2ra-1328/21 — Modificarea domiciliului copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-1328/21

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central, judecător – Gh. Purici

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Armaș Elena, prin intermediul

avocatului Raducan Irina,

în cauza civilă la cererea înaintată de Armaș Elena către Armaș Serghei,

intervenienți accesorii DASPF Soroca, DASPF Ocnița cu privire la schimbarea

domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Armaș Elena, prin intermediul avocatului

Raducan Irina, fiind menținută hotărârea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 22 aprilie 2020, reclamanta Armaș Elena a înaintat o cerere de chemare în

judecată către Armaș Serghei, intervenienți accesorii DASPF Soroca, DASPF

Ocnița prin care a solicitat modificarea domiciliului copilului minor XXXXXX, a.n.

XXXXXX, de la domiciliul tatălui Armaș Serghei la domiciliul mamei sale Armaș

Elena până la atingerea majoratului; încasarea în beneficiul reclamantei a pensiei de

întreținere a copilului minor XXXXXX, a.n. XXXXXX, în sumă fixă de 1000 lei

lunar până la atingerea majoratului.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, prin hotărârea din 04 decembrie

2017 a Judecătoriei Soroca, s-a desfăcut căsătoria încheiată între Armaș Elena și

Armaș Serghei și s-a determinat domiciliul copiilor minori XXXXXX și XXXXXX,

cu tatăl Armaș Serghei. La momentul pronunțării hotărârii în cauză, reclamanta se

afla la muncă peste hotarele țării, iar Armaș Serghei în cererea de chemare în

judecată a indicat drept adresă a pârâtei - adresa părinților săi și, în rezultat,

reclamanta a aflat despre hotărârea judecătorească foarte târziu, motiv din care nu a

avut posibilitatea de a o contesta.

1

După desfacerea căsătoriei, comunicarea cu copiii este foarte complicată,

deoarece pârâtul este plecat peste hotarele țării, iar tutela asupra copiilor este

perfectată pe numele mamei acestuia, adică bunica copiilor.

În anul 2018, reclamanta a născut un copil rezultat dintr-o altă relație, Armaș

XXXXXX. Deoarece reclamanta a fost alungată din gospodăria pârâtului, ultima și-

a cumpărat un apartament în or. Frunză, r. Ocnița, a efectuat lucrări de reparație și l-

a amenajat pentru fiica XXXXXX și ceilalți doi copii ai săi.

La moment reclamanta are un domiciliu stabil, a fost la muncă peste hotarele țării

ceea ce-i permite să asigure copiii cu cele necesare, este cunoscătoare de limbă

engleză și oferă copiilor ore de perfecționare a limbii străine.

Astfel, există motive întemeiate de a modifica domiciliul copilului minor

XXXXXX, a.n. XXXXXX, cu mama, deoarece ultima foarte mult dorește să

locuiască cu reclamanta, fiul XXXXXX fiind influențat de bunica și tatăl său, din

care motiv ultimul nu dorește să-și schimbe domiciliul, iar Armaș Elena nu dorește

să-l forțeze în acest sens, or fiul este un copil sensibil, care datorită discuțiilor sale

cu tatăl și-a făcut o imagine negativă despre reclamantă.

Reclamanta a indicat că, în cazul examinării litigiilor cu privire la stabilirea

domiciliului copiilor minori în situația în care părinții locuiesc separat, urmează să

se țină cont exclusiv de interesul superior al copilului.

Prin urmare reclamanta a indicat că, la moment are un bun imobil renovat,

dispune de venituri acumulate pe cardul bancar, are o alocație lunară, fiind

cetățeancă a României, și dispune de o indemnizație de 600 RON, suplimentar oferă

ore de limba engleză copiilor contra plată, respectiv actualmente dorește nespus de

mult să fie alături de copii.

Astfel, urmează să fie reținut interesul copilului XXXXXX, a.n. XXXXXX, să

fie cresută, îngrijită, educată și protejată de către mama sa, cel puțin până la vârsta

când copilul va putea decide cu cine din părinți dorește să locuiască în continuare.

Suplimentar, reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtului a pensiei de

întreținere pentru fiica minoră XXXXXX, a.n. XXXXXX, în mărime de 1000 lei

lunar până la atingerea vârstei majoratului, pretenție care o consideră a fi una

întemeiată, or potrivit informației Biroului Național de Statistică, minimul de

existență pentru copiii în vârstă de 7-17 ani, în semestrul I a anului 2019 a constituit

în mediu suma de 2 198, 80 lei.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central

acțiunea înaintată de Armaș Elena a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Armaș Elena, prin intermediul avocatului Raducan Irina, fiind

menținută hotărârea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, domiciliul copilului urmează

a rămâne neschimbat, ținând cont de opinia minorei, audiată în ședința instanței de

apel, și de atașamentul ei față de fratele său mai mare.

La 30 iunie 2021, Armaș Elena, prin intermediul avocatului Raducan Irina, a

înaintat un recurs nemotivat asupra deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți.

La 30 iulie 2021 (prin poșta electronică) și la 03 august 2021 (prin intermediul

oficiului poștal), Armaș Elena, prin intermediul avocatului Raducan Irina, a înaintat

recursul motivat.

2

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar au fost invocate motive și circumstanțe similare celor din

cererea de chemare în judecată și cererea de apel, insistându-se asupra legăturii

stabile dintre mamă și fiică.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 15

iunie 2021 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

La 29 septembrie 2021, DASPF Soroca a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Armaș

Elena, prin intermediul avocatului Raducan Irina, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 15

iunie 2021 și expediată participanților la proces la 09 iulie 2021 (f.d. 170) și

recepționată de recurentă la 14 iulie 2021 (f.d. 215). Astfel, având în vedere faptul

că recursul nemotivat declarat împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel

Bălți a fost înregistrat la 30 iunie 2021, iar cel motivat - la 30 iulie 2021, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

3

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Armaș Elena, prin intermediul avocatului Raducan

Irina.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Armaș Elena, prin intermediul

avocatului Raducan Irina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4