2rc-46/21 — Constatarea faptului juridic

2rc-46/21 — Constatarea faptului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosar nr. 2rc-46/21

Instanța de fond: Judecătoria Drochia, sediul Central, judecător – V. Craveț

Instanța de recurs: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

DECIZIE

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul

avocatului Perebicovscaia Maria,

în cauza civilă la cererea petiționarului SRL “Trans Impex Trading”, succesor în

drepturi al SRL ”Antcat”, persoane interesate Consiliul orășenesc Drochia, Agenția

Proprietății Publice și ÎS “Calea Ferată din Moldova” cu privire la constatarea

faptului posesiunii, folosinței și dispoziției a unui bun imobil în drept de proprietate,

împotriva încheierii din 22 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul

avocatului Perebicovscaia Maria, împotriva hotărârii din 08 octombrie 2020 a

Judecătoriei Drochia, sediul Central, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de

procedură civilă,

a con st at at:

La 05 aprilie 2018, petiționarul SRL “Antcat” a depus cerere privind constatarea

faptului posesiunii, folosinței și dispoziției a unui bun imobil în drept de proprietate.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 06 noiembrie 2019, s-a

admis cererea reprezentantului SRL “Trans Impex Trading” privind înlocuirea SRL

”Antcat” cu succesorul ei în drepturi SRL “Trans Impex Trading” în cauza civilă la

cererea petiționarului SRL “Antcat”, persoane interesate Consiliul orășenesc

Drochia, Agenției Proprietății Publice și ÎS ”Calea Ferată din Moldova” privind

constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției a unui bun imobil în drept de

proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 08 octombrie 2020,

cererea a fost respinsă.

La 15 octombrie 2020, avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele SRL “Trans

Impex Trading”, a contestat hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea să fie admisă.

1

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2021, nu s-a dat curs

apelului declarat de avocatul Perebicovscaia Maria în interesele SRL “Trans Impex

Trading”, fiindu-i acordat termen până la data de 18 februarie 2021, ora 16:00,

pentru prezentarea la Direcția Evidență și Documentare Procesuală (cancelarie) a

Curții de Apel Bălți a apelului motivat și a bonului de plată a taxei de stat în mărime

de 75 lei.

Prin încheierea din 22 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a restituit cererea

de apel depusă de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul avocatului

Perebicovscaia Maria, împotriva hotărârii din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei

Drochia, sediul Central, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă.

La 04 martie 2021, SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul avocatului

Perebicovscaia Maria, a declarat recurs asupra încheierii din 22 februarie 2021 a

Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia, repunerea în termen a apelului, cu

restituirea cauzei în instanța de apel pentru examinarea apelului.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că încheierea instanței de apel urmează

a fi casată, deoarece recurenta nu avut posibilitatea să înlăture în termen neajunsurile

din cererea de apel, din motivul stării precare de sănătate a avocatului.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Trans Impex

Trading”, prin intermediul avocatului Perebicovscaia Maria, este neîntemeiat și

necesită a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Bălți la 22 februarie 2021, fiind expediată spre

cunoștință participanților la proces la 23 și 24 februarie 2021 (f.d. 51, 52, vol. II).

Astfel, ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 04 martie 2021,

fiind expediată prin poștă la 02 martie 2021 (f.d. 66, vol. II), Colegiul consideră că

cererea de recurs a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 01 februarie

2021, nu s-a dat curs apelului declarat de avocatul Perebicovscaia Maria în interesele

SRL “Trans Impex Trading”, fiindu-i acordat termen până la data de 18 februarie

2021, ora 16:00, pentru prezentarea la Direcția Evidență și Documentare Procesuală

(cancelarie) a Curții de Apel Bălți a apelului motivat și a bonului de plată a taxei de

stat în mărime de 75 lei.

Prin încheierea din 22 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a restituit cererea

de apel depusă de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul avocatului

Perebicovscaia Maria, împotriva hotărârii din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei

2

Drochia, sediul Central, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 01 februarie 2021 a Curții de Apel

Bălți, a fost expediată avocatului Perebicovscaia Maria la 02 februarie 2021(f.d. 35,

vol. II) prin poșta electronică, indicată de către aceasta în mandat (f.d. 184, vol. I) și

în cererea de apel nemotivată (f.d. 30, vol. II). Ținând cont de faptul că, trimiterile

electronice prin intermediul tehnicii de calcul și rețelei Internet se efectuează

imediat, Colegiul conchide că avocatul Perebicovscaia Maria a recepționat

încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, în aceeași zi. Totuși, indicațiile

instanței de apel nu au fost îndeplinite în termen, urmând aplicarea sancțiunilor

procedurale de către instanță.

În același context, art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că, în

procesul civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau

avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă

din dreptul de a avea avocat. Cu titlu principal, în conformitate cu art. 75 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în

limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura

în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă

culpei părții.

Respectiv, instanța de apel a pronunțat încheierea de restituire a apelului,

îndeplinindu-și obligația de comunicare a încheierii prin care nu s-a dat curs cererii

de apel și lipsind cu desăvârșire dovada de înlăturare a neajunsurilor din cererea de

apel.

Colegiul respinge și argumentul în privința aflării avocatului Perebicovscaia

Maria în concediu medical, deoarece aceasta nu a prezentat copia certificatului de

concediu medical. Înscrisurile anexate la cererea de recurs (f.d 57, 58, vol. II), nu

constituie acte care confirmă incapacitatea de muncă a persoanei, ci sunt acte ce

confirmă efectuarea unor investigații medicale.

Întru confirmarea incapacității temporare de muncă, se eliberează un certificat

de concediu medical, în conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 469 din 24

mai 2005 pentru aprobarea Instrucțiunii privind modul de eliberare a certificatului

de concediu medical, care la pct. 6 prevede că certificatul se eliberează numai în

cazurile în care persoana asigurată, în urma unor boli, traume sau altor cauze, pierde

temporar capacitatea de a exercita funcțiile și obligațiunile de serviciu. În toate

cazurile, eliberarea și prelungirea certificatului se argumentează prin existența în

documentația medicală primară a înscrierilor, care confirmă incapacitatea temporară

de muncă a pacientului: datele examenului clinic, rezultatele investigațiilor de

laborator și instrumentale, consultațiile medicilor specialiști de profil, efectuate după

caz, inclusiv în dinamică (conform standardelor medicale).

Chiar și așa, Colegiul ține să menționeze că, recepționând încheierea prin care nu

s-a dat curs apelului, nu era de principiu ca anume avocatul Perebicovscaia Maria să

înlăture neajunsurile din cererea de apel, executarea încheierii fiind și de datoria

apelantului SRL „Trans Impex Trading”, care este o persoană juridică, având

persoane de conducere și mai mulți angajați.

Totodată, Colegiul atrage atenția că avocatul recurentei a încercat să convingă

instanța de recurs că ar fi solicitat Curții de Apel Bălți prelungirea termenului de

înlăturare a neajunsurilor cererii de apel, însă, studiind materialele cauzei, Colegiul

3

nu a găsit nicio confirmare celor invocate. Astfel, potrivit avocatului Perebicovscaia

Maria, aceasta ar fi cerut prelungirea termenului la 22 februarie 2021 (dată când ar

fi revenit la serviciu după concediul medical), însă din materialele cauzei rezulă că

o astfel de cerere a fost expediată Curții de Apel Bălți prin poșta electronică la 23

februarie 2021 – a două zi după pronunțarea încheierii de restituire a apelului.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei cu privire la faptul că instanța de

apel a restituit apelul în ziua în care s-a solicitat prelungirea termenului, și nu la data

expirării termenului acordat de instanța de apel pentru înlăturarea neajunsurilor. Or,

în primul rând, legislația nu prevede obligația instanței să emită încheierea de

restituire a apelului imediat ce expiră termenul acordat, iar într-al doilea rând, la

materialele cauzei nu există o cerere de prelungire a termenului datată cu 22

februarie 2021.

În acest context, instanța de recurs notează că în conformitate cu art. 56 alin (3)

din Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi

sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul

său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu

respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, or,

prevederile art. 15 din Codul de procedură civilă, stipulează expres că participanții

la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime

au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia

în condițiile legii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

În așa mod, omiterea termenului acordat de către instanța de apel pentru

înlăturarea neajunsurilor cererii de apel este interpretată de către Colegiu drept un

comportament de rea-voință din partea recurentei și a avocatului acestuia, dat fiind

faptul că a fost citat legal, i s-au comunicat actele de procedură, iar odată cu

depunerea la 16 octombrie 2020 a cererii de apel nemotivate, nu și-a îndeplinit

obligațiile procedurale și nu a înlăturat neajunsurile cererii de apel, fiind obligat să

întreprindă măsurile necesare în scopul de a-și proteja drepturile sale de acces la

instanță.

Este de menționat că, potrivit jurisprudenței CEDO, părților pe dosar le revine

obligația de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție, însă, totodată, în conformitate cu principiile generale unanim recunoscute și

normele dreptului internațional, instanța de judecată la fixarea termenului limită de

înlăturare a neajunsurilor, precum și a celui de prezentare a părților în ședința de

judecată urmează să țină cont de proporționalitatea raporturilor juridice legate de

disponibilitatea părților și rolul judecătorului în procesul civil. Importanța acestui

fapt este determinată de echilibrul care trebuie menținut între puterea pe care o deține

partea și cea cu care este învestită instanța prin lege, în scopul de a exclude orice

4

aparență, iar aplicarea dispozițiilor legale să fie în așa fel, încât să evite aplicarea

sancțiunilor procedurale, acolo unde este posibil.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert obligația

pozitivă a apelantului de a achita taxa de stat la depunerea cererii de apel, iar

nerealizarea acestei sarcini procedurale denotă întrunirea în speță a temeiurilor

legale pentru restituirea cererii de apel.

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelantul nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate

cu art. 368 alin. (1).

În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă

cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de

la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților

la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul avocatului Perebicovscaia Maria,

împotriva încheierii din 22 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul

avocatului Perebicovscaia Maria, împotriva hotărârii din 08 octombrie 2020 a

Judecătoriei Drochia, sediul Central, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de

5

procedură civilă, este neîntemeiat, iar actul de discreție ale instanței de apel este

întemeiat și urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de SRL „Trans Impex Trading”, prin intermediul

avocatului Perebicovscaia Maria.

Se menține încheierea din 22 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă la cererea petiționarului SRL “Trans Impex Trading”, succesor în drepturi al

SRL ”Antcat”, persoane interesate Consiliul orășenesc Drochia, Agenția Proprietății

Publice și ÎS “Calea Ferată din Moldova” cu privire la constatarea faptului

posesiunii, folosinței și dispoziției a unui bun imobil în drept de proprietate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul

Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6