2rac-154/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-154/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – V. Holban Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai Î N C H E I E R E 30 iunie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Amiasteel-Group”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Rodanpol” către SRL ”Amiasteel-Group” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, prin care a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020, c o n s t a t ă: La 17 iulie 2019, SRL ”Rodanpol” a depus cerere de chemare în judecată către SRL ”Amiasteel-Group”, cu privire la încasarea datoriei în sumă de 35587,87 lei, a dobânzii de întârziere în suma de 3386,20 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că între SRL ”Rodanpol” și SRL ”Amiasteel-Group” au existat raporturi comerciale, cu privire la acordarea serviciilor de brokeraj vamal.

Însă, din luna aprilie 2019, fără ca reclamanta să fie preîntâmpinată, pârâta a renunțat la aceste servicii și, începând cu 26 februarie 2019, a încetat achitarea serviciilor prestate, acordarea cărora este probată prin fracturile fiscale: IA0300409 din 30 septembrie 2018, IA0300433 din 01 octombrie 2018, IA0300436 din 03 octombrie 2018, IA0300437 din 04 octombrie 2018, IA0300441 din 08 octombrie 2018, IA0300486 din 10 octombrie 2018, IA0300523 din 25 octombrie 2018, IA0300524 din 26 octombrie 2018, IA0300529 din 30 octombrie 2018, IA0300537 din 31 octombrie 2018, IA0300571 din 08 noiembrie 2018, IA0300574 din 12 noiembrie 2018, IA0300591 din 14 noiembrie 2018, IA0300576 din 15 noiembrie 2018, IA0300616 din 30 noiembrie 2018, IA0300621 din 30 noiembrie 2018, IA0300646 din 04 decembrie 2018, IA nr.0300709 din 31 decembrie 2018, IA nr.0300732 din 15 ianuarie 2019, IA nr.0300777 din 24 ianuarie 2019, IA nr.0300786 din 31 ianuarie 2019, IA nr.0300788 din 31 ianuarie 2019, IA nr.0468823 din 15 februarie 2019, IA nr. 0468850 din 20 februarie 2019, IA nr. 0468855 din 25 februarie 2019, IA nr. 0468864 din 28 februarie 2019, IA nr. 046886 din 28 februarie 2019, IA nr. 0468889 din 07 martie 2019, IA nr. 0468979 din 07 martie 2019, IA nr. 0468955 din 22 martie 2019, IA nr. 0468985 din 29 martie 2019. Reclamanta, a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă,

iar prin răspunsul nr.1/05-19-E din 20 mai 2019, conducerea pârâtei a recunoscut datoria și a menționat că 1 în a 22-a săptămână din 2019 va rambursa suma de 2000 lei și restul sumei câte 2500 lei lunar, fapt care însă nu putea fi acceptat, deoarece neexecutarea obligațiilor de plată integrală a datoriei, prejudiciază drepturile și interesele legitime ale reclamatei. Suplimentar a mai indicat că contrar graficului propus de însăși pârâtă, abia la data de 23 septembrie 2019, SRL ”Amiasteel-Group” a transferat 2000 lei, rămânând datoare cu 28191,67 lei.

Totodată, la 08 noiembrie 2019, a fost încheiată tranzacția de împăcare prin care reclamanta va renunța la pretențiile privind dobânda de întârziere formată până la data depunerii cererii de chemare în judecată în suma de 3386,20 lei, cu condiția achitării de către pârâtă a datoriei în sumă de 28191,67 lei, a taxei de stat în sumă de 1010 lei, achitată la depunerea acțiunii și a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. Contrar tranzacției de împăcare, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.

Drept urmare reclamanta a reziliat contractul de tranzacție și a retras cererea de confirmare a tranzacției și încetare a procesului, concomitent modificând cuantumul revendicărilor prin depunerea suplimentului la cererea de chemare în judecată, astfel solicitând încasarea din contul SRL ”Amiasteel-Group” în beneficiul SRL ”Rodanpol” a datoriei în mărime de 35587,87 lei, a dobânzii de întârziere formată până la depunerea cererii de chemare în judecată, în mărime de 3386,20 lei, a dobânzii de întârziere care s- a format după depunerea cererii de chemare în judecată, în mărime de 2948,16 lei, a taxei de stat achitată de reclamant în mărime de 1010 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020, acțiunea depusă de SRL ”Rodanpol” a fost admisă parțial. S-au încasat din contul SRL ”Amiasteel-Group” în beneficiul SRL ”Rodanpol” datoria în mărime de 28191,67 lei, dobânda de întârziere în mărime de 3386,20 lei (calculată până la depunerea acțiunii), dobânda de întârziere în mărime de 2681,68 lei (pentru perioada 16 iulie 2019 – 25 februarie 2020) și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 1027,78 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins.

La 25 mai 2020, SRL ”Amiasteel-Group” a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020, solicitând casarea parțială a acesteia în partea încasării dobânzii de întârziere suplimentare și emiterea în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii, cu reducerea proporțională a cheltuielilor legate de taxa de stat și asistența juridică. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, s-a respins apelul declarat de SRL ”Amiasteel-Group” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020. Pentru a decide astfel instanța de apel a menționat că din materialele cauzei reiese cert că datoria SRL ”Amiasteel-Group” față de SRL ”Rodanpol” este de 28191,67 lei, or, în acest sens prima instanță corect a dispus încasarea datoriei solicitate.

De asemenea, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe cu referire la încasarea dobânzilor de întârziere în mărime de 3386,20 lei (calculată până la depunerea cererii de chemare în judecată) și 2948,16 lei (care s-a format după depunerea cererii de chemare în judecată), iar referindu-se la contractul de tranzacție din 08 noiembrie 2019, instanța a menționat că acesta nu a fost confirmat de instanță. 2 În concluzie, instanța de apel a menționat că în circumstanțele elucidate din materialele cauzei, contractul de tranzacție din 08 noiembrie 2019 nu are efecte juridice și nu poate genera sau modifica raporturile juridice obligaționale constituite între părți.

La 16 aprilie 2021, SRL ”Amiasteel-Group” a depus cerere de recurs solicitând casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2020 în partea încasării dobânzii de întârziere suplimentare de 2681,68 lei și proporțional a cheltuielilor de taxă de stat și asistență juridică, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte privind respingerea acțiunii și întoarcerea executării prin restituirea de către intimat a dobânzii de întârziere suplimentară în sumă sumei de 2681,68 lei, pentru perioada 16 iulie 2019 - 25 februarie 2020, a onorariului executorului în sumă de 268,17 lei și a dobânzii de întârziere suplimentară calculată în cadrul procedurii de executare și încasată de executorul judecătoresc.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanțele de judecată nu au ținut cont de prevederile art. 1917, 1919, 1921 din Codul civil, ceea ce constituie o încălcare de drept și temei pentru casarea parțială a actelor judecătorești în partea contestată, în pofida existenței contractuli de tranzacție valabil între părți prin care a fost stabilită cert suma dobânzii care urmează să fie încasată de la recurent în caz de ne-achitare în termen. Suplimentar, recurenta a desconsiderat concluzia instanței de apel cu privire la contractul de tranzacție, or, legislația nu prevede că neconfirmarea de către instanță a unui contract de tranzacție duce la nulitatea ori lipsa efectelor acestuia. La 03 iunie 2021, SRL ”Rodanpol” a depus referință la recursul declarat de SRL ”Amiasteel-Group”, solicitând respingerea cererii ca fiind inadmisibilă.

Cu referire la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este de menționat că, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, a fost expediată participanților la proces la 26 martie 2021, prin intermediul poștei electronice.

(f.d.140) Astfel, având în vedere cele relatate mai sus, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil constată că recursul SRL ”Amiasteel-Group” depus la 16 aprilie 2021, este în termen. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ”Amiasteel-Group”, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată 3 existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de SRL ”Amiasteel-Group”. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL ”Amiasteel-Group”. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4