3ra-411/21 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la muncă si a penalitătii, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-411/21 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la muncă si a penalitătii, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-411/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

9 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Pavel Cornică, prin intermediul

avocatului Pavel Savițchi,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Pavel Cornică împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Ion

Nour cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și a penalității, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

și cererea intervenientului principal Centrul Național Anticorupție împotriva lui

Pavel Cornică cu privire la încasarea sumei transmise în cadrul testului de integritate

profesională,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2015 Pavel Cornică a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță

Ion Nour cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și a penalității, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 21 mai 2015, a fost emis ordinul nr.

332-ef „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajaților din cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, plutonier major de poliție Pavel Cornică și plutonier major de poliție Ion Nour”.

Reclamantul Pavel Cornică a menționat că nu este de acord cu pct. 1 din prezentul

ordin, pe care îl consideră neîntemeiat și lipsit de fapte probatorii în ce privește acțiunile

sale, din următoarele considerente. Ordinul de sancționare disciplinară nr. 332-ef din 21

mai 2015 are la bază presupuneri (fapte imaginare) ale încălcărilor nerealizate, lipsește

1

temeiul legal de fapt și de drept al aplicării sancțiunii disciplinare sau abaterile

disciplinare nu sunt dovedite prin probe concludente și veridice la caz, fiind insuficiente

pentru a fi sancționat disciplinar, iar învinuirile aduse în adresa sa sunt în contradicție cu

legislația și circumstanțele cazului privind actele normative la care se face referire în

ordinul contestat. În ordinul de sancționare enunțat se face trimitere la faptul încălcării

conduitei din partea sa, fără a fi specificate anume care acțiuni l-a determinat pe

angajator de a constata conduita acestuia.

A specificat că cele invocate nu corespund realității, iar concluziile făcute în acest

sens sunt rezultatul unui control insuficient și superficial datorită faptului că cercetarea

de serviciu a fost efectuată timp de trei luni fără a fi argumentată inițierea acesteia și

fără a-i fi aduse la cunoștință în termenul stabilit de legislație materialele cauzei, astfel

fiindu-i îngrădit dreptul la apărare și fiind lipsit de dreptul de a contesta acțiunile

executorului anchetei de serviciu la organul ierarhic superior.

A relatat că faptele de abuz din partea executorului anchetei de serviciu se pot

dovedi și prin situația că la solicitarea sa, privind eliberarea copiilor materialelor care au

stat la baza inițierii cercetării de serviciu și la luarea deciziei pe caz, a fost total ignorată

de Direcția Inspectare Efectiv a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, circumstanțe confirmate prin răspunsurile șefului entității respective.

Reclamantul a notat că cercetarea de serviciu, care a fost dispusă de către Direcția

Inspectare Efectiv a Inspectoratului General al Poliției, a fost una contrar competenței,

ținând cont de dispozițiile pct. 39 din hotărârea Guvernului nr. 502 cu privire la statutul

disciplinar al polițistului, și anume ancheta de serviciu se va efectua cu respectarea

drepturilor și intereselor legitime ale polițiștilor.

A susținut că nu a comis abateri disciplinare după cum îi impută angajatorul sau

executorul anchetei de serviciu, care a înaintat angajatorului materiale neprobate și

nejustificate, ce au dus la emiterea unui act ilegal și contrar legislației. Or, sancțiunea

disciplinară poate fi aplicată doar în cazurile când au fost încălcate normele ce

reglementează raporturile de serviciu, exprimate prin acțiuni concrete, care sunt

dovedite cu probe veridice și suficiente privind încălcarea comisă, astfel normele de

drept au fost încălcate grav și vin în contradicție cu circumstanțele cauzei indicate în

ordinul de sancționare, deoarece nu trebuiau să fie aplicate pentru faptele ce nu

constituie abatere disciplinară. Imputarea faptului că a primit surse financiare

necuvenite de la o persoană care nu are identitate (testor) este una ilegală, deoarece

dânsul nu a primit surse financiare de la nimeni, mai mult ca atât numitul (testor) care

nu are identitate nu putea să-i transmită sume financiare și respectiv nu putea să fie atras

la răspundere.

Pavel Cornică a afirmat că angajatorul eronat a interpretat faptul că dânsul, fiind la

serviciu în perioada de timp nominalizată, a primit pretinsa sumă de 400 lei de la un

presupus testor, care nu are identitate. La fel, este o aberație din partea persoanelor

responsabile faptul că imaginile video, în care dânsul nu se regăsește, îi sunt imputabile

după aproape trei luni de zile și fără nici un temei a fost eliberat din cadrul organelor

afacerilor interne, nefiind cercetat sub aspectul integrității profesionale, cum prevede

legea.

Referitor la imaginile video, reclamantul a precizat că nu apare personal în imagini,

nu este vocea sa, nu l-a recunoscut nici pe colegul său, ceea ce denotă faptul că ordinul

contestat este ilegal.

2

A mai adăugat că, prin scrisoarea din 10 iunie 2015 a solicitat Inspectoratului

General al Poliției eliberarea CD cu înregistrările video, însă la data de 12 iunie 2015

prin scrisoarea nr. 34/14-8-29/15 i s-a comunicat că copiile CD s-ar afla la Centrul

Național Anticorupție, fapt ce nu corespunde adevărului.

În continuare, a relatat că, conform statelor de organizare ale Inspectoratului

General al Poliției, aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 986 cu privire la structura

acestuia, Direcția Inspectare Efectiv nu se regăsește ca parte componentă a acestei

structuri și nu este persoană juridică, astfel ancheta de serviciu a fost efectuată de o

subdiviziune incompetentă din punct de vedere operațional (pentru a efectua cercetări).

Mai mult, în ordinul de sancționare disciplinară angajatorul îi impută faptul că nu a

documentat cazul de stabilire a contravenției și nu a comunicat dispeceratului

subdiviziunii despre contravenția depistată și nu a întocmit actele de constatare. În

structura organelor afacerilor interne nu este stabilit model de proces-verbal de

constatare a contravenției conform prevederilor Codului contravențional, după

consemnarea căruia se întocmește proces-verbal cu privire la contravenție, asemenea

procese-verbale, atât dânsul cât și colegii săi, nu au avut în activitatea de serviciu, astfel

conducătorul cunoscând de acest fapt, eronat a indicat în ordinul de sancționare că a

încălcat procedura respectivă.

În opinia reclamantului sunt eronate și interpretările precum că a încălcat ordinul nr.

257 din 18 iulie 2008 cu privire la evidența unică a infracțiunilor și persoanelor care au

săvârșit infracțiuni. Dânsul nu putea emite asemenea act de constatare, întrucât nu a

constatat nimic și nu a documentat pe nimeni, iar cele ce i se impută sunt niște falsificări

cu scopul de a-l ponegri în fața societății. Nulitatea ordinului menționat supra se

prezumă și din faptul că i se invocă încălcarea capitolului I pct. 34 lit. d), pct. 35 lit. b)

pct. 37) cap. II, pct. 1, 2 subpct. 4), pct. 3, subpct. 14), pct. 4) subpct. 19 lit. e), t),

subpct. 21, 22, pct. 9 din Regulamentul serviciului de patrulare rutieră aprobat prin

Ordinul nr. 45 al Ministerului Afacerilor Interne.

Pavel Cornică a opinat că aceste acuzări în adresa sa sunt nejustificate, deoarece

Regulamentul respectiv a avut putere juridică pe perioada anilor 2000-2012, iar din data

de 27 decembrie 2013 a intrat în vigoare noua Lege cu privire la poliție și statutul

polițistului.

A invocat că, fiind vorba de o presupusă abatere disciplinară, art. 206 din Codul

muncii prevede că există mai multe tipuri de sancțiuni disciplinare, iar în cazul său a

fost neîntemeiat aplicată sancțiunea cea mai aspră – concedierea, și că această sancțiune

disciplinară se admite doar în condițiile prevăzute expres la art. 86 alin. (1) din Codul

muncii. De asemenea, nici în partea descriptivă nici în cea rezolutivă a ordinului nr.

332-ef nu au fost indicate dispozițiile Codului muncii și nici instanța concretă prin

intermediul căreia putea fi contestat.

Reclamantul a susținut că a avut de suferit moral drept urmare a emiterii ordinului

de concediere, iar suma de 100 000 de lei nu va acoperi nici pe departe satisfacția

morală. A avut probleme de sănătate, care s-au înrăutățit brusc, probleme în familie, la

serviciu și cu rudele.

Respectiv, Pavel Cornică a solicitat anularea ordinului nr. 332-ef din 21 mai 2015

„cu privire la sancționarea disciplinară a angajaților din cadrul Inspectoratului Național

de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

plutonier major de poliție Pavel Cornică și plutonier major de poliție Ion Nour”, cu

3

restabilirea în funcția deținută până la emiterea ordinului și efectuarea rectificărilor în

carnetul de muncă, încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la

muncă, din ziua eliberării până la data emiterii hotărârii judecătorești, încasarea

penalității la salariu pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului

moral prin încasarea sumei de 100 000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 11 februarie 2016, Centrul Național Anticorupție a depus cerere,

în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat

intervenirea în proces în calitate de intervenient principal.

În argumentarea cererii a indicat că, în perioada 23 octombrie 2014 – 8 aprilie 2015

a efectuat testarea integrității profesionale a agenților publici din cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare. În cadrul testului de integritate profesională, în scopul asigurării

unor probe exacte care demonstrează faptul admiterii de către agentul public Pavel

Cornică în activitatea sa a actelor de corupție, acestuia i-au fost transmise mijloace

bănești în sumă de 400 de lei.

Centrul Național Anticorupție a notat că nerestituirea de către agentul public Pavel

Cornică a mijloacelor bănești transmise în cadrul testului de integritate profesională

constituie îmbogățire fără justă cauză, deoarece ultimul, aflând-se în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, nu a avut careva temei juridic pentru a primi mijloacele bănești

transmise.

Prin hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Pavel Cornică. S-a anulat ordinul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr. 332ef din 21 mai 2015. S-a restabilit Pavel Cornică

în funcția deținută anterior de inspector inferior patrulare al Plutonului Hîncești,

Cimișlia, Leova al Batalionului nr. 3 al Brigăzii de Patrulare al Inspectoratului Național

de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne. S-a

încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Pavel Cornică

salariul pentru absența forțată de la muncă, în perioada 21 mai 2015 –20 iulie 2016. S-a

încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Pavel Cornică

prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu lunar. În rest, cererea de chemare în

judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă

de către intervenientul principal Centrul Național Anticorupție.

Prin decizia din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău au fost admise

apelurile depuse de către Inspectoratul General al Poliției și Centrul Național

Anticorupție, s-a casat hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, municipiul

Chișinău și s-a remis cauza la rejudecare.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani au fost

respinse ca neîntemeiate acțiunea depusă de către Pavel Cornică și cererea

intervenientului principal Centrul Național Anticorupție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a notat că reclamantul Pavel Cornică,

sesizând faptul comiterii unei contravenții urma imediat să asigure înregistrarea

acesteia, prin intermediul Dispeceratului subdiviziunii din care făcea parte sau, în

temeiul art. 24 alin. (4) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,

la cea mai apropiată subdiviziune de poliție. Totodată, în temeiul art. 440 din Codul

contravențional, reclamantul urma să întreprindă acțiuni de constatare a contravenției,

adică acțiuni de colectare și de administrare a probelor privind existența contravenției,

de întocmire a procesului-verbal cu privire la contravenție, de aplicare a sancțiunii

4

contravenționale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanța de judecată sau în alt

organ spre soluționare. Mai mult ca atât, sesizând acte de corupție, de orice formă,

reclamantul era obligat să prevină actele de corupție, să nu le tolereze și să întreprindă

măsurile de rigoare întru înregistrarea cazului și documentarea acestuia.

Prima instanță a indicat că la caz reclamantul Pavel Cornică nu s-a călăuzit de

reglementările juridice, compromițând în asemenea manieră prestigiul funcției și al

autorității din care face parte, conduita sa ilicită a determinat angajatorul să aplice

concedierea cu titlu de cea mai gravă sancțiune, or, în circumstanțele create sancțiunea

respectivă a fost prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim și nu a fost una

disproporționată.

Totodată, instanța de fond a conchis că conținutul discuției purtate între Pavel

Cornică și testator a fost reflectată fidel în confirmarea anexată la materialele cauzei,

primul prin aplicarea semnăturii pe actul vizat a consolidat forța probantă a acestuia și

veridicitatea convorbirilor, iar din procesul-verbal de identificare din 13 mai 2015 se

desprinde că în înregistrarea video vizualizată inclusiv și în cadrul ședinței de judecată îl

are ca protagonist pe Pavel Cornică.

Privitor la acțiunea Centrului Național Anticorupție de încasare a sumei, instanța de

judecată a constatat că intervenientul principal nu a prezentat nici o probă concludentă,

consistentă și pertinentă care ar demonstra într-o manieră plauzibilă și certă precum că

la momentul efectuării testării integrității profesionale a reclamantului în circumstanțele

descrise, testatorul ar fi transmis reclamantului suma de 400 de lei. Suma disputată nu se

regăsește nici într-un înscris administrat la piesele dosarului și derivă din declarații care

din perspectiva titularului acțiunii reconvenționale sunt degrevate de probațiune.

La data de 15 ianuarie 2020, Centrul Național Anticorupție a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii instanței de fond.

La 16 ianuarie 2020, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe Pavel Cornică,

prin intermediul avocatului Pavel Savițchi a contestat-o cu apel nemotivat.

Prin încheierea din 12 august 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

inadmisibil apelul depusă de către Pavel Cornică împotriva hotărârii din 19 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de către Centrul Național Anticorupție și s-a menținut hotărârea din 19 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanța de apel a reținut ca fiind corectă constatarea

instanței de fond precum că intervenientul principal nu a prezentat nici o probă

concludentă și pertinentă care ar demonstra într-o manieră plauzibilă și certă că, la

momentul efectuării testării integrității profesionale a reclamantului, testatorul i-ar fi

transmis acestuia suma de 400 de lei. Or, din înscrisurile probatorii prezentate nu rezultă

cert cuantumul sumei ce se pretinde că a fost transmisă.

La data de 19 februarie 2021, Pavel Cornică, prin intermediul avocatului Pavel

Savițchi a depus recurs împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de fapt și de drept anterior

invocate, recurentul a menționat că instanța de apel la adoptarea deciziei i-a îngrădit

dreptul la un proces echitabil, dar și la accesul liber la justiție.

5

A notat că de către instanța de apel nu a fost citat pentru a se prezenta la ședința de

judecată, cauza fiind examinată în absența sa.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 noiembrie 2020, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului la data de 25 ianuarie 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție/livrare (f.d.150).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Pavel Cornică, prin intermediul avocatului Pavel Savițchi,

s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la 19 februarie 2021, în termenul

prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Pavel Cornică, prin

intermediul avocatului Pavel Savițchi, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu

alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special

în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate,

veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Relevante la acest segment sunt dispozițiile art. 195 din Codul administrativ, care

statuează că procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu exceptia art. 169–171.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 195 din Codul administrativ coroborate cu

prevederile art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, se reține că nu pot fi atacate

cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea

apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs

decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se referă la

înrăutățirea situației.

În temeiul art. 430 din Codul de procedură civilă, sunt în drept să declarare recurs

părțile și alți participanți la proces; martorul, expertul, specialistul, interpretul și

reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

6

Din recursul depus la data de 19 februarie 2021, se denotă că Pavel Cornică își

manifestă dezacordul cu decizia instanței de apel, prin care a fost respins apelul depus

de către Centrul Național Anticorupție și s-a menținut hotărârea din 19 decembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că Pavel Cornică nu și-a exercitat dreptul de apel în

privința hotărârii din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar,

prin decizia instanței de apel din 25 noiembrie 2020, contestată cu recurs, nu i-a fost

înrăutățită situația.

Or, apelul nemotivat depus de către Pavel Cornică împotriva hotărârii instanței de

fond, a fost declarat inadmisibil prin încheierea din 12 august 2020 a Curții de Apel

Chișinău, aceasta nefiind contestată.

În circumstanțele descrise, se conchide că, Pavel Cornică, prin intermediul

avocatului Pavel Savițchi, contrar prevederilor art. 231 alin. (1) din Codul administrativ

în coroborare cu art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a declarat recurs fără a

folosi calea de apel, ceea ce este inadmisibil din moment ce legea prevede această cale

de atac.

Suplimentar, se menționează că nu poate fi reținut argumentul recurentului precum

că nu a cunoscut despre examinarea cauzei în apel, or, prin intermediul poștei

electronice, reprezentantului recurentului i s-a expediat citație în acest sens.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că atît Pavel Cornică cît avocatul său Pavel Savițchi fiind

familiarizați cu cererea de chemare în judecată și cunoscînd faptul punerii pe rol a

prezentei cauze și examinării acesteia, urma de a se folosi cu bună-credință de drepturile

sale procedurale.

Buna-credință prezumă că partea, este obligată la interval rezonabil de timp să

manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu

certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

În acest context, completul reține că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele Curții Europene a Drepturilor Omului, care a relatat în practica sa constantă

faptul că, dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder vs the

United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975), ci unul care poate implica anumite

limitări din partea statelor contractante (Ashingdane vs the United Kingdom, 28 mai

1985). De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că dispozițiile legale referitoare la

formalitățile și limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acțiune sunt

menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice (Gheorghiță v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27).

Ținând cont de cele relatate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

7

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către Pavel

Cornică, prin intermediul avocatului Pavel Savițchi, inadmisibil.

În conformitate cu art. 195, 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Pavel Cornică, prin intermediul avocatului Pavel Savițchi,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

8