3ra-735/21 — cu privire la anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-735/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Dodon

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –I. Muruianu, E. Palanciuc, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primăriei mun. Chișinău, persoană terță

Cristina Baciu privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins recursul, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 22 iulie 2019 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a înaintat

acțiune împotriva Primăriei mun. Chișinău, prin care a solicitat suspendarea și

anularea dispoziției nr. 246-d cu privire la revocarea autorizației de construire nr.

426-c/18 din 02 august 2018 pentru amenajarea unei copertine la intrările în subsol

(din elemente ușor demontabile) din str. Alexandru cel Bun.

În motivarea acțiunii Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat

că în urma controlului obligatoriu de legalitate a actelor administrative a constatat

că dispoziția nr. 246-d a fost emisă cu încălcarea competenței, prevăzută la art. 2 și

art. 15, alin. (2) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea exercitării

lucrărilor de construcție, cât și la pct. 4 și pct. 27 din anexa nr. 1 a Hotărârii

Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul de stat al calității în

construcții.

La 24 mai 2019 a înaintat notificarea nr.1304/OT4-498 prin care a solicitat

abrogarea actului administrativ, menționând că viceprimarul nu avea competența de

a emite un act administrativ, prin care să revoce autorizația de construire nr. 426-

c/18 din 02 august 2018 pentru amenajarea unei copertine la intrările în subsol (din

elemente ușor demolabile) din str. Alexandru cel Bun, mun. Chișinău.

1

În lipsa unui răspuns din partea autorității publice, Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a înaintat în baza art. 68 alin. (4) din Legea nr. 436-XVI din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală prezenta acțiune.

Prin încheierea din 09 iulie 2020 Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a atras în

proces în calitate de terț pe Cristina Baciu. (f.d. 49)

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani prin hotărârea din 01 decembrie 2020 a

respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat.

În ceea ce ține de argumentul invocat de pârât întru a solicita inadmisibilitatea

acțiunii depuse de reclamant precum că acesta, în calitate de viceprimar, nu are statut

de autoritate publică, instanța de judecată l-a respins. Instanța și-a motivat refuzul

pornind de la art. 55, alin. (3), lit. b) din Lege privind administrația publică locală,

care prevede că organizarea și funcționarea autorităților administrației publice a

mun. Chișinău se reglementează de Legea privind statutul municipiului Chișinău

precum și de propriile regulamente de organizare și funcționare. Astfel, instanța a

considerat că exercitând niște atribuții delegate, viceprimarul are calitate de pârât

procesual în contenciosul administrativ.

În ceea ce ține de încălcarea competenței, instanța de judecată a reiterat că

conform prevederilor art. 15, alin. (1), pct. 1), lit. c) din Legea privind statutul

municipiului Chișinău, Primarul general exercită următoarele atribuții de bază din

domeniul conducerii activității executive: stabilește și deleagă atribuții

viceprimarilor.

La caz, instanța a constatat că prin pct. 2, subpct. 2.1 din dispoziția nr. 297-dc

din 10 iulie 2018 viceprimarul Nistor Grozavu a fost abilitat cu dreptul de a semna

dispoziții și acte vizând următoarele chestiuni în domeniul urbanismului, arhitecturii

și construcțiilor, transportului public a infrastructurii rutiere, inclusiv, dispozițiile de

sistare și retragere a certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire. (f.d.

27-31) Astfel, instanța a dedus că viceprimarul prin emiterea actului administrativ

litigios nu și-a încălcat competența.

În plus, instanța a remarcat că sunt supuse controlului obligatoriu doar actele

normative emise de primar, or actul administrativ este un act administrativ

individual defavorabil și prin consecință controlul efectuat de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat este un control facultativ, realizat în lipsa solicitării

persoanei împuternicite. Mai mult ca atât, instanța a constatat deja că reclamantului

nu i-a fost vătămat vreun drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i

se aduce atingere prin actul administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată în termen de către Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat.

Prin decizia din 21 aprilie 2021 Curtea de Apel Chișinău a respins apelul

declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a menținut hotărârea

din data de 01 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că viceprimarul mun. Chișinău era în

drept de a emite dispoziția litigioasă reieșind din atribuțiile sale prevăzute inclusiv

la art. 29, alin. (1), lit. t) din Legea privind administrația publică locală, ce permit

2

constatarea încălcării legislației în vigoare și luarea măsurilor pentru înlăturarea

acestora.

Instanța de apel a mai menționat că la emiterea actului administrativ contestat,

administrația publică locală a acționat în limitele competenței oferite de lege,

exercitându-și dreptul discreționar conform scopului acordat, reieșind din faptele

relevante speței, astfel, temei de anulare a actului administrativ nu a fost constatat

de către instanța de apel.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

21 aprilie 2021. ( f.d. 117,118)

Recurentul a insistat că actul administrativ litigios a fost emis cu încălcarea

competenței, prevăzută la art. 2 și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010

privind autorizarea exercitării lucrărilor de construcție, cât și la pct. 4 și pct. 27 din

anexa nr. 1 a Hotărârii Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul

de stat al calității în construcții.

La 28 iunie 2021 a depus referință Primăria mun. Chișinău, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil, menționând că cererea de recurs nu conține o

motivare convingătoare și suficient de serioasă pentru probarea unor încălcări de

drept material și procedural capabilă să combată argumentele reținute de instanța de

apel.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține

prevederile articolului 245 din Cod administrativ, potrivit căruia recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 21 aprilie

2021.

Decizia a fost notificată Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat la

data de 18 mai 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate anexat la dosar. (f.d. 114)

La 07 iunie 2021, în termen, a depus recurs Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

3

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

4

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5