2ra-963/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului

2ra-963/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-963/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: D. Sîrbu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Axenti împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești irevocabile și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 2 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2020, Valeriu Axenti a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției solicitând:

- să fie constatat faptul încălcării dreptului reclamantului la executarea

hotărârii judecătorești irevocabile nr.3-2614/2011 din 23 iunie 2011 în termen

rezonabil;

- să fie constatat faptul încălcării dreptului reclamantului la executarea

hotărârii judecătorești irevocabile nr.2-5544/13 din 5 decembrie 2013 în termen

rezonabil;

- încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Axenti Valeriu a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin încălcarea gravă a dreptului la executare a hotărârilor judecătorești în

termen rezonabil.

În motivarea acțiunii s-a indicat că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din

23 iunie 2011, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Valeriu

Axenti, s-a obligat Primăria mun. Chișinău să-i transmită în natură lui Valeriu

Axenti în baza actului de transmitere-primire a terenului atribuit lui prin decizia

Consiliului municipal Chișinău nr.70/2-7 din 11 aprilie 2007, în rest pretențiile au

fost respinse.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 9 noiembrie 2011, s-au respins

recursurile declarate de Valeriu Axenti și Primăria mun. Chișinău și s-a menținut

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2011.

1

La 9 ianuarie 2012, în temeiul cererii nr.A-202/12 s-a adresat Primarului

General al mun. Chișinău și a solicitat executarea integrală și în termen optimal a

hotărârii instanței de contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău din 23

iunie 2011, iar despre rezultatele examinării cererii și decizia adoptată, să fie

informat în regim de urgență.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 5 decembrie 2013, s-

a stabilit Primăriei mun. Chișinău un termen de 3 luni de executare a hotărârii

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2011 și s-a obligat Primăria mun. Chișinău să

execute în termen de 3 luni hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2011.

Hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 5 decembrie 2013, a

intrat în vigoare la data de 8 mai 2014 și este executorie de drept.

Prin cererea nr.A-55/15 din 6 ianuarie 2015, adresată Primarului general al

mun. Chișinău, Valeriu Axenti a solicitat executarea benevolă și integrală a

documentului executoriu nr.2-5544/13 din 5 decembrie 2013, emis de Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău.

Prin cererea repetată nr.A-554/15 din 20 iulie 2015, adresată Primarului

general al mun. Chișinău a solicitat repetat executarea benevolă și integrală a

documentului executoriu nr.2-5544/13 din 5 decembrie 2013, emis de Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău.

Reclamantul consideră că prin acțiunile date, Primăria mun. Chișinău a

manifestat un comportament vădit de rea-credință și lipsă de respect față de actul

de justiție, ignorând totalmente prevederile legislației în vigoare, lăsând fără

examinare cererile reclamantului până în prezent nefiind executate nici hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2011 și nici hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 5 decembrie 2013.

Începând cu 2007, reclamantul s-a aflat în audiență la Departamentul

arhitectură și urbanism din cadrul Primăriei mun. Chișinău pentru a-i transmite în

natură în baza actului de transmitere-predare a terenului atribuit prin decizia

Consiliului mun. Chișinău nr.70/2-7 din 11 aprilie 2007 și respectiv executarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2011.

Însă debitorul Primăria mun. Chișinău a invocat că este în imposibilitate să

transmită lui Valeriu Axenti terenul atribuit prin decizia Consiliului mun. Chișinău

nr.70/2-7 din 11 aprilie 2007 și să execute hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23

iunie 2011, deoarece lipsește instrumentarul necesar de măsurare și trasare a

liniilor de hotar la fața locului, motiv pentru care a direcționat reclamantul la o

societate comercială pentru măsurarea și trasarea liniilor de hotar la fața locului, iar

pentru aceasta reclamantului i s-a solicitat plata unei sume de 15 000 lei, fapt ce

contravine prevederilor legale.

A invocat că neexecutarea în intervalul de timp 2011-2020, de către Primăria

mun. Chișinău a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sus indicate

reprezintă o lipsă de respect față de actul de justiție și o violare flagrantă și

perpetuă a drepturilor reclamantului, garantate de legislația în vigoare.

Această situație îi creează o stare de frustrare, dificultate, pierdere de timp și

de energie vitală în vederea executării actelor judecătorești definitive, irevocabile

și cu caracter obligatoriu, iar în final scoate în evidență vulnerabilitatea și

impotența actului de justiție într-un stat de drept.

2

Dreptul de proprietate asupra terenului atribuit prin decizia Consiliului mun.

Chișinău din 11 aprilie 2007 a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile în anul

2007, din acest moment reclamantul achită cu regularitate impozitul pe bunul

imobil și nu are careva restanțe la acest capitol.

În pofida acestui fapt, din anul 2007 și până în prezent, reclamantul nu a intrat

în posesia de fapt a terenului, din motivul netransmiterii lui în natură și

neexecutării hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Astfel, reclamantul estimează prejudiciul moral cauzat din neexecutarea

hotărârilor judecătorești la suma de 100 000 lei.

Prin hotărârea din 17 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă Valeriu Axenti împotriva

Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile și repararea

prejudiciului moral.

S-a constat încălcat dreptul reclamantului Valeriu Axenti la executarea în

termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-2614/2011 din 23 iunie

2011, pentru perioada 1 ianuarie 2014 și până în prezent.

S-a constată încălcat dreptul reclamantului Valeriu Axenti la executarea în

termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 2-5544/13

din 5 decembrie 2013, pentru perioada 8 mai 2014 și până în prezent.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției,

în beneficiul lui Valeriu Axenti, suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-

2614/2011 din 23 iunie 2011 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

nr. 2-5544/13 din 5 decembrie 2013.

În rest, pretențiile reclamantului Valeriu Axenti cu privire la repararea

prejudiciului moral, în partea ce excede suma adjudecată, s-au respins ca

neîntemeiate.

La 23 septembrie 2020, Ministerul Justiției a contestat cu apel hotărârea din

17 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 2 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 17 septembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond

este una întemeiată, or în prezenta speță a fost constatată tergiversarea executării

hotărârii judecătorești nominalizate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o apreciere corectă

raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond expuse în

hotărâre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept

material au fost aplicate corect.

Respectiv, în condițiile în care hotărârile judecătorești vizate nu au fost

executate în termen de 3 luni de zile conform hotărârii Curții de Apel Chișinău din

23 iunie 2011, Colegiul instanței de apel a constatat încălcarea dreptului lui Valeriu

Axenti la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, ceea ce

determină aplicabilitatea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

3

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

și ceea ce justifică concluzia instanței de fond de admitere a cerinței reclamantului

Valeriu Axenti privind încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârilor judecătorești nominalizate.

La 22 aprilie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

2 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri noi

prin care acțiunea sa să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de

a fi casată/modificată.

Cu referire la prevederile art. 239 și 373 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, s-a invocat că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

primei instanțe eronat a interpretat dreptul material prevăzut de Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată Ministerului Justiției la 25 februarie 2021, însă dovada legală de

recepționare a acesteia lipsește.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul din 22 aprilie 2021

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției a fost comunicată

intimatului la 17 mai 2021.

Prin referința din 25 mai 2021, intimatul Valeriu Axenti a solicitat respingerea

recursului ca fiind inadmisibil, vădit nefondat și formal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

4

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

5

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6