2ra-744/21 — declararea nulității actelor juridice

2ra-744/21 — declararea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-744/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. St. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victor Buzichevici,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Buzichevici

împotriva lui Nicolae Costiuc, Evgheniei Colesnicova, Igor Tcaci, Elenei Tcaci,

Denis Roman și Cristinei Roman, intervenienți accesorii Agenția Servicii Publice,

Serviciul cadastral teritorial Bălți, notarul Ana Robu și notarul Aurica Caraiman cu

privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare, rectificarea datelor din

Registrul bunurilor imobile și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2019, Victor Buzichevici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Costiuc, Evgheniei Colesnicova, Igor Tcaci, Elenei Tcaci,

Denis Roman și Cristinei Roman, solicitând anularea contractelor de vânzare-

cumpărare: nr.2703 din 25 iulie 2018, încheiat cu Denis Roman și Cristina Roman

în privința apartamentului 49 din str. XXXXX, nr. 10, mun. Bălți, cu număr cadastral

XXXXX.030.01.049, nr.5521 din 06 august 2018, încheiat cu Igor Tcaci și Elena

Tcaci, în privința apartamentului 50 din str. XXXXX, nr. 10, mun. Bălți, cu număr

cadastral XXXXX.030.01.050, obligarea Departamentului Cadastru din cadrul IP

„Agenția Servicii Publice”, SCT Bălți, de a radia înscrisul privind dreptul de

proprietate a lui Denis Roman și Cristinei Roman în privința apartamentului 49 din

str. XXXXX, nr. 10 și a lui Igor Tcaci și Elenei Tcaci în privința apartamentului 50

din str. XXXXX, nr.10, mun. Bălți cu restabilirea înscrierii privind dreptul de

proprietate al lui Nicolae Costiuc și Evgheniei Colesnicova, încasarea cheltuielilor

de judecată, care vor fi ulterior concretizate în ședință.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la data de 29 noiembrie 2017 a

încheiat cu Nicolae Costiuc contractul de împrumut a mijloacelor bănești în sumă de

8800 de euro, cu transmiterea faptică pârâtului Nicolae Costiuc a sumei date.

Această tranzacție a fost încheiată în formă scrisă, autentificată de notarul Aliona

Agachi. Conform pct.2 din contract, Nicolae Costiuc s-a obligat să restituie suma de

8800 de euro, treptat, până la 29 decembrie 2020, conform graficului stabilit de

ambele părți, a câte 240 de euro în fiecare lună. Drept urmare a devenirii executorii

1

obligației rezultate din contractul nominalizat, a obligației de restituire a

împrumutului și neachitarea acestuia de către Nicolae Costiuc, în data de 02 mai

2018 s-a adresat în instanța de judecată pentru încasarea silită a sumei datorate. Tot

atunci, la 11 mai 2018, a depus cererea cu privire la asigurarea acțiunii înaintate,

menționând că există posibilitatea reală că până la finalizarea procesului civil vor fi

înstrăinate bunurile imobile. Prin încheierea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Bălți a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cerere de aplicare a măsurilor de asigurare.

Ulterior, la 08 octombrie 2018, prin hotărârea Judecătoriei Bălți, s-a dispus încasarea

de la pârâtul Nicolae Costiuc în beneficiul său a sumelor bănești în mărime totală de

9405,38 de euro și 10683,00 lei. Titlu executoriu pe sumele încasate a fost eliberat

și mai târziu, la data de 20 noiembrie 2018.

Totodată, a menționat că, imediat după primirea documentului executoriu, s-a

adresat executorul judecătoresc Oleg Romah pentru executarea acestui document. A

constatat că, documentul executoriu obținut nu poate fi executat, drept urmare a

comportamentului dolosiv al pârâților, în special al lui Nicolae Costiuc și rudele

acestuia.

Reclamantul a susținut că, Nicolae Costiuc, cunoscând că se află în proces de

judecată, pentru a evita urmărirea ulterioară a bunurilor ce-i aparțineau cu drept de

proprietate, intenționat și cu rea-credință a încheiat contractele de vânzare-

cumpărare nr.2703 din 25 iulie 2018 cu Denis Roman și Cristina Roman și nr.5521

din 06 august 2018 cu Igor Tcaci și Elena Tcaci. La încheierea contractelor

menționate, pârâtul Nicolae Costiuc nu intenționa nașterea, modificarea sau

stingerea reală a anumitor drepturi și obligații civile. Intenția acestuia în comun cu

ceilalți pârâți era, de fapt, doar tăinuirea și punerea în siguranță a proprietății care-i

aparținea. Or, analizând data la care Nicolae Costiuc urma să execute obligațiunile

în baza contractului de împrumut – 29 ianuarie 2018, data inițierii procesului civil

împotriva acestuia – 02 mai 2018, precum și data încheierii contractelor de

înstrăinare a imobilelor sale – 25 iulie 2018 și 06 august 2018, care sunt într-o strânsă

corelație, a considerat că, actele juridice încheiate, sunt nu altceva decât acte juridice

fictive, întrucât scopul acestora este eschivarea directă a pârâtului de la executarea

obligațiunilor față de creditorii săi. La bază acestora nu a stat intenția de a produce

efecte juridice.

Reclamantul a precizat că, în esență, cererea înaintată este o acțiune pauliană,

care pretinde a fi un mijloc legal aflat la dispoziția sa, drept consecință a violării

dreptului său de creanță, prin intermediul actelor frauduloase încheiate între

debitorul Nicolae Costiuc și terții contractanți. Promovarea acțiunii pauliene, la caz,

instituie anumite condiții, care sunt prezente în speță, existența fraudei din partea

debitorului. La caz, debitorul Nicolae Costiuc a acționat cu bună-știință și intenționat

în vederea înstrăinării bunurilor ce-i aparțin cu drept de proprietate pentru a evita

eventuala urmărire a bunurilor în procedura de executare. Neconformitățile date

urmăresc scopul înșelăciunii persoanelor terțe, dar și să prejudicieze drepturile

creditorului.

În rezultatul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr.2703 din 25 iulie

2018 cu Denis Roman și Cristina Roman și nr.5521 din 06 august 2018 cu Igor Tcaci

și Elena Tcaci, prin care s-au înstrăinat bunurile, efectiv s-a micșorat, chiar s-a

lichidat, gajul general din contul căruia încă mai era posibil de executat hotărârea

2

judecătorească. Actul contestat nu constituie o exteriorizare a unui drept strict

personal al debitorului. În situația dată, există două contracte de înstrăinare a

bunurilor într-un interval foarte apropiat, încheiate în cadrul procesului civil cu

privire la încasarea împrumutului, în vederea demonstrării scopului real al acestor

acte, instanța urmează a afla care era prețul real al contractelor de vânzare-cumpărare

nr.2703 din 25 iulie 2018 și nr.5521 din 06 august 2018. Contractul de împrumut al

banilor în sumă de 8800 de euro a fost încheiat la 29 noiembrie 2017 și urma să fie

rambursat începând cu 29 ianuarie 2018, iar contractele de vânzare-cumpărare au

fost încheiate la 25 iulie 2018 și la 06 august 2018. Creanța sa este una certă, care

rezultă din hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, prin care s-a dispus

încasarea de la Nicolae Costiuc în beneficiul său a sumelor bănești în mărime totală

de 9405,38 de euro și 10683 de lei.

Reclamantul a declarat că, la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare au

fost urmărite scopuri de înșelăciune a persoanelor interesate. În consecință, a

constatat manifestarea voinței de a încheia contracte fictive și false, ceea ce creează

vizibilitatea existenței actului juridic și poartă scopul inducerii în eroare a altor

persoane.

Prin încheierea din 16 mai 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, Agenția

Servicii Publice, Serviciul cadastral teritorial Bălți, notarul Ana Robu și notarul

Aurica Caraiman au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii.

La 19 iunie 2019, în cadrul ședinței de judecată, Victor Buzichevici, reprezentat

de avocatul Anatolie Janu, a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a

solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare: nr.2703 din 25 iulie 2018,

încheiat cu Denis Roman și Cristina Roman în privința apartamentului 49 din str.

XXXXX, nr. 10, mun. Bălți, cu număr cadastral XXXXX.030.01.049, nr.5521 din

06 august 2018, încheiat cu Igor Tcaci și Elena Tcaci, în privința apartamentului 50

din str. XXXXX, nr. 10, mun. Bălți, cu număr cadastral XXXXX.030.01.050,

dispunerea rectificării din registrul bunurilor imobile a înregistrării în privința

apartamentului nr.49 din str. XXXXX, nr.10, mun. Bălți, cu număr cadastral

XXXXX.030.01.049 și în privința apartamentului nr.50 din str. XXXXX, nr. 10

mun. Bălți, cu număr cadastral XXXXX.030.01.050 prin introducerea modificărilor

respective și restabilirea înscrierii existente până la încheierea contractelor anulate

și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 18 iulie 2019, în cadrul ședinței de judecată, Victor Buzichevici, reprezentat

de avocatul Anatolie Janu, a depus cerere de completare a temeiului acțiunii și

concretizarea cerinței referitor la cheltuielile de judecată și a solicitat încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7500 de lei și alte cheltuieli suportate

în legătură cu obținerea informației oficiale, în sumă de 900 de lei, iar în total suma

de 8400 de lei.

Suplimentar, a pretins că a fost diminuat esențial prețul la care a fost înstrăinat

apartamentul nr.49 din str. XXXXX, nr.10, mun. Bălți, în raport cu prețurile

existente pe piața imobilelor din mun. Bălți. Or, pârâții nejustificat au înstrăinat

imobilul la un preț necomercial, nerezonabil și inexistent pe piața imobiliară, în

defavoarea sa în calitate de creditor. Scopul a fost deposedarea lui Nicolae Costiuc

de active, ceea ce, în consecință, face imposibilă achitarea de către pârât a datoriilor

scadente. Actul juridic încheiat a fost dictat de acțiunile dolosive ale pârâților.

3

Prin hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Victor Buzichevici

împotriva lui Nicolae Costiuc, Evgheniei Colesnicova, Igor Tcaci, Elenei Tcaci,

Denis Roman și Cristinei Roman, intervenienți accesorii Serviciul cadastral teritorial

Bălți, notarul Ana Robu și notarul Aurica Caraiman cu privire la anularea

contractelor de vânzare-cumpărare, rectificarea datelor din Registrul bunurilor

imobile și încasarea cheltuielilor de judecată; s-a încasat de la Victor Buzichevici în

beneficiul Evgheniei Colesnicova cheltuielile de judecată compuse din asistența

juridică în sumă de 11000 de lei.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Victor Buzichevici, reprezentat de avocatul Anatolie Janu și s-a menținut

hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

În consolidarea soluției, instanța de apel a punctat că, instanța de nivelul unu

a concluzionat că nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nu a fost probată de

către partea reclamantă cu probe pertinente, care ar dovedi interesul său născut și

actual în declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile

încheiate între Costiuc Nicolae și Colesnicova Evghenia la data de 25.07.2018 cu

Roman Denis și Roman Cristina al contractului de vînzare-cumpărare nr.2705 a

apartamentului nr.49 din str. XXXXX 10 mun. Bălți, iar la data de 06.08.2018

încheierea contractul de vînzare-cumpărare nr.5521 a apartamentului nr.50 din str.

XXXXX 10 mun. Bălți, cu Tcaci Igor și Tcaci Elena.

Soluția primei instanțe, instanța de apel o consideră întemeiată, bazată pe

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Așadar, apelantul/reclamant Buzichevici Victor a invocat nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare, invocând pe de o parte că unul din contracte

contravine legii, deoarece în viziunea reclamantului nu conține prețul real al

apartamentului, or, conținutul operației juridice reflectat prin acest contract nu este

cert și veridic, iar cel de al doilea contract fiind fictiv, deoarece este încheiat cu o

rudă a pârâților Costiuc Nicolae și Colesnicova Evghenia, fiind fără intenția de a

produce efecte juridice.

În așa mod, sub aspectul celor invocate în acțiune în raport cu materialele

cauzei, instanța de apel a reiterat că, nulitatea este sancțiunea care se aplică în cazul

în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă condițiile de valabilitate.

Nulitatea este mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condițiilor de

valabilitate a actului juridic. În măsura în care un act juridic concret nu respectă

aceste condiții, el este lipsit de efectele sale prin intermediul nulității.

Potrivit art.216 alin.(1); 217, 219 alin.(1) Codul civil ( în vigoare la momentul

încheierii actelor juridice), actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul

cod (nulitate absolută). Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice

persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Acțiunea în constatare a nulității absolute este imprescriptibilă. Acțiunea în

constatare a nulității absolute este imprescriptibilă. Actul juridic nul încetează cu

efect retroactiv din momentul încheierii.

Instanța de apel a reținut că, în temeiul normelor legale, referitoare la nulitatea

absolută a unui act temeiurile nulității absolute se prezumă a fi în cazul când lipsește

4

un element esențial pentru formarea actului juridic, precum consimțământul (art.

199), obiectul (art. 206), cauza (art. 207), forma cerută ad validatem (art. art. 211,

213), prin obiectul sau cauza sa actul juridic contravine normelor imperative, ordinii

publice, sau bunelor moravuri (art. 220), actul juridic este fictiv sau simulat (art.

221), actul juridic este încheiat de o persoană fără capacitate de exercițiu (art. 222),

actul juridic este încheiat de un minor în vîrstă de la 7 la 14 ani (art. 223), nu este

respectată obligația de înregistrare a actului juridic ca condiție de valabilitate (art.

214).

În același sens, a remarcat faptul că potrivit art. 195 Cod civil, act juridic civil

este manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre

nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Conform art. 199 Cod civil, consimțământ este manifestarea, exteriorizată, de

voință a persoanei de a încheia un act juridic. Consimțământul este valabil dacă

provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce

efecte juridice și nu este viciat.

Articolul 221 alin.(1) Cod civil prevede - actul juridic încheiat fără intenția de

a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

Astfel, în sensul art.221 Codul civil, actele juridice fictive au menirea să

creeze o aparență juridică pentru terți și implică o neconcordanță intenționată între

voința reală și voința declarată, această neconcordanță are ca scop amăgirea terților.

Motivele actelor juridice fictive și simulate pot fi diferite: ocolirea unor dispoziții

legale imperative, fraudarea fiscului sau a creditorilor, ascunderea față de public a

anumitor operații juridice etc. Actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte

juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui

act lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit art. 195 Codul

civil, intenția de a da naștere, modifica, sau stinge drepturi și obligații civile.

Manifestarea de voință în cazul actului juridic fictiv este falsă și are ca scop

inducerea în eroare a altor persoane, creând aparența existenței actului juridic în

realitate.

Prin urmare, actul juridic se va recunoaște ca fictiv în temeiul art.221 Codul

civil numai în cazul în care ambele părți nu au intenția sa-l execute.

Astfel, apelantul/reclamant nu a invocat argumente și probe privind intenția

ambelor părți contractante de a nu executa actul, dimpotrivă, circumstanțele și

faptele constate în procesul examinării cauzei demonstrează că părțile actelor

juridice au executat condițiile esențiale ale contractelor de vânzare-cumpărare a

bunurilor imobile litigioase și și-au asumat consecințele actelor încheiate.

Potrivit art. 753 alin. (1) Cod civil - Prin contractul de vînzare-cumpărare, o

parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

În pct.5 al contractelor de vânzare-cumpărare vizate, părțile au stipulat expres

că din momentul oformării prezentului contract, dreptul de proprietate trece către

cumpărător.

În așa mod, este cert faptul, că transferul dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile înstrăinate a fost efectuat anume după încheierea contractelor,

apartamentul nr. 49 din str. XXXXX, 10, mun. Bălți, cu nr. cadastral

XXXXX.030.01.049 cu cota parte 1.0 fiind înregistrat după proprietarii Roman

5

Denis și Roman Cristina, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2703 din

25.07.2018, înscris la 31.07.2018 /f.d. 12-13/, iar apartamentul nr. 50 din str.

XXXXX, 10, mun. Bălți, cu nr. cadastral XXXXX.030.01.050 cu cota parte 1.0 fiind

înregistrat după proprietarii Tcaci Igor și Tcaci Elena, în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 5521 din 06.08.2018, înscris la 07.08.2018 /f.d. 14-15/, fiind

radiat dreptul de proprietate asupra bunurilor vizate intabulate anterior vînzării după

Costiuc Nicolae și Colesnicova Evghenia.

Or, transferul dreptului prin radiere și intabulare în Registrul bunurilor

imobile este unica modalitate recunoscută de lege în cazul înstrăinării bunurilor

imobile, fapt stipulat la art. 290 și art. 321 Codul civil.

Aici instanța de apel a reținut faptul că argumentul apelantului precum că

Costiuc Nicolae și Colesnicova Evghenia nu au transmis în posesia cumpărătorilor

imobilele locative înstrăinate nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești.

De asemenea, a conchis că, este irelevant și argumentul precum că,

înstrăinarea apartamentului nr.50 situat pe str. XXXXX 10 mun. Bălți către Tcaci

Igor și Tcaci Elena ar fi fost fictivă și din motiv că ultima ar fi fiica lui Colesnicova

Evghenia, or, asemenea afirmație nu este confirmată prin acte civile, dar și o

eventuală tranzacție între rude nu este contrară legii. Rămân a fi declarative și

argumentele apelantului precum că bunul imobil - apartamentului nr.50 nu a fost

transmis cumpărătorilor, iar Costiuc Nicolae și Colesnicova Evghenia s-ar fi aflat o

perioadă în acesta, or, astfel de dovezi în acest sens, n-au fost prezentate, mai mult,

chiar și dacă o perioadă vânzătorului a locuit în imobilul înstrăinat, faptul dat nu

afectează calitatea contractului de vânzare-cumpărare și nu este indicator că actul

juridic încheiat este fictiv.

La caz, instanța de apel a menționat că a fost stabilit din materialele cauzei,

contractele de vînzare-cumpărare contestate corespund prevederilor legale și nu

conțin careva elemente ce ar atrage nulitatea lor. Or, contractele contestate reprezintă

o manifestare de voință perfect legală și întemeiată a părților contractante, toate

obligațiile asumate în baza contractului au fost executate de ambele părți în mod

conștiincios și nici nu persistă încălcarea prevederilor legale aferente contractului.

Nu poate fi reținut nici argumentul reclamantului/apelant care indică asupra

faptului că, Costiuc Nicolae, cunoscând că se află în procesul de judecată cu

creditorul Buzichevici Victor, pentru a evita urmărirea ulterioară a bunurilor ce

aparțineau acestuia cu drept de proprietate, cu rea-credință și fictiv a încheiat

contracte de vînzare-cumpărare nr.2703 din 25.07.2018 cu pârâții Roman Denis și

Roman Cristina, iar ulterior și nr.5521 din 06.08.2018 cu pârâții Tcaci Igor și Tcaci

Elena.

Or, la caz, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a reținut

drept irelevante aceste temeiuri pentru a invoca fictivitatea contractelor, deoarece,

după cum s-a menționat supra pentru întrunirea clauzei de fictivitate este necesară

să fie probată intenția ambelor părți contractante în neexecutarea reală și efectivă a

actului juridic încheiat, fapt neprobat în speța dată.

În consecință, acțiunea depusă de Buzichevici Victor cu privire la declararea

nulă a contractelor de vînzare-cumpărare este neîntemeiată, pe motiv că

reclamantul/apelant nu a demonstrat că între Costiuc Nicolae și Colesnicova

6

Evghenia pe de o parte și Roman Denis și Roman Cristina, iar ulterior și Tcaci Igor

și Tcaci Elena pe de altă parte ar fi existat o înțelegere dolosivă, precum și că actele

juridice ar fi unele fictive. Or, este cert că acestea au fost executate, inclusiv prin

transmiterea în posesie.

Consecvent, cu referire la cerința privind rectificarea datelor în registrul

bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a menționat

ca fiind corectă poziția instanței de fond ce a indicat asupra netemeiniciei acestora,

fiind corect respinse ca cerințe ce rezultă din cerințele principale care s-au stabilit a

fi neîntemeiate.

La 18 martie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.145), Victor Buzichevici

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu dispunerea admiterii cererii de

chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală și

pasibilă anulării, deoarece la examinarea prezentei cauze au fost esențial încălcate

normele de drept material, exprimate prin neaplicarea legii care trebuia să fie

aplicată, interpretarea în mod eronat a legii, precum și instanța de apel nu s-a

pronunțat pe marginea tuturor obiecțiilor înaintate.

Instanța de apel în mod greșit a ajuns la concluzia precum că nu poate fi reținut

drept relevant argumentul invocat de apelant, precum că contractele sunt fictive

deoarece nu conțin prețul real și anume cel stabilit de compania imobiliară. Or, un

asemenea argument este lipsit de relevanță, deoarece eventuala înstrăinare a bunului

la un preț mai mic, decât cel de piață, ține de discreția vânzătorului, mai mult că

ambele părți cunoșteau că vând/cumpăr un bun împovărat prin grevare, fiind în

asemenea caz, acceptabilă negocierea prețului de vânzare a imobilului spre

micșorare. Astfel, pentru a combate această concluzie a instanței de apel, a menționat

că grevarea în privința apartamentului respectiv a fost stinsă până la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare.

La fel, a susținut că, prețul a fost diminuat, determinat cu intenție, precum și cu

încălcarea normelor imperative ale legislației în vigoare. În consecință, tranzacțiile

contestate, în realitate, au fost încheiate cu scopul de a deposeda debitorul Nicolae

Costiuc de toate activele sale și a face imposibilă achitarea datoriilor scadente ale

sale, în calitate de creditor. În cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, intimații

Denis Roman și Cristina Roman au recunoscut și au confirmat expres că au achitat

o sumă mult mai mare decât cea indicată în contract. Faptul dat a fost trecut cu

vederea atât de către instanța de fond, care nici măcar nu l-a reflectat pentru

obiectivitate în hotărârea sa, cât și de instanța de apel, care, la fel, a ignorat

mențiunea dată. Evitarea reflectării chestiunii respective în actele judecătorești și

prin urmare neexpunerea asupra problemei ridicate, în privința cărei părțile au pus

întrebări, au oferit răspunsuri și au făcut concluzii, constituie prin sine o încălcare

gravă a drepturilor sale procesuale și se cataloghează cu lipsa unei poziției clare a

instanței în acest sens și vizează direct dreptul la un proces echitabil garantat prin

prisma art.6 § 1 CEDO.

Recurentul a opinat că, contractul de vânzare-cumpărare nr.5521 din 06 august

2018 este unul fictiv, iar încheierea lui, în realitate, a avut drept scop evitarea

7

urmăririi ulterioare a bunului imobil ce a trecut deja în proprietate Elenei Tcaci și

Igor Tcaci. Astfel, primii intenționat și cu rea-credință, au transmis, dreptul de

proprietate asupra apartamentului litigios fiicei Elena Tcaci, pentru crearea unei

imagini de „bună-credință” a noului proprietar.

Instanța de apel nu s-a expus în privința tuturor obiecțiilor menționate în cererea

de apel.

De asemenea, a pretins că instanța de fond, în mod incorect, a dispus încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 11000 de lei. Or, urmează a fi atrasă

atenția la probele care în acest sens au fost anexate la dosar și forța lor probantă.

Astfel, a considerat că decizia instanței de apel este una arbitrară, fără a ține cont de

interesele legitime, iar instanța nu a aplicat prevederile legale aplicabile cazului dat.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 08 aprilie 2021 (Vol.II, f.d.149) și a fost recepționată la 17

aprilie 2021 de către intimații Igor Tcaci și Elena Tcaci, conform avizului de recepție

(Vol.II, f.d.150). Din adresa intimaților Evghenia Colesnicova, Denis Roman,

Cristina Roman și Nicolae Costiuc, corespondența a fost restituită instanței, cu

mențiunea „nereclamat” (Vol.II, f.d.151-156).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 24 noiembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 18 martie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.145).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale către participanții

la proces la 15 ianuarie 2021, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.124) și a fost

recepționată de către recurent, inclusiv de către avocatul Anatolie Janu, la 19

ianuarie 2021, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.132, 129). Astfel, recursul

este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Victor Buzichevici, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

8

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Buzichevici, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Victor Buzichevici.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

9

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Buzichevici împotriva

deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

10