu data de 5 septembrie 2019 a câte 6 446 de lei lunar până la XXXXX
reclamantului Leonid Nicolaev, ca fiind una întemeiată, or analizând probele
anexate la materialele cauzei, a fost constatat cu certitudine că urmare a accidentului
de muncă, Leonid Nicolaev și-a pierdut complet capacitatea de muncă, acesta fiind
lipsit de posibilitatea de a munci și de a-și asigura existența atât proprie, cât și a
familiei, iar responsabil de plata acestor despăgubiri este pârâta SA ,,Rubin-216”.
Prima instanță a reținut ca întemeiată și justificată pretenția reclamantului
Leonid Nicolaev referitor la încasarea din contul SA ,,Rubin-216” a cheltuielilor de
îngrijire medicală din partea altor persoane, cât și tratamentul medicamentos.
Referitor la pretenția reclamantei Nina Nicolaev privind încasarea din contul
SA ,,Rubin-216” a cheltuielilor pentru îngrijire străină din partea ei ca soția lui
Leonid Nicolaev pentru perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019 în sumă
totală de 87 780 de lei, iar începând cu data de 5 septembrie 2019, câte 2 775 de lei
lunar până la XXXXX a lui Leonid Nicolaev, instanța de judecată a constatat această
pretenție ca neîntemeiată, contrar prevederilor art. 2028 Cod civil (în redacția din 1
martie 2019), or potrivit acestor prevederi legale beneficiază de astfel de compensații
doar persoana vătămată.
Prin decizia din 9 martie 2021 a Curții de Apel Cahul, au fost admise apelurile
declarate de SA „Rubin-216” și de avocatul Vladimir Chironachi în interesele
SA „Rubin-216”, modificată hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul
sediul central, în capătul încasării de la SA „Rubin-216” în beneficiul lui Leonid
Nicolaev a despăgubirii lunare în legătură cu vătămarea integrității corporale pentru
perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019, prin micșorarea sumei încasate de
la SA „Rubin-216” în beneficiul lui Leonid Nicolaev de la 186 961 de lei până la
121 940,90 de lei.
A fost respins apelul incident declarat de Leonid Nicolaev, Nina Nicolaev și
avocatul Maxim Todorov.
În rest, hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul central și
hotărârea suplimentară din 13 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul central, au fost
menținute.
Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că apelanta
SA „Rubin-216”, la materialele dosarului, a anexat mai multe ordine de plată și
documente contabile în temeiul cărora a achitat în beneficiul intimatului Leonid
Nicolaev în perioada anilor 2017 – 2019 diferite sume bănești, care în total constituie
65 021,90 de lei.
Astfel, cu referire la prevederile art. 2028 Cod civil, instanța de apel a
constatat că prima instanță la stabilirea cuantumului despăgubirii lunare în caz de
vătămare a integrității corporale a intimatului Leonid Nicolaev pentru perioada 4
septembrie 2016 – 4 septembrie 2019, greșit nu a luat în considerație sumele achitate
4
de SA „Rubin-216” în perioada anilor 2017 – 2019, confirmate prin ordine de plată
și documentele contabile anexate la dosar, motiv pentru care se impune modificarea
hotărârii judecătorești, prin micșorarea sumei totale a despăgubirilor lunare încasate
pentru perioada 4 septembrie 2016 – 4 septembrie 2019 de la 186 961 de lei până la
121 940,90 de lei.
La 23 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Leonid Nicolaev și Nina
Nicolaeva, reprezentați de avocatul Maxim Todorov au declarat recurs împotriva
deciziei din 9 martie 2021 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea acestuia,
casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea ce
ține de respingerea acțiunii în capătul încasării de la SA „Rubin-216” în beneficiul
Ninei Nicolaeva a cheltuielilor de îngrijire a soțului cu emiterea unei noi decizii de
admitere integrală a acțiunii.
În susținerea recursului au invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare
au respins ca neîntemeiat capătul de acțiune referitor la încasarea în beneficiul Ninei
Nicolaeva a cheltuielilor pentru îngrijirea soțului Leonid Nicolaev, deși aceasta se
ocupă nemijlocit de îngrijirea soțului.
Astfel, prima instanță a interpretat în mod eronat legea la stabilirea dreptului
Ninei Nicolaeva de a-i fi compensate cheltuielile de îngrijire a soțului.
Au remarcat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în
considerație faptul că Leonid Nicolaev are nevoie de îngrijire permanentă, îngrijire
care îi este acordată de soția Nina Nicolaeva, care, fiind preocupată de îngrijirea
soțului, nu se poate fi angajată în câmpul muncii, deci este lipsită de orice venit din
care să își asigure existența.
Din aceste considerente se justifică necesitatea de a încasa în beneficiul Ninei
Nicolaeva cheltuielile legate de îngrijirea soțului.
La 7 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA „Rubin-216” a declarat
recurs împotriva deciziei din 9 martie 2021 a Curții de Apel Cahul, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, a hotărârii primei instanțe și a
hotărârii suplimentare a primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere
a acțiunii sau, după caz, restituirea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel de un
alt complet de judecată.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,
considerându-le ilegale, deoarece la adoptarea acestora au fost aplicate norme care
nu trebuiau a fi aplicate, totodată, instanțele de judecată au apreciat în mod arbitrar
probele invocate de SA „Rubin-216”, care au dus la soluționarea greșită a cauzei.
Eroarea admisă de instanțele de judecată ierarhic inferioare constă în faptul că
la soluționarea cauzei au fost aplicate prevederile Codului civil care se referă la
răspunderea delictuală - răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vătămare a
integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății, deși raportul material litigios
invocat de reclamant îl constituie relațiile de muncă, care se soluționează prin prisma
legislației muncii.
La fel, nu este clar cum instanțele de judecată au ajuns la mărimea
prejudiciului calculat spre încasare.
5
În cazul dat, au fost aplicate prevederile Codului civil modernizat (în redacția
după 1 martie 2019) inclusiv pentru perioada de timp până la 1 martie 2019, adică
au fost aplicate eronat normele de drept material.
La adoptarea hotărârilor judecătorești contestate, instanțele de judecată
ierarhic inferioare au reținut hotărâri judecătorești inopozabile SA „Rubin-216”, iar
constatările din actele judecătorești inopozabile SA „Rubin-216”, le-au apreciat ca
fiind cu putere de lucru judecat și le-au pus drept baza a soluțiilor acestora.
A mai notat că intimatul a prezentat instanței două diferite acte de constatare
a accidentului de muncă din 29 august 1989 fără număr și cu nr. 3 cu conținut diferit
întocmite de una și aceiași persoană pe unul și același caz, iar în astfel de condiții se
trezesc dubii referitor la valabilitatea fiecărui exemplar aparte vis-a-vis de altul.
Copia actului certificată de avocatul Maxim Todorov, nu conține semnăturile
tuturor membrilor ai comisiei indicați în acest act, fiind întocmit și semnat doar de
administratorul P. Horoianu.
Al doilea act de constatare a accidentului de muncă din 29 august 1989 cu
nr. 3, a fost prezentat în copie, dar nu în original pentru a fi cercetat (cu toate că a
fost solicitat acest lucru) pe parcursul judecării cauzei, fiind întocmit și semnat de
administratorul A. Donev și V. Simcov, ambii sunt angajați la MPMCK-14 și
aplicată ștampila MPMCK-8.
Prima instanță neîntemeiat a respins argumentul SA „Rubin-216” referitor la
ștampilă, invocând prevederile art. 118 alin. (1) CPC, precum că SA „Rubin-216” a
avut sarcina de a proba prin prezentarea extrasului din Registrul de stat al
persoanelor juridice faptul că salariatul Leonid Nicolaev a activat anume la
MPMCK-14.
Aprecierea instanței este una greșită, deoarece însăși instanța în hotărârea sa
a invocat faptul că salariatul Leonid Nicolaev a activat anume la MPMCK-14, însuși
actul de constatare a accidentului de muncă din 29 august 1989 conține aceiași
informație.
Astfel, reieșind din prevederile art. 123 alin. (6) CPC, în condițiile în care
SA „Rubin-216” a negat invocările reclamantului, sarcina probațiunii acestor
invocări revine reclamantului.
Nulitatea actelor de constatare reiese chiar din conținutul acestora, nu și din
probe ce urmau a fi prezentate de SA „Rubin-216”.
La 26 aprilie 2021, în adresa SA „Rubin-216” și Vasile Busuioc a fost
expediată copia cererii de recurs depusă de Leonid Nicolaev și Nina Nicolaeva, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 173 vol. III).
La 20 mai 2021, în adresa lui Leonid Nicolaev, Ninei Nicolaeva, avocatului
Maxim Todorova și Vasile Busuioc a fost expediată copia cererii de recurs depusă
de SA „Rubin-216”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 185
vol. III).
6
La 28 mai 2021, prin intermediul poștei electronice și ulterior, la 1 iunie 2021,
prin intermediul oficiului poștal, Leonid Nicolaev și Nina Nicolaeva, reprezentați de
avocatul Maxim Todorov au depus referință la recursul declarat de SA „Rubin-216”,
solicitând considerarea recursului ca fiind inadmisibil.
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursurilor, în adresa Curții Supreme de Justiție, alte referințe nu au parvenit.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursurile împotriva deciziei din 9 martie 2021 a Curții de Apel Cahul la
23 martie 2021 și respectiv, la 7 mai 2021 în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului în partea recurentei Nina Nicolaeva,
reprezentată de avocatul Maxim Todorov, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta a fost
depus de o persoană care nu este în drept să-l declare.
Astfel, din materialele dosarului rezultă că cererea de recurs împotriva
deciziei din 9 martie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost depusă în interesele Ninei
Nicolaeva, de către avocatul Maxim Todorov și tot ultimul a semnat-o.
Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) și (11) CPC, în proces civil, persoanele
fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea
personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.
Persoanele fizice pot fi reprezentate în instanța de judecată de către soț/soție, părinți,
copii, frați, surori, bunei, nepoți dacă aceștia sunt licențiați în drept și sunt
împuterniciți printr-o procură autentificată notarial.
În conformitate cu prevederile art. 80 alin. (7) CPC, împuternicirile date
avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat
și certificat de avocat.
În același timp, art. 81 CPC stabilește că împuternicirea de reprezentare în
judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului
toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și de a o depune
în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluționarea litigiului, de a renunța total
sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor
pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a recurge
la mediere, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a
transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-
i schimba modul de executare, de a amâna sau eșalona executarea ei, de a prezenta
un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii
judecătorești, drept care trebuie menționat expres, sub sancțiunea nulității, în procura
eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.
Conform pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013 cu
privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și
7
al avocatului stagiar, formularul mandatului avocatului și al avocatului stagiar sunt
documente de strictă evidență, care confirmă împuternicirile acestora.
Iar conform pct. 6 subpct. 2 din aceiași hotărâre, pe verso-ul mandatului se
inserează împuternicirile avocatului, numele și prenumele clientului, semnătura
clientului sau, după caz, a avocatului.
Raportând la caz prevederile legale menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că la
materialele dosarului lipsește mandatul eliberat de Nina Nicolaeva avocatului
Maxim Todorov, care ar confirma împuternicirile acestuia de a reprezenta interesele
Ninei Nicolaeva în instanțele de judecată, cu dreptul de a săvârși toate actele de
procedură prevăzute la art. 81 CPC.
Or, mandatul seria MA nr. 1303164 din 16 iulie 2019, eliberat avocatului
Maxim Todorov, anexat la actele cauzei, este semnat doar de către Leonid Nicolaev
(f. d. 42 vol. II).
În atare situație, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că semnatarul cererii de recurs
în interesele recurentei Nina Nicolaeva nu a fost împuternicit în modul stabilit de
lege de a declara recurs în numele titularului dreptului de recurs.
În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l
declare.
Sub aspectul celor relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Nina Nicolaeva, reprezentată de avocatul Maxim
Todorov inadmisibil, ca fiind depus de o persoană, care nu este în drept să-l declare.
În același timp, examinând temeiurile recursurilor în partea recurenților
Leonid Nicolaev, reprezentat de avocatul Maxim Todorov și SA „Rubin-216”,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
8
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Leonid Nicolaev,
reprezentat de avocatul Maxim Todorov și SA „Rubin-216”, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Leonid Nicolaev,
reprezentat de avocatul Maxim Todorov și SA „Rubin-216” se referă la dezacordul
recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a
apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate de Leonid Nicolaev,
reprezentat de avocatul Maxim Todorov și SA „Rubin-216” nu rezultă argumentul
privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile
9
declarate de Leonid Nicolaev, reprezentat de avocatul Maxim Todorov și
SA „Rubin-216” urmează a fi considerate ca inadmisibile.
În conformitate cu art. 433 lit. a), lit. c), 440 alin. (1) CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Leonid Nicolaev și Nina
Nicolaeva, reprezentați de avocatul Maxim Todorov și Societatea pe Acțiuni
„Rubin-216”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Iurie Bejenaru
10