2ra-257/21 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-257/2021 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: R. Țurcan) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu) Î N C H E I E R E 28 aprilie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihail Sîrbu, reprezentat de avocatul Irina Sîrbu-Beșliu, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 170 împotriva lui Mihail Sîrbu, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 7 noiembrie 2014, CCL nr. 170 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Sîrbu, intervenient accesoriu SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei pentru consumul de energie termică și serviciile comunale.

În motivarea acțiunii a invocat că, conform Hotărîrii Guvernului nr.191 din 19.02.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, precum și art.58, 59, 60 a Codului cu privire la locuințe, locatarii sunt obligați să achite lunar plata pentru serviciile locativ - comunale. Din cauza nerespectării acestei obligații, prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile prestate, s-a acumulat, pentru perioada 01.10.2007 - 01.07.2014 o datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în procedura planului în sumă de 11 602,38 lei și servicii comunale 3 529,83 lei.

A menționat că, toate încercările de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate, deoarece pârâții au neglijat în mod conștiincios achitarea benevolă solicitată în reclamațiile înaintate acestora. La data de 27 februarie 2017, reclamantul CCL nr.170 a înaintat cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat să fie încasat de la pârâți datoria în sumă de 11 602,38 lei în beneficiul ”Termoelectrica” SA pentru serviciile prestate și sumă de 3 529,86 lei pentru servicii comunale, taxa de stat în sumă de 453,96 lei în beneficiul CCL nr.170.

În motivarea cererii de concretizare a invocat că, conform Hotărârii Guvernului nr.191 din 19.02.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire 1 modul de prestare și achitarea serviciilor locativ comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiilor deconectării acestora de la reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, locatarii sunt obligați să achite lunar plata pentru serviciile locativ-comunale. Din cauza nerespectării acestei obligațiuni prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile prestate s-a acumulat pentru perioada 01.11.2007-01.07.2014 datoriile pentru serviciile prestate de ”Termoelectrica” SA în sumă de 11 602,38 lei și serviciile comunale pentru perioada de 01.11.2011 -01.09.2014 în sumă de 3 529,83 lei.

La data de 11 septembrie 2018, reclamantul CCL nr.170 a înaintat cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat să fie încasat de la pârâtul Sîrbu Mihail în beneficiul CCL nr.170, datoria pentru consumul energiei termice în sumă de 11 602,38 lei, datoria de 3 529,86 lei pentru serviciile comunale și suma de 453,96 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii a invocat că, potrivit art.514 a Codului Civil RM, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

A mai invocat prevederile art. 40 alin.(2) al Legii nr. 92 din 29.05.2014 ,,Cu privire la energia termică și promovarea cogenerării, unde se indică că în sectorul rezidențial, reprezentantul autorizat al consumatorilor din blocurile de locuit cu sisteme colective de alimentare cu energie termică, inclusiv din căminile și blocurile de locuit departamentale, este administratorul fondului locativ respectiv, care încheie un contract de furnizare a energiei termice cu furnizorul și repartizează lunar cantitatea de energie termică consumată între deținătorii de apartamente sau chiriași. Iar, potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, p.20 și 21, în clădirile cu mai mulți consumatori și cu un singur echipament de măsurare, contractul se încheie cu consumatorul principal sau cu gestionarul fondului locativ și nu cu locatarii blocurilor locative.

Astfel, SA „Termoelectrica” are încheiat contract de furnizare a energiei termice cu gestionarul fondului locativ nominalizat (CCL nr.170), în care sunt reglementate raporturile dintre furnizor și consumator privind furnizarea, plata și condițiile de utilizare a energiei termice. A indicat că, în temeiul clauzelor contractuale, întreprinderea energetică ”Termoelectrica” SA, lunar prezintă gestionarului fondului locativ (CCL nr.170) factura de plată pentru toată energia termică consumată de bloc în întregime, strict conform indicilor aparatului de evidență instalat la hotarul de delimitare.

A relatat, că relațiile reciproce dintre consumatori și gestionar sunt reglementate de Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19.02.2002, întreprinderea energetică nu are dreptul juridic de a se implica în aceste relații. Totodată, în urma consumului de energie termică, CCL nr.170, mun. Chișinău a prestat la rândul său servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică, la toți locatarii blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform facturilor (bonurilor de plată) primite (art. 25 (1) al Legii nr. 1402/24.10.2002 serviciilor publice de gospodărie comunală).

2 A notat că, în caz de neachitare de către proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai blocului locativ gestionat a datoriilor la serviciile locativ-comunale, inclusiv alimentarea cu energie termică, CCL nr.170 este în drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei. Conform Extrasului din fișa de evidență a locuințelor, proprietar al apartamentului nr.XXXX din str. XXXXX, este înregistrat Sîrbu Mihail. În baza contului personal deschis la CCL nr.170 pe numele pârâtului, ultimul a acceptat prestarea și a beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare. Conform informației privind situația despre achitarea pentru energia termică Sîrbu Mihail, domiciliat în apartamentul nr.XXXXX din str. XXXXX, a acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 11 602,38 lei.

Conform art. 25 (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator. În conformitate cu prevederile art. 51 (4) Legii nr. 75/30.04.2015 cu privire la locuințe, plata pentru serviciile prestate necontorizate în locuință se efectuează conform indicatorilor contoarelor instalate la bloc și se repartizează de către administrator pentru fiecare locuință necontorizată în funcție de suprafața ei totală.

Potrivit pct. 17,18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr. 191/19.02.2002, plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau prestatorii de servicii. Proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în factura de plată.

A declarat că coroborând prevederile legale citate supra, conchide că serviciile publice de gospodărie comunală se prestează și, respectiv, se achită costul acestora. Aceleași prevederi, referitor la obligația consumatorilor de a achita serviciile comunale conform facturilor primite, fiind stipulate și în art. 37 (3) al Legii nr. 75/30.04.2015 cu privire la locuințe. Totodată, a reținut faptul că în cazul prestării serviciilor comunale de către administratorul fondului locativ CCL nr.170, mun. Chișinău, prestarea serviciilor și încasarea plăților este efectuată în temeiul conturilor personale deschise pe numele pârâților, potrivit Recomandării CSJ nr. 11 din 2012 privind examinarea cererilor depuse de ”Termocom” SA.

Potrivit Recomandării nr.88 din 25.02.2016 a Curții Supreme de Justiție în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală în lipsa contractelor încheiate cu consumatorii (proprietarii, chiriașii și locatarii apartamentelor...), aceștia din urmă sunt obligați să achite contravaloarea serviciilor comunale, conform facturilor primite. 3 Prin hotărârea din 13 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a admis parțial acțiunea CCL nr. 170; s-a încasat de la Mihail Sîrbu în beneficiul CCL nr. 170 datoria pentru serviciile comunale pentru perioada 1 noiembrie 2012- 1 mai 2014 în sumă de 3 529,86 de lei; s-a încasat de la Mihail Sîrbu în beneficiul CCL nr. 170 cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în limitele pretențiilor admise în mărime de 105,89 lei.

Cerința CCL nr. 170 față de Mihail Sîrbu privind încasarea datoriei pentru energia termică în sumă de 11 602,38 lei s-a respins ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 3 octombrie 2018, CCL nr. 170 a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea respingerii acțiunii. Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 12 octombrie 2018, Mihail Sîrbu a declarat apel, solicitând casarea parțială a acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. Prin decizia din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de apel declarată de Mihail Sîrbu.

S-a admis apelul declarat de CCL nr. 170 și s-a casat hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretenției de încasare a datoriei la energia termică cu adoptarea în această parte a unei noi hotărâri prin care s-a admis cerința și s-a încasat de la Mihail Sîrbu în beneficiul CCL nr. 170 datoria pentru energia termică în sumă de 11 602,38 de lei. Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform art. 40 alin.(2) al Legii nr. 92 din 29.05,2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării, în sectorul rezidențial, reprezentantul autorizat al consumatorilor din blocurile de locuit cu sisteme colective de alimentare cu energie termică, inclusiv din căminile și blocurile de locuit departamentale, este administratorul fondului locativ respectiv, care încheie un contract de furnizare a energiei termice cu furnizorul și repartizează lunar cantitatea de energie termică consumată între deținătorii de apartamente sau chiriași.

Potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, p.20 și 21, în clădirile cu mai mulți consumatori și cu un singur echipament de măsurare, contractul se încheie cu consumatorul principal sau cu gestionarul fondului locativ și nu cu locatarii blocurilor locative.

Deși, reprezentantul apelantului Sîrbu Mihail, a invocat ilegalitatea solicitării CCL nr.170 a pretinsei datorii pentru pretinsul consum al energiei termice, invocând următoarele temeiuri de fapt și de drept: - referitor la temeiul invocat, precum că apartamentul nr.XXXXX din str. XXXXX nu este conectat la agentul de consum al energiei termice, instanța de apel a menționat următoarele, în vederea debranșării apartamentului/încăperii locuibile în cămin /încăperi nelocuibile de la sistemul de încălzire centralizat, acesta urma să respecte condițiile legale specificate în Anexa nr.7 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale, și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr, 191 din 19.02.2002.

Instanța de apel a relatat că în speță, nu au fost prezentate acte/probe ce ar confirma instalarea de către reclamant a unui alt tip autorizat de încălzire ce ar menține permanent temperatura aerului în încăperi de +18 0C, la fel, nu există confirmarea faptului că apelantul Sîrbu Mihail a efectuat proiectul recontrucției sistemului centralizat de încălzire elaborate de instituțiile de proiectare sau 4 persoanele fizice ce dețin licență în acest gen de activitate, la fel nu a fost efectuată calcularea sarcinii termice pentru apartament. Mai mult, careva probe că prezentul apartament este înregistrat la furnizorul de energie termică ca fiind debranșat de la sistemul centralizat de încălzire, la materialele cauzei lipsesc.

Prin urmare, instanța de apel a relatat că deși apartamentul apelantului este de facto debranșat de la încălzirea centralizată, acesta nu poate fi absolvit de achitarea datoriei, întrucît această debranșare a fost făcută fără a respecta și finaliza procedura legală de debranșare, motiv, pentru care este justificată impunerea spre plata a 100 % din încălzirea centralizată. La 26 noiembrie 2020, Mihail Sîrbu, reprezentat de avocatul Irina Sîrbu- Beșliu, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri de respingere integrală a acțiunii. În motivarea cererii de recurs s-a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, și au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material și procedural.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 septembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 09 noiembrie 2020 (f.d.146). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 26 noiembrie 2020 se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Prin notificarea din 18 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Prin referința depusă la 3 februarie 2021 SA ,,Termoelectrica” a solicitat respingerea recursului declarat de Mihail Sîrbu, reprezentat de avocatul Irina Sîrbu-Beșliu ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. 5 În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Mihail Sîrbu, reprezentat de avocatul Irina Sîrbu-Beșliu. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : 6 Recursul declarat de Mihail Sîrbu, reprezentat de avocatul Irina Sîrbu-Beșliu, împotriva deciziei din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 7