2ra-578/21 — Partajarea averii

2ra-578/21 — Partajarea averii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-578/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – N. Mămăligă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Valeriu Dumitriu în

interesele Anei Cheban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cheban Oleg către

Cheban Ana cu privire la partajarea averii - proprietate comună în devălmășie,

și acțiunea reconvențională depusă de Cheban Ana către Cheban Oleg cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunului imobil și a bunului

mobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2020, prin care s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 iulie 2019,

c o n s t a t ă:

La 28 iulie 2017, Cheban Oleg a depus cerere de chemare în judecată către

Cheban Ana, concretizată pe parcurs, cu privire la partajarea bunurilor - proprietate

comună în devălmășie prin atribuirea a câte ½ cotă-parte din automobilul de model

”XXXXX”, anul fabricării 2005, numărul de înmatriculare XXXXX, numărul

șasiului/caroseriei XXXXX și a câte ¼ cotă-parte din apartamentul xxxxx de pe str.

Xxxxx, mun. Chișinău, cu numărul cadastral xxxxx, cu încasarea de la Cheban Ana

în beneficiul său a contravalorii cotelor-părți respective din bunuri, ce constituie în

total 159799 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 05 martie 2005, la Oficiul de Stare Civilă

sectorul Ciocana, mun. Chișinău a fost încheiată căsătoria între Cheban Oleg și

Cheban Ana, iar la 19 ianuarie 2017, căsătoria a fost desfăcută în temeiul hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În perioada căsătoriei, soții au dobândit mai multe bunuri și anume: ½ cotă-parte

din apartamentul xxxxx de pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, cu numărul cadastral

xxxxx, și automobilul de model ”XXXXX”, anul fabricării 2005, numărul de

înmatriculare XXXXX, numărul șasiului/caroseriei XXXXX.

Respectiv, consideră că bunurile dobândite în timpul căsătoriei aparțin ambilor

soți cu drept de proprietate în devălmășie, iar prin prisma principiului egalității

cotelor-părți în proprietatea comună în devălmășie înserat la art.26 din Codul

familiei, împărțirea acestora urmează a fi efectuată în mod egal pe cote-părți ideale.

De asemenea, reclamantul a indicat că la moment pârâta se folosește de ambele

1

bunuri, iar conform raportului de evaluare din 25 august 2017, valoarea mijlocului de

transport constituie 59049 lei, iar conform studiului de piață, costul bunului imobil

xxxxx situat pe str. Xxxxx, mun. Chișinău este de 521100 lei.

Prin urmare, consideră că bunurile urmează a fi atribuite pârâtei, cu încasarea în

beneficiul său a sumei de 29524 lei ce constituie ½ din valoarea mijlocului de

transport și 130275 lei ce constituie ¼ din valoarea bunului imobil.

La 06 iunie 2018, Cheban Ana a înaintat acțiune reconvențională către Cheban

Oleg, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra

automobilului de model ”XXXXX”, anul fabricării 2005, numărul de înmatriculare

XXXXX, numărul șasiului/caroseriei XXXXX și asupra a ½ cotă-parte din

apartamentul xxxxx de pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, cu numărul cadastral xxxxx.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, din 19 ianuarie 2017, căsătoria încheiată între Cheban Oleg și Cheban Ana,

a fost desfăcută.

Totodată, începând cu luna noiembrie 2014, soții deja locuiau separat și nu

duceau o gospodărie comună, fapt confirmat de către Cheban Oleg în referințele și

explicațiile depuse la examinarea cauzei privind desfacerea căsătoriei.

De asemenea, din procesele-verbale ale ședințelor de judecată în cauza civilă la

acțiunea lui Cheban Oleg cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, se

constată că soții nu mai locuiesc împreună de doi ani.

La 08 decembrie 2016, în perioada când locuiau separat, Cheban Ana a încheiat

cu ÎCS ”Expres Leasing” SRL, un contract de împrumut cu dobândă pentru

procurarea automobilului de model ”XXXXX”, care a fost gajat în baza contractului

de gaj nr.CH/16/L111 din 08 decembrie 2016, iar proprietar al bunului mobil a fost și

este ÎCS ”Expres Leasing” SRL.

În continuare, reclamanta a accentuat că a achitat și achită creditul pentru

automobil de una singură din banii proprii, iar Cheban Oleg nu a cunoscut despre

împrumut și nici despre procurarea automobilului în litigiu. La fel, nu a cunoscut nici

despre faptul că la 11 septembrie 2014, Cheban Ana a încheiat cu bunelul său Josan

Vasilii, contractul nr.3621 de întreținere pe viață, înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial la 30 octombrie 2014, nu a participat la întreținerea lui Josan Vasilii și nici

nu a suportat cheltuielile pentru serviciile funerarii.

Reclamanta personal a executat obligațiile contractului de înstrăinare a bunului cu

condiția întreținerii pe viață și consideră că bunul l-a dobândit în proprietate

personală și nu constituie obiectul partajării comune în devălmășie.

Mai mult ca atât, chiar și în ipoteza în care a înregistrat actele juridice enunțate în

timpul căsătoriei, consideră că bunul imobil a fost dobândit cu titlu gratuit, iar în

urma achitării cu banii proprii a costului bunului ipotecat, în timpul când deja locuiau

separat și nu mai duceau o gospodărie comună, consideră aplicabile prevederile

art.372 alin.(1) din Codul civil, aceste bunuri constituind proprietate exclusivă a sa.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 iulie 2019, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Cheban Oleg.

S-a partajat bunul proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Cheban Oleg și

Cheban Ana, determinând în proprietatea lui Cheban Oleg și Cheban Ana, câte ¼

cotă-parte ideală fiecăruia din bunul imobil – xxxxx amplasat pe xxxxx, în mun.

Chișinău, cu nr. cadastral xxxxx.

S-a încasat de la Cheban Ana, în beneficiul lui Cheban Oleg suma de 3908,25 lei

cu titlu de cheltuielile de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea

2

acțiunii.

În rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată înaintată de Cheban Oleg,

au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a admis parțial acțiunea reconvențională înaintată de Cheban Ana.

S-a recunoscut dreptul de proprietate personală a Anei Cheban, asupra

automobilului de model ”XXXXX”, anul fabricării 2005, numărul de înmatriculare

XXXXX, numărul sașiului caroseriei XXXXX.

S-au încasat de la Cheban Oleg, în beneficiul Anei Cheban, cheltuielile de

judecată în sumă de 972,51 lei suportate pentru achitarea taxei de stat și 1000 lei

pentru asistență juridică.

În rest, pretențiile din acțiunea reconvențională înaintată de Cheban Ana, s-au

respins ca neîntemeiate.

La 22 iulie 2019, avocatul Dumitriu Valeriu în interesele Anei Cheban, a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea parțială a hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 iulie 2019, cu emiterea unei noi hotărâri

prin care, cererea reconvențională, să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2020, s-a respins cererea

de apel depusă de avocatul Dumitriu Valeriu în interesele Anei Cheban și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 iulie 2019, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cheban Oleg către Cheban Ana, cu

privire la partajarea averii proprietate comună în devălmășie, și acțiunea

reconvențională depusă de Cheban Ana către Cheban Oleg, cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunului imobil și mobil.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în coroborare cu

circumstanțele cauzei, Curtea de apel a remarcat faptul că, dreptul de proprietate

asupra ½ cotă-parte din apartamentul xxxxx de pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, nr.

cadastral xxxxx, dobândit în temeiul contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii

pe viață nr.3621 din 11 septembrie 2014, a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile după Cheban Ana, la 30 octombrie 2014, în timpul căsătoriei cu Cheban

Oleg.

Astfel, cota-parte din apartamentul dat constituie proprietate comună a părților

dobândită în devălmășie, iar argumentele avocatului Dumitriu Valeriu, precum că

bunul imobil a fost dobândit cu titlu gratuit și constituie proprietate personală a Anei

Cheban, au fost considerate ca neîntemeiate, deoarece, contractul de înstrăinare cu

condiția întreținerii pe viață este un contract cu titlu oneros și nu cade sub incidența

art.22 din Codul familiei, nefiind probat faptul că acest bun a fost oferit cu titlu

gratuit.

De asemenea, făcând referire la condițiile contractului de înstrăinare cu condiția

întreținerii pe viață, instanța de apel a considerat declarative argumentele apelantei,

că acest bun a fost înstrăinat cu titlu gratuit și că intimatul nu a participat cu aportul

său la întreținerea beneficiarului, or, la acel moment părțile erau în relații de

căsătorie.

Totodată, instanța de apel a remarcat temeinicia concluziei primei instanțe cu

privire la pretențiile din acțiunea reconvențională, în sensul recunoașterii dreptului de

proprietate personală al Anei Cheban asupra automobilului de model ”XXXXX”, cu

numărul de înmatriculare XXXXX.

La 15 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, avocatul Valeriu

Dumitriu, în interesele Anei Cheban, a depus cerere de recurs prin care a solicitat

3

casarea deciziei Curții de Apel din 01 octombrie 2020 și a hotărârii Judecătoriei

Chișinău sediul Centru din 05 iulie 2019 în partea respingerii acțiunii reconvenționale

și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reiterându-se circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în acțiunea reconvențională și în cererea de apel, a fost invocat că instanțele

de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, nu au aplicat normele legale care urmau a fi aplicate, iar legea la care au făcut

referire instanțele a fost interpretată eronat.

De asemenea, reprezentantul recurentei a menționat că instanțele de judecată

eronat au conchis faptul că bunul imobil a fost dobândit în timpul căsătoriei cu titlul

oneros și nu cu titlul gratuit, deoarece din luna noiembrie 2014 soții Cheban deja

locuiau separat și nu duceau o gospodărie comună, or pentru a recunoaște după

Cheban Oleg dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunului imobil

rezultat din contractul încheiat între Cheban Ana și Josan Vasilii, în condițiile în care

Cheban Oleg nici nu cunoștea despre încheierea a acestui contract, instanțele

inferioare urmau să determine aportul concret al fiecăruia la îndeplinirea condițiilor

contractului.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 01

octombrie 2020, a fost expediată participanților la proces, la 13 noiembrie 2020, însă

date cu privire la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost constatate.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că cererea de recurs depusă de avocatul Valeriu Dumitriu, în

interesele Anei Cheban, la 15 decembrie 2020, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul

Valeriu Dumitriu, în interesele Anei Cheban, este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

Conform art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei

4

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile recurentei, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or,

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel

și prima instanță, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care

nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de avocatul Valeriu Dumitriu, în

interesele Anei Cheban.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Valeriu Dumitriu, în

interesele Anei Cheban.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5