2ra-575/21 — incasarea datoriei

2ra-575/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2ra-575/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Sandu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția Asigurare Resurse

și Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării împotriva lui

Madan Alexandru cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale și

evacuarea din locuință,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 28 noiembrie 2020, Agenția Asigurare Resurse și Administrare

Patrimoniu a Ministerului Apărării s-a adresat cu cererea de chemare în judecată

împotriva lui Madan Alexandru, prin care a solicitat încasarea datoriei pentru

serviciile comunale și evacuarea din locuință.

În motivarea cererii reclamantul a indicat, că în baza ordinului de repartiție

nr.4 din 21.09.2004 lui Madan Alexandru i-a fost repartizată locuința de serviciu

(cămin) XXXXX în blocul locativ situat în XXXXX. Contractele privind livrarea

serviciilor comunale (apei potabile, energiei termice, serviciu de gestiune,

transportarea deșeurilor) a blocului locativ din XXXXXX, prestate locatarului

Madan Alexandru, sunt încheiate de către Agenției Asigurare Resurse și

Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării cu ÎM ,,Infocom” și SRL ,,Info

Bon”.

Astfel, în baza facturii emise de către ÎM ,,Infocom” și SRL ,,Info Bon”,

pentru luna decembrie 2019 datoria totală pentru serviciile comunale și necomunale

prestate locatarului Madan Alexandru constituia suma de 27943, 46 de lei.

A mai invocat că, în baza titlu executoriu emis de Judecătoria Buiucani din

18.04.2016 s-a dispus încasarea de la Madan Alexandru în beneficiul

Departamentului dotării MA (reorganizat prin transformare în baza HG nr.982 din

10.10.2018 în Agenției Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a

Ministerului Apărării) a sumei de 10031,62 lei.

A declarat că după înaintarea acțiunii Madan Alexandru nu și-a onorat

obligațiunea privind achitarea datoriei curente la serviciile comunale ce constituia

17902,84 de lei din datoria totală de 27943,46 lei.

Conform facturilor din aprilie 2020 emise de către ÎM ,,Infocom” și SRL ,,Info

Bon”, suma datoriei existente pentru serviciile comunale este de 22258,40 de lei.

A relatat că pârâtului Madan Alexandru i-au fost expediate 2 prescripții din

23.12.2019 și respectiv din 17.01.2020 prin care a fost avertizat de faptul achitării

benevole a datorii acumulate pentru plata serviciilor comunale, care au rămas fără

executare.

A solicitat reclamantul încasarea de la Madan Alexandru în folosul Agenției

Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării a datoriei

pentru serviciile comunale în sumă de 22258,40 de lei și dispunerea evacuării lui

Madan Alexandru din apartamentul locuința de serviciu (cămin) din XXXXXX,

fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin hotărârea din 04 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

perceput de la Madan Alexandru în beneficiul Agenției Asigurare Resurse și

Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării datoria pentru serviciile comunale

acordate pentru apartamentul nr.9, str. Ioana Radu 29/4, mun. Chișinău, pe perioada

până în luna aprilie 2020 inclusiv, în sumă de 22.258,40 de lei.

S-a respins ca neîntemeiată cererea Agenției Asigurare Resurse și

Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării împotriva lui Madan Alexandru

privind evacuarea din locuința de serviciu nr.9, str. Ioana Radu 29/4, mun. Chișinău,

din lipsa procedurii prealabile.

S-a perceput de la Madan Alexandru în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 767, 75 de lei.

Prin decizia din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Agenția Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a Ministerului

Apărării și s-a menținut hotărârea din 04 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că conform art. 37 alin. (3)

al Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30.04.2015 pe lîngă plata pentru închirierea

locuinței din fondul public de locuințe sau a locuinței proprietate privată, locatarul

este obligat să efectueze plata pentru apa potabilă și evacuarea apelor uzate,

încălzire, alimentarea cu energie electrică, gaze naturale, transportarea deșeurilor

menajere solide și lichide, ascensor și pentru alte servicii prestate de locator sau de

furnizorul de servicii comunale și necomunale, conform facturilor prezentate. La

solicitarea locatarului, locatorul este obligat să prezinte bonurile de plată ce

confirmă cheltuielile respective.

Potrivit art.43 alin. (1)- (3) a Legii cu privire la locuințe nr.75/30.04.2015, (1)

Rezilierea contractelor de locațiune se efectuează în conformitate cu prevederile

Codului civil al Republicii Moldova, cu acordul comun al părților sau din inițiativa

locatarului ori din inițiativa locatorului. (2) La inițiativa locatorului, contractul de

locațiune se reziliază cu acordarea locatarului a unui preaviz de 3 luni. (3)

Condițiile speciale de reziliere a contractului de locațiune, fără acordarea de către

locator a preavizului de 3 luni, sînt: neachitarea totală a chiriei sau a mai puțin de

jumătate din aceasta pentru o perioadă de cel puțin 3 luni consecutive.

Conform art.1251 Cod Civil, prin contractul de locațiune, o parte (locator) se

obligă să dea celeilalte părți (locatar) un bun determinat individual în folosință

temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească

chirie.

2

Conform art.1281 alin. (1), (2) Cod Civil, (1) În cazul locațiunii fără termen,

oricare dintre părți are dreptul la rezoluțiunea locațiunii cu un preaviz de 3 luni

pentru imobile și de o lună pentru bunurile mobile. (2) Notificarea făcută cu

nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau contract nu produce efecte

decît de la expirarea acelui termen.

Astfel, legislația în vigoare nu prevede careva interdicții cu privire la

încheierea unui contract de locațiune fără termen. Un asemenea contract, dacă va fi

încheiat, poate fi reziliat la cererea oricărei părți în orice moment, dar cu respectarea

prevederilor legale, și nume, cu un preaviz de trei luni pentru imobile.

Instanța de apel a apreciat ca fiind absolut întemeiată poziția instanței de fond

de respingere a pretențiilor reclamantului cu privire la evacuarea pîrîtului din imobil

și ca neîntemeiate alegațiile părții apelante indicate în apelul motivat în vederea

casării parțiale a acesteia în partea contestată din considerentele ca succed.

Instanța de apel a enunțat că la rezilierea contractului de locațiune fără termen,

Agenția Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a Ministerului Apărării urma

a preaviza locatarul Madan Alexandru cu un preaviz de 3 luni pentru imobile, fapt

ce la caz nu se atestă.

Or la caz, Agenția Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a

Ministerului Apărării nu a invocat faptul neachitării chiriei de către Madan

Alexandru ci neachitarea de către acesta a serviciilor comunale și necomunale.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi reținută nici prescripția din

13.09.2018, anexată de Agenția Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a

Ministerului Apărării la cererea de apel potrivit căreia a solicitat intimatului

achitarea datoriei pentru serviciile comunale, or din aceasta de asemenea nu se

poate deduce că intimatul ar fi acumulat o datorie la plata chiriei.

La 17 februarie 2021 Agenția Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu a

Ministerului Apărării a declarat recurs împotriva deciziei 11 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei

instanței de apel și parțial a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat prevederile art.432 alin. (1) și (2) Cod de

procedură civilă.

Relatează că, instanța de apel nu a luat în considerare că prin hotărârea

instanței de fond circumstanțele de fapt și de drept nu au fost sesizate și elucidate pe

deplin pentru soluționarea cauzei. Astfel, prima instanță a apreciat subiectiv probele

invocate de către recurent, cu atât mai mult, nu s-a bazat pe aprecierea multilaturală

a acestora.

Indică că instanțele ierarhic inferioare, au interpretat greșit pretențiile de drept

material invocate în cererea de chemare în judecată. Or, recurentul a solicitat

evacuarea forțată din locuința de serviciu, prin prisma prevederilor art.37 alin. (3) al

Legii cu privire la locuințe nr.75 din 30.04.2015 și pct.26 al Regulamentului cu

privire la modul de acordare și folosire a locuințelor de serviciu administrate de

către Ministerul Apărării și unitățile militare ale Armatei Naționale, aprobat prin

Hotărârea de Guvern nr.874 din 23.12.2015, care prevăd că locatarul este obligat să

achite plățile pentru serviciile comunale și necomunale și plata pentru chirie. Drept

rezultat, în caz de neonorare obligațiilor menționate în normele de drept material

prescrise, se inițiază procedura de evacuarea silită pe cale judiciară, în conformitate

3

cu prevederile pct.30 lit.c) al Regulamentului prenotat supra, „se evacuează fără

acordarea altei locuințe persoanele care nu au achitat chiria, serviciile comunale și

necomunale timp de trei luni consecutive”.

Astfel, recurentul nu a solicitat rezilierea contractului de locațiune, or

evacuarea unui locatar din locuințele de serviciu ale Ministerului Apărării se

efectuează pe cale judiciară, în cazul în care locatarul refuză eliberarea benevolă.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 11

noiembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 15 ianuarie

2021 (f.d.99), însă la materialele dosarului lipsesc date de recepționare a decziei

recurate.

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 17 februarie 2021 se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 3 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

4

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Agenția Asigurare Resurse și Administrare

Patrimoniu a Ministerului Apărării.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Agenția Asigurare Resurse și Administrare

Patrimoniu a Ministerului Apărării împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5