2ra-845/21 — Modificarea cuantumului pensiei alimentare

Dosarul nr. 2ra-845/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești, judecător – Gh. Popa

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Buhnaci, V. Sîrbu, I. Dutca

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ciumeica Ana, prin intermediul

avocatului Farniev Arcadie,

în cauza civilă la cererea înaintată de Șambra Igor către Ciumeica Ana cu privire

la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Ciumeica Ana și menținută hotărârea din 29

iunie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,

c o n s t a t ă:

La 23 decembrie 2019, Șambra Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

către Ciumeica Ana cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a

copilului minor.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, prin hotărârea din 24

aprilie 2015 a Judecătoriei Briceni a fost desfăcută căsătoria dintre Șambra Igor și

Cimeica Ana cu determinarea domiciliului copilului minor cu mama. S-a încasat de

la Șambra Igor în benificiul lui Ciumeica Ana pensia de întreținere a fiului XXXX

XXXX, a.n.XXXX, în mărime de ¼ din salariu și din alte venituri, începând cu data

de 13 martie 2015 și până la atingerea majoratului.

La 07 august 2017, reclamantul a creat o nouă familie, iar la XXXX, s-a născut

fiica XXXX XXXX. Aceste evenimente au atras după sine modificarea modului său

de viață, a cheltuielilor familiale, a regimului de muncă, etc.

Reclamantul a indicat că a achitat cu regularitate pensia stabilită de instanța de

judecată pentru întreținerea fiului XXXX XXXX. În prezent Șambra Igor este

șomer, iar executorul judecătoresc l-a obligat să-i achite pârâtei pensia pentru

întreținerea fiului în mărime de ¼ din salariul mediu pe țară, ceea ce constituie la

moment suma de 1452 lei lunar, reclamantul fiind în imposibilitate să achite suma

respectivă și considerând-o excesivă.

1

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, minimul de existență în anul 2020

pentru un copil în vârstă de 7-17 ani constituie suma de 2197,80 lei.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat modificarea cuantumului pensiei

de întreținere, stabilit prin hotărârea din 24 aprilie 2015 a Judecătoriei Briceni, și

încasarea de la Șambra Igor în beneficiul reclamantei Ciumeica Ana a pensiei pentru

întreținerea fiului minor XXXX XXXX, a.n.XXXX, în mărime de 800 lei lunar,

începând cu data înaintării acțiunii și până la atingerea majoratului de către copil.

Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești cererea de

chemare în judecată înaintată de Șambra Igor către Ciumeica Ana cu privire la

modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor, a fost admisă

parțial, modificându-se cuantumul pensiei pentru întreținerea copilului minor

XXXX XXXX, stabilit prin hotărârea Judecătoriei Briceni în mărime de ¼ din

salariu și alte venituri ale lui Șambra Igor care constituie suma de 1452 lei, și

încasând de la Șambra Igor în beneficiul lui Ciumeica Ana pensia pentru întreținerea

copilului minor XXXX XXXX în mărime fixă de 1000 lei lunar, începând cu data

de 29 iunie 2020 și până la atingerea majoratului de către copil.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Ciumeica Ana și menținută hotărârea din 29 iunie 2020 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că oricare dintre părinți este în

drept de a solicita modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

în cazul în care i s-a schimbat situația materială sau starea familială. Respectiv,

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că reclamantul și-a întemeiat o altă familie și mai

are la întreținere un copil, neavând însă un loc de muncă. Reieșind din probele

anexate la materialele cauzei, Colegiul a ajuns la concluzia că soluția instanței de

fond cu privire la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor într-

o sumă fixă, este una corectă și întemeiată.

La 18 martie 2021, Ciumeica Ana, prin intermediul avocatului Farniev Arcadie,

a contestat cu recurs decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a invocat faptul că prima instanță i-a încălcat drepturile

procedurale, respingând cererea avocatului de amânare a ședinței de judecată și

examinând acțiunea în lipsa acestuia.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 04

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești din 29 iunie 2020, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

La 24 mai 2021, Șambra Igor a depus referință la cererea de recurs, solicitând

respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ciumeica Ana, prin intermediul avocatului Farniev Arcadie, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

04 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 16 decembrie 2020 (f.d.

108), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Totuși, la cererea de recurs a fost anexată

copia plicului prin care i-a fost expediată decizia contestată avocatului recurentei și,

potrivit ștampilei de pe acesta, decizia a fost expediată de fapt la 14 ianuarie 2021

(f.d. 116). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din

04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 18 martie 2021,

fiind expediat prin poștă la 17 martie 2021 (f.d. 118), în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

3

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ciumeica Ana, prin intermediul avocatului Farniev

Arcadie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ciumeica Ana, prin intermediul

avocatului Farniev Arcadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4