2ra-541/21 — privind incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului
2ra-541/21 — privind incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-541/2021
Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud. I.Chiroșca)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Pahopol, O.Cojocaru, I.Dutca)
Î N C H E I E R E
16 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Miron
Victor, reprezentat de avocatul Hedea Daniela,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Victor
împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Agroexp-Grup” cu privire la
rezoluțiunea contractului de arendă a terenurilor, încasarea sumei și compensarea
cheltuielilor de judecată,
Împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 26 martie 2019, Miron Victor a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Agroexp-Grup” cu privire la
rezoluțiunea contractului de arendă a terenurilor, încasarea sumei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii Miron Victor a indicat că, la data de 10 iulie 2016 între
reclamant în calitate de arendator și pârâtă în calitate de arendaș a fost încheiat
contractul nr. 26 din 10 iulie 2016 de arendă a terenurilor.
A menționat reclamantul că, arendatorul și-a executat obligațiunea asumată în
baza contractului de arendă menționat supra și a transmis terenurile care constituie
obiect al contractului, fapt ce se confirmă prin Actul de predare - preluare a
terenului agricol arendat nr. 26 din 10 iulie 2016 și contractul nr. 26 din 10 iulie
2016.
A mai invocat că, în conformitate cu clauzele contractuale specificate la pct.6
a contractului, pentru exploatarea terenurilor arendate, arendașul urmează să achite
o plată anuală stabilită în natură, în sumă de 250 kg/grâu, care va fi achitată în
formă naturală de la depozitul arendașului, la prețul de piață la momentul achitării,
dar nu mai târziu de 31 decembrie a fiecărui an, - obligație pe care pârâta nu a
onorat-o, motiv din care reclamantul a expediat în adresa pârâtei o înștiințare prin
care a fost cerut rezilierea contractului și achitarea integrală în decursul a 10 zile
din momentul recepționării a plății pentru arenda terenurilor agricole care
constituie obiect al contractului de arendă specificat supra.
1
Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus o cerere suplimentară, în
care a indicat că, în temeiul contractului de arendă nr. 26 din 10 iulie 2016, pârâta
s-a obligat să achite o plată anuală pentru folosirea terenurilor care constituie
obiect al contractului de arendă, calculată pentru vânzarea a 250 kg grâu.
A menționat reclamantul că, din cauza neonorării obligațiilor contractuale
asumate de către pârâtă, reclamantul Miron Victor a solicitat să i se predea
terenurile, însă solicitarea nu a fost luată în seamă de către pârâtă.
A susținut reclamantul că, intenția de a rezilia contractul reiese și din faptul că
pârâta SRL ,,Agroexp-Grup”, în mod samavolnic, pe unul din terenurile date în
arendă, a defrișat vița-de-vie de sort ”Sauvignon” și a plantat pomi de prun.
A notat că, potrivit pct. 14 al contractului, rezilierea poate avea loc doar prin
acordul părților sau prin hotărâre judecătorească. Deoarece la un acord cu pârâta nu
a fost posibil de convenit, reclamantul a solicitat instanței rezilierea contractului și
dispunerea radierii înscrisului cu privire la arendă din registrul bunurilor imobile.
Pe parcursul pregătirii cauzei pentru dezbateri judiciare, reclamantul a înaintat
și o cerere de concretizare a pretențiilor, în motivarea căreia a indicat că potrivit
cererii inițiale nu era clară perioada pentru care solicită încasarea plății pentru
arenda terenurilor.
A indicat că, în urma interpelării Direcției Statistică Strășeni din cadrul
Biroului Național de Statistică a RM, a parvenit răspunsul privind prețul mediu
anual de vânzare a unei tone de grâu pe teritoriul raionului Strășeni și din acest
considerent, a solicitat încasarea plății pentru arendă pentru ultimii trei ani, și
anume, perioada 10 iulie 2016-10 iulie 2019.
A solicitat reclamantul Miron Victor, rezoluțiunea contractului de arendă a
terenurilor înregistrat la Primăria s.Vorniceni la data de 10 iulie 2016, și
transmiterea în natură a 750, 67 kg de grâu sau încasarea echivalentului în bani în
sumă de 2 609 de lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 18 iunie 2020, acțiunea
înaintată de Miron Victor împotriva SRL ,,Agroexp-Grup” privind rezoluțiunea
contractului de arendă a terenurilor și încasarea sumei a fost respinsă, ca
neîntemeiată.
La 26 iunie 2020, Miron Victor, a contestat cu apel hotărârea primei instanțe,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei
noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral, în modul în care aceasta a
fost formulată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, a fost respins
apelul declarat de Miron Victor și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni,
sediul Central din 18 iunie 2020.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a invocat că, prima instanță corect a
stabilit raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru justa
soluționare a cauzei fiind stabilite și elucidate pe deplin, iar probelor prezentate li
s-a dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, și în acest sens,
hotărârea este una legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și
intereselor legale a participanților la proces.
Potrivit art.512 alin.(1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019), în
virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor
2
executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate constă
în a da, a face sau a nu face.
Conform art. 514 Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019), obligațiile
se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le
produce în condițiile legii.
Art. 666 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019) stabilește
că, contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin
care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.
Potrivit art. 911 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019),
arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt
posesor legal de terenuri și de alte bunuri agricole (arendator) – și altă parte
(arendaș) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată și la un preț
stabilit de părți.
Din suportul probator instanța de apel a reținut că, prin contractul de arendă a
terenurilor din 10 iulie 2016 înregistrat la Primăria s.Vorniceni, r-nul Strășeni,
Miron Victor a transmis în arendă SRL ,,Agroexp-Grup” terenurile cu nr.cadastrale
XXXXX; XXXXX; XXXXX; XXXXX; XXXXX, pe un termen de 25 ani,
începând cu data de 10 iulie 2016 până în 10 iulie 2041.
Potrivit art. 572 alin.(1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019),
temeiul executării rezidă în existența unei obligații. (2) Obligația trebuie executată
în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.
Art. 916 alin. (1) Cod civil (în redacția de pînă la 01 martie 2019), prevede că,
plata arendei se face în natură, în bani sau în natură și în bani, potrivit acordului
dintre părți, și se execută în termenul și în locul stabilit în contract. Alin. (3)
stipulează că, arenda în natură se stabilește într-o cantitate determinată de produse
sau într-un procent din producție. Produsele cu care se plătește arenda se stabilesc
de părți în funcție de specificul activității agricole și de zonă. Alin. (4) prevede că
termenele și locul de plată în natură a arendei se stabilesc de părți, în funcție de
felul produselor și de specificul obținerii lor.
Astfel, instanța de apel a constatat că, reieșind din contractul de arendă a
terenurilor încheiat între părți din 10 iulie 2016 înregistrat la Primăria s.Vorniceni,
r-nul Strășeni, între părți au apărut obligații corelative în ceea ce privește
modalitatea de plată a arendei.
Potrivit prevederilor pct.3 din contract, pentru exploatarea terenurilor
arendate, arendașul achită o plată anuală stabilită în natură, în mărime de 255 kg de
grâu care va fi achitată în formă naturală de la depozitul arendașului la prețul de
piață la momentul achitării, sau echivalentul sumei totale în alte produse cerealiere,
dar nu mai târziu de 31 decembrie a fiecărui an; iar potrivit pct.4, arendatorul este
obligat în termen de până la 31 decembrie să preia producția agricolă”.
Tot aici, instanța de apel a reținut că, părțile au convenit de comun acord atât
asupra modalității de plată a arendei, a termenului de plată, cât și a locului de plată,
arendașul fiind obligat, la cererea arendatorului, să predea anual, până la data de 31
decembrie, 250 kg de grâu din depozitul său.
Potrivit art. 39 alin.(2) din Legea privind modernizarea Codului civil și
modificarea unor acte legislative, în cazul în care un act normativ, indiferent de
momentul adoptării sale, face referință la rezilierea sau denunțarea unui contract,
se consideră că referința este la rezoluțiunea raportului contractual.
3
Conform art. 915 Cod civil, rezoluțiunea pentru neexecutare are loc atunci
când se întemeiază pe prevederile art. art.916, 917, 918 sau 919, precum și atunci
când se întemeiază pe un alt caz de neexecutare a obligației contractuale pentru
care legea sau contractul acordă creditorului dreptul la rezoluțiune.
Potrivit art. 916 Cod civil, 1) Creditorul are dreptul să ceară rezoluțiunea
contractului dacă are loc neexecutarea esențială de către debitor a obligației
contractuale. (2) Neexecutarea obligației contractuale este esențială în unul dintre
următoarele cazuri: a) ea privează în mod substanțial creditorul de ceea ce se putea
aștepta în baza contractului, în raport cu întregul raport contractual sau tranșa
supusă rezoluțiunii, cu excepția cazului în care la momentul încheierii contractului
debitorul nu a prevăzut și nici nu putea să prevadă în mod rezonabil acel rezultat;
b) executarea întocmai a obligației ține de esența contractului; c) ea este
intenționată sau din culpă gravă; d) dă creditorului motiv să creadă că nu poate
conta pe executarea din partea debitorului în viitor.
Potrivit acțiunii depuse, apelantul Miron Victor a solicitat rezoluțiunea
contractului de arendă a terenurilor din 10 iulie 2016 înregistrat la Primăria
s.Vorniceni, r-nul Strășeni, invocând două temeiuri: 1) defrișarea într-un mod
samavolnic de către pârâtă, a viței-de-vie de sort ”Sauvignon” de pe terenul cu
numărul cadastral XXXXX și plantarea în loc a pomilor de pruni; 2) pârâta nu a
achitat plata arendei terenurilor agricole.
Astfel, instanța de apel, a considerat justă concluzia instanței de fond potrivit
căreia, primul temei invocat de apelant este neîntemeiat, or, conform pct.10 lit.d)
din contractul de arendă, părțile au convenit că, arendașul are dreptul să defrișeze
livada sau vița de vie bătrână și cea care nu aduce venit arendașului, astfel,
defrișarea de către arendaș a viței-de-vie reprezintă o exercitare deplină a
drepturilor contractuale în vederea creșterii productivității plantațiilor agricole și
propriilor venituri, fapt ce corespunde total cu condițiile negociate de părți, prin
contractul de arendă.
Instanța de apel a constat că, cât privește cel de al doilea temei invocat de
apelant, în vederea rezoluțiunii contractului, că apelantul nu și-a exercitat deplin
obligațiile asumate prin contract, or, în conformitate cu pct. 6 și 7 din contractul de
arendă a terenurilor din 10 iulie 2016 înregistrat la Primăria s.Vorniceni r-l.
Strășeni, anume apelantul - arendator era obligat să preia producția de la depozitul
arendașului anual până la 31 decembrie, ceea ce nu a fost făcut, or, la actele cauzei
lipsesc probe care ar confirma refuzul intimatei de a-i elibera producția în contul
plății pentru arenda terenurilor.
Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că, din probele administrate
la dosar, în coroborare cu prevederile legislației în vigoare la momentul încheierii
contractului de arendă a cărui rezoluțiune se solicită prin cererea de chemare în
judecată, și potrivit clauzelor contractuale, apelantul nu a demonstrat neexecutarea
esențială a obligațiunilor asumate în baza contractului menționat supra, care ar
putea fi imputabilă intimatei SRL ,,Agroexp-Grup”, nefiind prezentată nici o probă
pertinentă care ar dovedi că s-ar fi adresat intimatei cu solicitarea de a-i fi
transmisă plata în natură pentru arendă, iar ultima ar fi refuzat.
De asemenea, instanța de apel a reținut că, notificările anexate la actele
cauzei, expediate în adresa intimatei SRL ,,Agroexp-Grup” Colegiul le apreciază
critic, or, din conținutul notificărilor menționate reiese că fie s-a solicitat rezilierea
4
contractului, fie achitarea plății, deși apelantul cunoștea cu certitudine că, urmează
să se prezinte și să preia marfa de la depozit, or, un alt loc unde ar urma intimata să
livreze producția nu s-a indicat, motiv pentru care, instanța de fond just a
concluzionat că, chiar dacă somațiile au fost recepționate, intimată a fost în
imposibilitate să execute obligația de plată a arendei în natură, într-un alt mod,
decât cel prevăzut în contract, iar apelantul nu s-a prezentat la depozit pentru a
ridica plata pentru arendă, în conformitate cu prevederile contractului de arendă.
Totodată instanța de apel a reținut că, o notificare este expediată de cet.Cioară
Sergiu (f.d.13), nefiind anexate împuternicirile acestuia, o altă notificare nu este
semnată (f.d.14), lipsind și dovada recepționării de către intimată a acesteia, a treia
notificare fiind expediată de avocatul I.Filip, la fel lipsind dovada recepționării
acesteia de către intimată.
Nu în ultimul rând instanța de apel a notat că, notificările menționate nu
confirmă neîndeplinirea clauzelor contractuale de către intimată.
Instanța de apel a mai menționat, că în cadrul ședinței de judecată a instanței
de apel, reprezentantul intimatei SRL ,,Agroexp-Grup”, a menționat că apelantului
nu i s-a refuzat în eliberarea cantității de grâu, ce i se cuvine în conformitate cu
contractul de arendă a cărui rezoluțiune se solicită, însă apelantul nu s-a prezentat
să o ridice, iar intimata a fost și este dispusă și în prezent să i-o elibereze.
Instanța de apel a relevat că, apelantul nu a prezentat argumente verosimile și
admisibile în combaterea soluției adoptate de prima instanță. Or, argumentele
apelului se combat prin constatările faptice descrise mai sus, raportate la
prevederile legale incidente speței.
În virtutea acestui fapt, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță a
examinat cauza în coroborare cu prevederile legislației în vigoare, desfășurând
examinarea litigiului pe principiul contradictorialității și egalității părților în
drepturile procedurale, organizând procesaul astfel încît părțile au avut
posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege
modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de
alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și
de drept care are legătură cu cauza dedusă judecății și de a-și expune punctul său
de vedere asupra inițiativelor instanței, totodată păstrîndu-și imparțialitatea și
obiectivitatea, creând condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la
proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei.
La 16 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Miron Victor,
reprezentat de avocatul Hedea Daniela a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a
acțiunii.
În motivarea recursului înaintat de Miron Victor, reprezentat de avocatul
Hedea Daniela, s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat rezultată
din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios
și circumstanțele probatorii ale dosarului.
A relatat că, decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020 nu
cuprinde motivele corespunzătoare care să sprijine soluția sa cu privire la
menținerea hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 18.06.2020. Pornind
de la aceste aspecte, se remarcă că partea motivată a deciziei instanței de apel nu
5
întrunește cerințele procedurale prevăzute de legislația al RM, pentru că nu arată,
în concret, memoriul care a format convingerea instanței și care a condus la soluția
emisă, or alegația precum că în cadrul ședinței reprezentantul companiei pîrîte a
menționat că apelantului nu i s-a refuzat în eliberarea cantității de grâu, ce i se
cuvine în conformitate cu contractul de arendă a cărui rezoluțiune se solicită, însă
apelantul nu s-a prezentat să o ridice, iar intimata a fost și este dispusă și în prezent
să i-o elibereze nu are nici-un suport juridic. Cel puțin o somație din partea pîrîtei
lipsește, care ar adeveri faptul că aceasta l-a somat pe reclamant să vină să-și ridice
producția.
A relatat că, prin prisma art. 117 alin. (1) CPC al RM ”Probe în cauze civile
sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la
constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și
altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei”. Este un aspect
care contravine plenitudinii logice a normelor de drept și anume atâta timp cât
instanței nu i-a fost prezentat un document care să confirme faptul că partea pîrîtă a
somat reclamntul Miron Victor să se prezinte la depozitul Companiei să ridice
produsul, căci în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul pîrîtei a menționat că
Miron Victor nu a venit la deposit să-și ridice marfa.
A susținut că, instanța de judecată nu dispune de un temei legal în vederea
respingerii acțiunii depuse de Miron Victor și admiterii poziției neprobate, pur
declarative a părții pîrîte și nu poate soluționa pricina dedusă judecății numai pe
baza afirmațiilor intimatului. Aceastea trebuie să aibă fundament juridic și să-și
dovedească pretențiile prin probele prezentate, pentru ca aceasta să - și facă pe
deplin convingerea asupra prezentului litigiu.
A susținut că, instanța de apel nu a verificat complet, sub toate aspectele și în
mod obiectiv circumstanțele cauzei așa cum trebuie să o facă respectînd
dispozițiile art. 130 din Codul de procedură civilă, nu a dat probelor administrate
pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității ei, a tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării
lor.
Recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor
și probelor pe care le-am indicat în cererea de apel, astfel nerespectînd prevederile
art.373 alin.(5) din Codul de procedură civilă, „instanța de apel este obligată să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel”.
A solicitat admiterea cererii de recurs și casarea decizie Curții de Apel
Chișinău din data de 03 noiembrie 2020 și hotărîrea Judecătoriei Strășeni 18 iunie
2020, pronunțînd în acest sens o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în
judecată depusă de Miron Victor către SRL ,,Agroexp-Grup”cu privire la
rezoluțiunea contractului de arendă a terenurilor, încasarea sumei și compensarea
cheltuielilor de judecată, să fie admisă integral.
Prin notificarea din 01 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în
conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat copia
recursului declarat în adresa intimatului SRL ,,Agroexp-Grup”(f.d.179), și a fost
recepționată de către intimatul SRL ,,Agroexp-Grup”, la 09 martie 2021, conform
avizului de recepție nr. DS8001233536AS. (f.d.180)
Până la data examinări admisibilități recursului SRL ,,Agroexp-Grup” nu a
depus referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.
6
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 03
noiembrie 2020 și a fost expediată copia deciziei participanților la proces, prin
intermediul adresei electronice victormiron@ymail.com și
croitor_daniela@yahoo.com, la 17 decembrie 2020 (f.d.164).
Prin urmare, cererea de recurs declarată la 16 februarie 2021, se consideră
depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire
cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din
Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,
reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de
procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
7
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Miron Victor, reprezentat de avocatul
Hedea Daniela.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, -
d i s p u n e :
Recursul declarat de Miron Victor, reprezentat de avocatul Hedea Daniela
împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
8