2rac-154/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-154/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – V. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Amiasteel-Group”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Rodanpol” către

SRL ”Amiasteel-Group” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzilor de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020,

c o n s t a t ă:

La 17 iulie 2019, SRL ”Rodanpol” a depus cerere de chemare în judecată către SRL

”Amiasteel-Group”, cu privire la încasarea datoriei în sumă de 35587,87 lei, a dobânzii

de întârziere în suma de 3386,20 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că între SRL ”Rodanpol” și SRL ”Amiasteel-Group”

au existat raporturi comerciale, cu privire la acordarea serviciilor de brokeraj vamal.

Însă, din luna aprilie 2019, fără ca reclamanta să fie preîntâmpinată, pârâta a renunțat

la aceste servicii și, începând cu 26 februarie 2019, a încetat achitarea serviciilor

prestate, acordarea cărora este probată prin fracturile fiscale: IA0300409 din 30

septembrie 2018, IA0300433 din 01 octombrie 2018, IA0300436 din 03 octombrie

2018, IA0300437 din 04 octombrie 2018, IA0300441 din 08 octombrie 2018,

IA0300486 din 10 octombrie 2018, IA0300523 din 25 octombrie 2018, IA0300524 din

26 octombrie 2018, IA0300529 din 30 octombrie 2018, IA0300537 din 31 octombrie

2018, IA0300571 din 08 noiembrie 2018, IA0300574 din 12 noiembrie 2018,

IA0300591 din 14 noiembrie 2018, IA0300576 din 15 noiembrie 2018, IA0300616 din

30 noiembrie 2018, IA0300621 din 30 noiembrie 2018, IA0300646 din 04 decembrie

2018, IA nr.0300709 din 31 decembrie 2018, IA nr.0300732 din 15 ianuarie 2019, IA

nr.0300777 din 24 ianuarie 2019, IA nr.0300786 din 31 ianuarie 2019, IA nr.0300788

din 31 ianuarie 2019, IA nr.0468823 din 15 februarie 2019, IA nr. 0468850 din 20

februarie 2019, IA nr. 0468855 din 25 februarie 2019, IA nr. 0468864 din 28 februarie

2019, IA nr. 046886 din 28 februarie 2019, IA nr. 0468889 din 07 martie 2019, IA nr.

0468979 din 07 martie 2019, IA nr. 0468955 din 22 martie 2019, IA nr. 0468985 din 29

martie 2019.

Reclamanta, a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, iar prin răspunsul

nr.1/05-19-E din 20 mai 2019, conducerea pârâtei a recunoscut datoria și a menționat că

1

în a 22-a săptămână din 2019 va rambursa suma de 2000 lei și restul sumei câte 2500 lei

lunar, fapt care însă nu putea fi acceptat, deoarece neexecutarea obligațiilor de plată

integrală a datoriei, prejudiciază drepturile și interesele legitime ale reclamatei.

Suplimentar a mai indicat că contrar graficului propus de însăși pârâtă, abia la data de

23 septembrie 2019, SRL ”Amiasteel-Group” a transferat 2000 lei, rămânând datoare cu

28191,67 lei.

Totodată, la 08 noiembrie 2019, a fost încheiată tranzacția de împăcare prin care

reclamanta va renunța la pretențiile privind dobânda de întârziere formată până la data

depunerii cererii de chemare în judecată în suma de 3386,20 lei, cu condiția achitării de

către pârâtă a datoriei în sumă de 28191,67 lei, a taxei de stat în sumă de 1010 lei,

achitată la depunerea acțiunii și a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență

juridică.

Contrar tranzacției de împăcare, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.

Drept urmare reclamanta a reziliat contractul de tranzacție și a retras cererea de

confirmare a tranzacției și încetare a procesului, concomitent modificând cuantumul

revendicărilor prin depunerea suplimentului la cererea de chemare în judecată, astfel

solicitând încasarea din contul SRL ”Amiasteel-Group” în beneficiul SRL ”Rodanpol” a

datoriei în mărime de 35587,87 lei, a dobânzii de întârziere formată până la depunerea

cererii de chemare în judecată, în mărime de 3386,20 lei, a dobânzii de întârziere care s-

a format după depunerea cererii de chemare în judecată, în mărime de 2948,16 lei, a

taxei de stat achitată de reclamant în mărime de 1010 lei și a cheltuielilor pentru

asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020, acțiunea

depusă de SRL ”Rodanpol” a fost admisă parțial.

S-au încasat din contul SRL ”Amiasteel-Group” în beneficiul SRL ”Rodanpol”

datoria în mărime de 28191,67 lei, dobânda de întârziere în mărime de 3386,20 lei

(calculată până la depunerea acțiunii), dobânda de întârziere în mărime de 2681,68 lei

(pentru perioada 16 iulie 2019 – 25 februarie 2020) și cheltuielile de judecată compuse

din taxa de stat în mărime de 1027,78 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 3000 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins.

La 25 mai 2020, SRL ”Amiasteel-Group” a depus cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020, solicitând casarea parțială a

acesteia în partea încasării dobânzii de întârziere suplimentare și emiterea în această

parte a unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii, cu reducerea proporțională a

cheltuielilor legate de taxa de stat și asistența juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, s-a respins apelul declarat

de SRL ”Amiasteel-Group” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 09 martie 2020.

Pentru a decide astfel instanța de apel a menționat că din materialele cauzei reiese

cert că datoria SRL ”Amiasteel-Group” față de SRL ”Rodanpol” este de 28191,67 lei,

or, în acest sens prima instanță corect a dispus încasarea datoriei solicitate.

De asemenea, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe cu

referire la încasarea dobânzilor de întârziere în mărime de 3386,20 lei (calculată până la

depunerea cererii de chemare în judecată) și 2948,16 lei (care s-a format după

depunerea cererii de chemare în judecată), iar referindu-se la contractul de tranzacție din

08 noiembrie 2019, instanța a menționat că acesta nu a fost confirmat de instanță.

2

În concluzie, instanța de apel a menționat că în circumstanțele elucidate din

materialele cauzei, contractul de tranzacție din 08 noiembrie 2019 nu are efecte juridice

și nu poate genera sau modifica raporturile juridice obligaționale constituite între părți.

La 16 aprilie 2021, SRL ”Amiasteel-Group” a depus cerere de recurs solicitând

casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021 și a hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020 în partea încasării dobânzii de

întârziere suplimentare de 2681,68 lei și proporțional a cheltuielilor de taxă de stat și

asistență juridică, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte privind respingerea

acțiunii și întoarcerea executării prin restituirea de către intimat a dobânzii de întârziere

suplimentară în sumă sumei de 2681,68 lei, pentru perioada 16 iulie 2019 - 25 februarie

2020, a onorariului executorului în sumă de 268,17 lei și a dobânzii de întârziere

suplimentară calculată în cadrul procedurii de executare și încasată de executorul

judecătoresc.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanțele de judecată nu au ținut cont de

prevederile art. 1917, 1919, 1921 din Codul civil, ceea ce constituie o încălcare de drept

și temei pentru casarea parțială a actelor judecătorești în partea contestată, în pofida

existenței contractuli de tranzacție valabil între părți prin care a fost stabilită cert suma

dobânzii care urmează să fie încasată de la recurent în caz de ne-achitare în termen.

Suplimentar, recurenta a desconsiderat concluzia instanței de apel cu privire la

contractul de tranzacție, or, legislația nu prevede că neconfirmarea de către instanță a

unui contract de tranzacție duce la nulitatea ori lipsa efectelor acestuia.

La 03 iunie 2021, SRL ”Rodanpol” a depus referință la recursul declarat de SRL

”Amiasteel-Group”, solicitând respingerea cererii ca fiind inadmisibilă.

Cu referire la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este de menționat că,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie

2021, a fost expediată participanților la proces la 26 martie 2021, prin intermediul poștei

electronice. (f.d.140)

Astfel, având în vedere cele relatate mai sus, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil constată că recursul SRL ”Amiasteel-Group” depus la

16 aprilie 2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ”Amiasteel-Group”,

este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

3

existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire

la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări

esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept

material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea recursului,

or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de SRL ”Amiasteel-Group”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi necesară

declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL ”Amiasteel-Group”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4