2rh-56/21 — anularea ordinelor, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral

2rh-56/21 — anularea ordinelor, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rh-56/21

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (jud. Sv. Garștea-Bria)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clevadî, M. Anton, A. Gavrilița)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. M. Poalelungi, T. Vieru, T. Răducanu,

S. Moldovan, O. Adam)

ÎNCHEIERE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de către Felix Guțu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Felix Guțu

împotriva Întreprinderii de Stat „Moldatsa” cu privire la anularea ordinelor privind

aplicarea sancțiunii disciplinare și concediere, restabilire la lucru, încasarea

salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 30 august 2006 a Curții Supreme de Justiție, prin care

a fost admis recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Moldatsa”, a fost

casată integral decizia din 25 mai 2006 a Curții de Apel Chișinău și a fost menținută

hotărârea din 22 martie 2006 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău,

constată:

La 21 octombrie 2005 Felix Guțu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Moldatsa” cu privire la anularea ordinelor privind aplicarea sancțiunii

disciplinare și concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența

forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul ÎS

„Moldatsa” în funcția de controlor de trafic aerian, deținând și funcția de președinte

al comitetului sindical.

A menționat că, prin ordinul pârâtei nr. 103/p din 04 august 2005, pentru

falsificarea documentelor contabile, conform art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul

muncii, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară, iar prin ordinul pârâtei nr. 119/p din

18 august 2005 a fost concediat în baza art. 86 alin. (1) lit. j) din Codul muncii.

1

A considerat că, ordinul pârâtei nr. 119/p din 18 august 2005 este neîntemeiat

și ilegal.

A susținut că, până la data depunerii prezentei cereri, pârâta a refuzat să-i

aducă la cunoștință prezentarea Procuraturii de transport nr. 12-2037/05 din 12 iulie

2005.

A afirmat că, lipsește hotărârea instanței de judecată sau a altui organ

competent referitor la stabilirea faptului sustragerii din patrimoniul întreprinderii, la

care se referă pârâta în ordinul contestat.

A relevat că, bonul de plată, care se presupune a fi fals, primit de la hotelul

„Victoria” din or. Odessa, a fost eliberat pe numele altei persoane, care a fost

prezentat în contabilitatea întreprinderii.

A declarat că, el nu a știut că, acest bon de plată ar putea fi fals.

A notat că, a scris un raport adresat administrației ÎS „Moldatsa”, prin care a

cerut reținerea din salariul său lunar a sumei de bani, pe care administrația presupune

că, a primit-o ilegal, iar contabilitatea i-a reținut suma respectivă din salariu.

A specificat că, comitetul sindical s-a exprimat împotriva eliberării sale din

funcție.

A invocat că, la 02 septembrie 2005 a depus o cerere la Inspecția Muncii, prin

care a solicitat examinarea legalității emiterii ordinului de eliberare a sa din funcție,

iar la 07 octombrie 2005 a primit răspuns de la Inspecția Muncii, din care rezultă că,

pentru încălcările comise la eliberarea sa din funcție, în privința directorului ÎS

„Moldatsa” a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în temeiul art.

41 alin. (1) din Codul cu privire la contravențiile administrative.

A solicitat anularea ordinelor ÎS „Moldatsa” nr. 103/p din 04 august 2005 și

nr. 119/p din 18 august 2005, restabilirea sa în funcția deținută și încasarea de la

pârâtă a salariului și a altor plăți pentru lipsa forțată de la lucru în sumă de 18000 de

lei, a sumei de 10000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 martie 2006 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a

fost respinsă acțiunea depusă de către Felix Guțu ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 mai 2006 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Felix Guțu, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul ÎS

„Moldatsa” nr. 111-p din 18 august 2005, a fost obligată ÎS „Moldatsa” să-l

restabilească pe Felix Guțu în funcția deținută anterior – controlor de trafic aerian,

începând cu 18 august 2005 și au fost încasate de la ÎS „Moldatsa” în beneficiul lui

Felix Guțu salariul mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru în

sumă de 45508,88 de lei, suma de 5056,52 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și

cheltuielile de judecată în sumă de 3041 de lei. A fost încasată de la ÎS „Moldatsa”

în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1455,26 de lei.

Prin decizia din 30 august 2006 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către ÎS „Moldatsa”, a fost casată integral decizia instanței de

apel și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea din 19 octombrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Felix Guțu.

2

Prin încheierea din 30 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Felix Guțu.

La 19 aprilie 2021 Felix Guțu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei

instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs

și reținerea cauzei în instanța de recurs pentru rejudecarea recursului.

În motivarea cererii de revizuire a invocat drept temei al declarării revizuirii

prevederile art. 449 lit. h) CPC.

A menționat că, la 20 octombrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului

a pronunțat hotărârea pe cauza Felix Guțu contra Moldovei, prin care a constatat

încălcarea art. 6 §2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale.

A susținut că, încălcarea constatată poate fi remediată prin anularea deciziei

din 30 august 2006 a Curții Supreme de Justiție.

A afirmat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, reclamantul

a fost concediat în baza probelor colectate în cadrul procedurii penale. Instanțele

civile, care au confirmat această concediere, au examinat în principal elementele

dosarului penal și unul dintre punctele-cheie ale raționamentului lor a fost să

stabilească dacă vinovăția reclamantului în aspect penal fusese constatată. Acest

lucru este mai mult decât suficient pentru a-i permite Curții să concluzioneze că, a

existat o legătură strânsă între procedura penală și procedura civilă referitoare la

concediere (a se compara cu Teodor versus România, nr. 46878/06, § 45, 04 iunie

2013 și Ural versus Turcia, nr. 53561/09 și 13952/11, § 47, 27 noiembrie 2018).

A relevat că, în consecință, Curtea a considerat că, în prezenta cauză se

justifică extinderea domeniului de aplicare al articolului 6 §2 din Convenție la

procedura civilă litigioasă. Prin urmare, această plângere nu poate fi respinsă în baza

articolului 35 § 3 lit. a) din Convenție pentru incompatibilitatea ratione materiae cu

prevederile Convenției.

A notat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, această

plângere nu este în mod vădit nefondată, nici inadmisibilă din vreun alt motiv

menționat la articolul 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă și a declarat-o

admisibilă.

A remarcat că, Curtea a concluzionat că, ordonanța din 20 mai 2005 nu poate

echivala cu o decizie care să conțină o apreciere a fondului cauzei penale a

reclamantului. În primul rând, Curtea a subliniat că, atunci când a avut ocazia să-și

prezinte poziția în fața procuraturii, reclamantul a negat că, ar fi comis infracțiunea

imputată. Apoi, Curtea a atras atenția la faptul că, în conformitate cu prevederile

legale interne relevante pentru prezenta cauză, amnistia putea fi aplicată la orice

etapă a procesului penal.

A declarat că, cu referire la concluzia Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia

acceptarea de către reclamant a actului de amnistie a constituit, în fond, o

recunoaștere a vinovăției, Curtea a subliniat că, ea nu se bazează pe niciun temei

legal.

3

A invocat că, având în vedere și celelalte considerații expuse mai sus, Curtea

a considerat oportun, în prezenta cauză, să substituie soluția instanței supreme cu

propria sa apreciere. În concluzie, Curtea a considerat că, în ordonanța din 20 mai

2005, procuratura nu a examinat fondul cauzei penale împotriva reclamantului și, în

plus, acesta nu a renunțat în mod valabil la garanțiile unui proces echitabil, în special

la dreptul său de a fi prezumat nevinovat și la dreptul de a nu contribui la propria sa

incriminare. Prin urmare, această ordonanță constituie o decizie care a determinat

încetarea urmăririi penale din motive de amnistie, fără a stabili vinovăția

reclamantului.

A mai invocat că, Curtea a mai subliniat că, în decizia din 30 august 2006,

Curtea Supremă de Justiție a insistat asupra faptului că, cererea reclamantului dc

amnistie constituia, în fond, o recunoaștere a vinovăției. Cu toate acestea, o astfel de

concluzie de la care, de altfel, Curtea a considerat că, trebuie să se depărteze, nu lasă

nicio îndoială cu privire la părerea judecătorilor instanței civile că reclamantul

comisese o infracțiune.

A menționat că, în aceste circumstanțe, Curtea a considerat că, respectiva

confirmare dc către instanțele civile a concedierii reclamantului pentru sustragere,

dar și formulările utilizate dc către acestea, sunt incompatibile cu prezumția de

nevinovăție de care ar trebui să se bucure reclamantul.

Prin referința depusă la 15 iunie 2021 ÎS „Moldatsa” a solicitat respingerea

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 450 lit. f) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire

se depune în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii sau deciziei Curții Europene

a Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art.449 lit. h).

Deci, din coroborarea dispozițiilor art. 449 lit. h) și ale art. 450 lit. f) Cod de

procedură civilă rezultă că, cererea de revizuire se depune în termen de 6 luni de la

pronunțarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a constatat

o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale.

Pornind de la aceste cerințe, se constată că, hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Felix Guțu versus Republica Moldova, prin care a fost

constatată încălcarea art. 6 §2 din Convenție, a fost pronunțată la 20 octombrie 2020,

iar cererea de revizuire a fost depusă la 19 aprilie 2021.

Reieșind din cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, la depunerea cererii

de revizuire în temeiul art. 449 lit. h) Cod de procedură civilă, Felix Guțu a respectat

prevederile art. 450 lit. f) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) Codul de procedură civilă, dacă

examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a

instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

întemeiată și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de recurs și

4

reținerea cauzei în instanța de recurs pentru rejudecarea recursului din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de

dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârilor sau

deciziei supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară pusă de lege la dispoziția

persoanelor interesate. Aceasta nu presupune rejudecarea cauzei în mod implicit, ci

doar ca efect al admiterii cererii de revizuire, ceea ce prezumă existența temeiurilor

în acest sens. De altfel, poate avea loc o ingerință asupra securității raportului juridic.

Totodată, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare, prin

intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și

reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea

neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității

raporturilor juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie

rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri

strict determinate.

Din materialele dosarului rezultă că, la 19 aprilie 2021 Felix Guțu a depus

cerere de revizuire în baza art. 449 lit. h) CPC, anexând în acest sens hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 20 octombrie 2020 în cauza Felix Guțu versus

Republica Moldova (cererea nr. 13112/07), prin care Curtea a constatat încălcarea

art. 6 §2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art. 449 lit. h) CPC, revizuirea se declară în cazul în care

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul

Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea

hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Prin aceste prevederi legiuitorul a instituit un mecanism pentru executarea

hotărârilor pronunțate de instanța internațională, al căror caracter obligatoriu a fost

recunoscut de către statul Republica Moldova.

Atunci cînd este învestită cu examinarea unei cereri de revizuire, Curtea

Supremă de Justiție trebuie să se limiteze la verificarea existenței condițiilor expres

prevăzute de lege și să verifice în lumina legislației naționale și a concluziilor Curții

Europene a Drepturilor Omului îndeplinirea condițiilor pentru aprobarea

redeschiderii procesului.

Din norma citată este evident că, cerința legală – existența unei constatări a

Curții Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea unei drept sau a unei

libertăți fundamentale a omului în cauza, a cărei act judecătoresc se solicită a fi

revizuit, constituie drept temei de admitere a cererii de revizuire. Statuarea Curții

Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcarea unui drept sau a unei libertăți

5

fundamentale a omului nu poate fi negată de instanța competentă să se pronunțe

asupra revizuirii. Hotărârile și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului sunt

obligatorii pentru toate statele membre ale Consiliului Europei.

Actele cauzei denotă faptul că, la 21 octombrie 2005 Felix Guțu a depus cerere

de chemare în judecată împotriva ÎS „Moldatsa” cu privire la anularea ordinelor

privind aplicarea sancțiunii disciplinare și concediere, restabilire la lucru, încasarea

salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 22 martie 2006 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a

fost respinsă acțiunea depusă de către Felix Guțu ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 mai 2006 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Felix Guțu, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul ÎS

„Moldatsa” nr. 111-p din 18 august 2005, a fost obligată ÎS „Moldatsa” să-l

restabilească pe Felix Guțu în funcția deținută anterior – controlor de trafic aerian,

începând cu 18 august 2005 și au fost încasate de la ÎS „Moldatsa” în beneficiul lui

Felix Guțu salariul mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru în

sumă de 45508,88 de lei, suma de 5056,52 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și

cheltuielile de judecată în sumă de 3041 de lei. A fost încasată de la ÎS „Moldatsa”

în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1455,26 de lei.

Prin decizia din 30 august 2006 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către ÎS „Moldatsa”, a fost casată integral decizia instanței de

apel și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 20 octombrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat

hotărârea în cauza Felix Guțu versus Republica Moldova (cererea nr. 13112/07), prin

care a concluzionat că, ordonanța din 20 mai 2005 nu poate echivala cu o decizie,

care să conțină o apreciere a fondului cauzei penale a reclamantului. Cu toate acestea,

în ordonanța respectivă procuratura a considerat că, erau îndeplinite toate condițiile

pentru aplicarea Legii amnistiei din 2004 în privința reclamantului. Una din aceste

condiții era, în special, acordul acestuia din urmă de a-i fi aplicată această lege.

Ținând cont de dreptul intern relevant pentru prezenta cauză, Curtea a

considerat că, reclamantul nu se putea aștepta, în mod rezonabil, ca cererea sa de

amnistie formulată în timpul cercetării cauzei sale penale să fie interpretată ca o

recunoaștere a vinovăției. Prin urmare, Curtea nu a putut afirma că, în prezenta cauză

a avut loc o renunțare conștientă și clară a reclamantului la dreptul său de a fi

considerat nevinovat și la dreptul său de a nu contribui la propria incriminare. În plus,

această presupusă renunțare nu a fost însoțită de nicio garanție proporțională

gravității sale.

Cu referire la concluzia Curții Supreme de Justiție, conform căreia acceptarea

de către reclamant a actului de amnistie a constituit, în fond, o recunoaștere a

vinovăției, Curtea a subliniat că, ea nu se bazează pe nici un temei legal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în ordonanța din 20

mai 2005, procuratura nu a examinat fondul cauzei penale împotriva reclamantului

și, în plus, acesta nu a renunțat în mod valabil la garanțiile unui proces echitabil, în

special la dreptul său de a fi prezumat nevinovat și la dreptul de a nu contribui la

6

propria sa incriminare. Prin urmare, această ordonanță constituie o decizie care a

determinat încetarea urmăririi penale din motive de amnistie, fără a stabili vinovăția

reclamantului.

Totodată, Curtea a observat că, reclamantul în prezenta cauză a fost concediat

în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, pentru comiterea unei

sustrageri „stabilite printr-o hotărâre a instanței de judecată sau a organului de

competența căruia ține aplicarea sancțiunilor administrative”. Simplul fapt că,

instanțele civile au confirmat acest motiv legal de concediere constituie o declarație

fără echivoc că, reclamantul era vinovat de comiterea presupusei infracțiuni, în

pofida încetării urmăririi penale împotriva sa.

În plus, Curtea a subliniat că, în decizia din 30 august 2006, Curtea Supremă

de Justiție a insistat asupra faptului că, cererea reclamantului dc amnistie constituia,

în fond, o recunoaștere a vinovăției. Cu toate acestea, o astfel de concluzie de la care,

de altfel, Curtea a considerat că trebuie să se depărteze, nu lasă nicio îndoială cu

privire la părerea judecătorilor instanței civile că reclamantul comisese o infracțiune.

În aceste circumstanțe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat

că, respectiva confirmare dc către instanțele civile a concedierii reclamantului pentru

sustragere, dar și formulările utilizate dc către acestea, sunt incompatibile cu

prezumția de nevinovăție de care ar trebui să se bucure reclamantul.

Prin urmare, Curtea a constatat că, a existat o încălcare a art. 6 §2 din

Convenție.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă faptul că, o hotărâre

judecătorească, în care se constată o încălcare a drepturilor fundamentale a

persoanei, garantate de Constituție și de Convenție, obligă instanța supremă să

înlăture acea încălcare și să repare consecințele astfel încât să restabilească atât cât

e posibil situația existentă înaintea încălcării.

În conformitate cu art. 453 alin. (6) Cod de procedură civilă, în cazul în care

o hotărâre examinată anterior în apel și în recurs a fost supusă revizuirii, cauza se

trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide oportunitatea reexaminării

cauzei în ordine de recurs întru verificarea în detaliu a pretențiilor formulate în

cererea de chemare în judecată prin prisma probelor administrate, dând apreciere

acestora în coroborare cu prevederile legislației naționale, cât și a celei

internaționale.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanței de recurs și de a reține cauza

în instanța de recurs pentru rejudecarea recursului.

În conformitate cu art. 270 și 453 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

7

dispune:

Se admite cererea de revizuire depusă de către Felix Guțu.

Se casează decizia din 30 august 2006 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Felix Guțu împotriva

Întreprinderii de Stat „Moldatsa” cu privire la anularea ordinelor privind aplicarea

sancțiunii disciplinare și concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru

absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral și se reține cauza în

procedura Curții Supreme de Justiție pentru rejudecarea recursului.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

8