2ra-291/22 — încasarea datoriei, excluderea calculului din facturi

2ra-291/22 — încasarea datoriei, excluderea calculului din facturi (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-291/22

2-19101673-01-2ra-02032022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) D. Sîrbu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, O. Cojocaru, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

06 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nicul Lina,

reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ”Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ com. Bubuieci împotriva Linei Nicul cu privire la încasarea

datoriei pentru serviciile locativ-comunale și compensarea cheltuielilor de

judecată,

la cererea reconvențională depusă de Nicul Lina împotriva Societății pe

Acțiuni ”Termoelectrica” și Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ com. Bubuieci cu privire la obligarea de a nu mai calcula și emite facturi

de plată pentru energia termică centralizată și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 03 iunie 2019, SA ”Termoelectrica” a depus în interesele ÎMGFL com.

Bubuieci cerere de chemare în judecată împotriva Linei Nicul cu privire la

încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, SA ”Termoelectrica” a menționat că pârâta Nicul Lina

este proprietara apartamentului XXXXX.

Potrivit informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ-

comunale, până în luna aprilie 2019, pârâta a acumulat o datorie la consumul

energiei termice în sumă de 11 577,25 de lei.

SA ”Termoelectrica” a solicitat încasarea de la Nicul Lina a sumei de

11 577,25 de lei cu titlu de datorie la consumul de energie termică și încasarea

sumei de 347,31 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

La 15 iulie 2019, Nicul Lina a depus cerere reconvențională împotriva

SA ”Termoelectrica” și ÎMGFL com. Bubuieci cu privire la obligarea de a nu mai

calcula și emite facturi de plată pentru energia termică centralizată și compensarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 7575-80 Vol. I).

În motivarea cererii reconvenționale, Nicul Lina a invocat că în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare din 21 iulie 2005, Iosiliani Larisa (fiica) a

devenit proprietara XXXXX.

De asemenea, a menționat că la data respectivă, în apartament lipsea sistemul

de încălzire centralizat, fiind instalată încălzirea autonomă, fapt confirmat prin

procesul-verbal de punere în funcțiune a instalației din 23 decembrie 2005.

La fel, a specificatr că apartamentul în cauză este lipsit de țevile de încălzire

centralizată precum și de coloana de încălzire tranzitorie, fapt confirmat prin

certificatul eliberat de SA ”Termoelectrica” și ÎMGFL com. Bubuieci la 08 iulie

2019.

Totodată, Nicul Lina a specificat că după decesul fiicei, în calitate de succesor

testamentar a devenit unicul proprietar al apartamentului.

Însă, deși apartamentul nu beneficiază de energia termică centralizată, pârâții

continuă să calculeze și să expedieze în adresa sa facturi pentru achitarea energiei

termice centralizate, deși a expediat nenumărate cereri referitor la dezacordul cu

înaintarea spre plată a facturii pentru energia termică centralizată, care au rămas

neglijate.

Nicul Lina a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare (f.d. 102-103 Vol.

I) obligarea SA ”Termoelectrica” și ÎMGFL com. Bubuieci de a nu calcula și emite

facturi de plată pentru energia termică centralizată pentru XXXXX și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 martie 2021, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Termoelectrica” a depus în

interesele ÎMGFL com. Bubuieci.

S-a încasat de la Nicul Lina în beneficiul ÎMGFL com. Bubuieci suma de

11 577,25 de lei cu titlu de datorie pentru energia termică acumulată până în luna

aprilie 2019.

S-a încasat de la Nicul Lina în beneficiul SA ”Termoelectrica” suma de

347,31 de lei cu titlu de taxă de stat.

S-a respins acțiunea reconvențională depusă de Nicul Lina.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că blocul locativ amplasat pe XXXXX este conectat la rețeaua centralizată

de energie termică, fapt confirmat prin declarațiile participanților la proces.

La fel, instanța de fond a stabilit că XXXXX, aparține cu drept de proprietate

XXXXX și este debranșat de la sistemul de energie termică centralizat, fiind dotat

cu cazan de încălzire autonomă, circumstanță confirmată prin procesul-verbal de

punere în funcțiune nr. 5189 din 29 decembrie 2005, certificatul nr. 67 din 8 iulie

2019, condițiile tehnice pentru aprovizionare cu gaze naturale nr. 2355b /1 din 24

august 2005, proiectul de lucru – alimentarea cu gaze naturale a cazanului.

La 11 octombrie 2012, Nicul Lina a depus la ÎMGFL comuna Bubuieci

cerere, prin care a solicitat încetarea calculării și înaintării spre plată a sumelor

pentru energie termică, invocînd că apartamentul a fost debranșat de la sistemul de

2

la sistemul de energie termică centralizat, fiind dotat cu cazan de încălzire

autonomă, este amplasat la etajul 4 (ultimul etaj), iar de la sistemul centralizat a

rămas doar o țeavă cu mărimea de 0,5 m.

Cererea respectivă nu a fost soluționată, astfel la 12 decembrie 2013,

18 februarie 2015, 23 iunie 2015 și 03 martie 2016, Nicul Lina a înaintat cereri

similare către SA „Termoelectrica”, administrația ÎMGFL comuna Bubuieci,

Direcția generală locativ-comunală a Consiliului mun. Chișinău, însă, aceste cereri

la fel nu au fost soluționate.

Din lista calculului și achitării pe energia termică pe perioada 01 octombrie

2009 - 01 mai 2019 a XXXXX rezultă, că în perioada respectivă, proprietarul

apartamentului nu a achitat costul energiei termice, înregistrând o datorie în

mărime de 11 577,25 lei.

În acest sens, Nicul Lina a înaintat acțiune împotriva gestionarului fondului

locativ, prin care a solicitat obligarea ÎMGFL comuna Bubuieci de a nu mai

calcula și emite în adresa XXXXX, proprietarul căreia este Nicul Lina, facturi de

plată pentru energie termică centralizată, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

La caz, instanța de fond a invocat prevederile pct. 81 din Anexa nr. 7

„Condițiile deconectării/reconectării individuale de la/la sistemul de încălzire” a

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002,care preevede că în cazul deconectării integrale deja efectuate a

apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de

încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreținerea temperaturii

constante în încăpere la un nivel de cel puțin + 18 °C, consumatorul va achita plata

pentru încălzire în mărime de: 10 %, începînd cu 1 octombrie 2011; 15 %, începînd

cu 1 octombrie 2012; 20 %, începînd cu 1 octombrie 2013; 10 %, începînd cu 1

iunie 2016, din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al

apartamentului (încăperii locuibile în cămine). Sensul dispozițiilor normative

indicate mai sus este că, fiecare proprietar de apartament debranșat de la sistemul

de încălzire centralizat, are obligația de a achita costul energiei termice pentru

pierderile normative de energie termică în încăperile tehnice care mențin în stare

funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada

rece a anului, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea

decontării coloanelor tranzitorii, în următoarele proporții: 10 %, începând cu

1 octombrie 2011; 15 %, începând cu 1 octombrie 2012; 20 %, începând cu

1 octombrie 2013; 10 %, începând cu 1 iunie 2016, din costul energiei termice

calculate pentru un metru pătrat al apartamentului.

La fel, prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor normative

indicate supra derivă că, proprietarii apartamentelor debranșate de la sistemul

centralizat de energie termică, vor fi ținuți să achite un anumit procentaj din costul

energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului, doar în cazul

întrunirii cumulative a celor trei condiții stabilite de Guvern, și anume: (i) existența

pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și

3

subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu

apă și de canalizare în perioada rece; (ii) necesitatea încălzirii locurilor de uz

comun și (iii) imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

La speță, instanța a concluzionat că din înscrisurile cauzei și anume, din

certificatul nr. 67 eliberat la 8 iulie 2019, blocul de locuit din XXXXX, dispune de

etaj tehnic, situație ce atestă, că prima condiție impusă de legiuitor este întrunită.

La fel, se atestă, că prin acțiunea reconvențională depusă, Nicul Lina a

invocat precum că, blocul locativ nu dispune de etaj tehnic, menționând inclusiv că

reclamanta nu a prezentat un calcul al pierderilor normative suportate în încăperile

tehnică, însă, aceste argumente ale pârâtei-reclamante sunt apreciate de instanță ca

nefondate.

Or, existența etajului tehnic, se confirmă printr-un certificat eliberat de

gestionarul fondului locativ, iar existența încăperilor tehnice cauzează pierderi

normative de energie termică, având în vedere că, sunt menținute în stare

funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada

rece a anului.

Prin urmare, instanța a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele Linei

Nicul, care a invocat că nu este întrunită prima condiție impusă de legiuitor.

Instanța a considerat că în speță este întrunită și ce-a de a doua condiție

stabilită de legiuitor, așa cum, este necesară încălzirea subsolului blocului de

locuit, în care sunt amplasate rețelele inginerești ce asigură distribuția apei potabile

și evacuarea apelor menajere.

La fel, instanța a reținut că, în speță este întrunită și ce-a de a treia condiție

stabilită de legiuitor, or, însuși Nicul Lina prin cererea din 11 octombrie 2012, a

recunoscut că în apartamentul său trece o țeavă cu dimensiunea de 0,5 metri

lungime, care asigură circuitul energiei termice în apartamentul vecin.

Deci, instanța a concluzionat că afirmațiile Linei Nicul precum că, la caz nu

sunt întrunite cumulativ cele trei condiții stabilite de legiuitor, urmează a fi

apreciate critic, or, la materialele cauzei au fost administrate înscrisuri care

confirmă cu certitudine, că blocul de locuit în care este amplasat apartamentul în

litigiu dispune de etaj tehnic, există o coloană de încălzire care asigură circuitul

energiei termice și încălzirea apartamentului vecin.

Astfel, prima instanță a concluzionat că apartamentul deținut în proprietate de

Nicul Lina, a fost deconectat de la sistemul centralizat de încălzire (circumstanță

confirmată atât de reclamantă cât și de pârât, în acest sens la dosarul cauzei fiind

administrate și înscrisuri probatorii), motive din care, SA „Termoelectrica”

acționând în interesele ÎMGFL com. Bubuieci întemeiat a pretins încasarea din

contul Linei Nicul a plății costului energiei termice pentru pierderile normative de

energie termică în încăperile tehnice care mențin în stare funcțională sistemele

inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece a anului,

necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea decontării coloanelor

tranzitorii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de avocatul Macovei Gheorghe în interesele Linei Nicul și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 martie 2021.

La 18 februarie 2022, Nicul Lina, reprezentată de avocatul Macovei

4

Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

SA ”Termoelectrica” în interesele ÎMGFL com. Bubuieci cu admiterea acțiunii

reconvenționale.

Recurenta Nicul Lina, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei, instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum și faptul că a

interpretat în mod eronat legea.

La caz, a menționat că instanțele judecătorești urmau să aplice prevederile

pct. 81 din Anexa 7 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și ne comunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiilor deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă.

Or, ținând cont de faptul că apartamentul său este debranșat de la încălzirea

termică centralizată, incidente soluționării litigiului sunt prevederile pct. 8 și 81 din

Anexa nr. 7 care reglementează condițiile deconectării/reconectării individuale de

la sistemul de încălzire.

Deci, recurenta a specificat că nici una din condițiile prevăzute de pct. 8 și 81

din Anexa nr. 7 nu și-au găsit aplicabilitate la speță și nu a fost demonstrată de

intimat, astfel fiind emise hotărâri neîntemeiate de către instanțele de judecată

inferioare.

Prin urmare, recurenta a reiterat că în circumstanțele expuse, lipsește temeiul

înaintării obligației de plată pentru energia termică centralizată.

La 02 martie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către SA ”Termoelectrica” și ÎMGFL com.

Bubuieci la 07 martie 2022 și 09 martie respectiv, conform avizelor de recepție (f.d

40-41 Vol. II).

La 22 martie 2022, SA ”Termoelectrica” a depus referință la cererea de

recurs declarată de Nicul Lina, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

La 06 aprilie 2022, Nicul Lina, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, a

depus suplimenrt la recurs.

În motivarea suplimentului la recurs, a invocat Hotărârea Curții

Constituționale nr. 4 din 03 martie 2022, prin care a fost declarat neconstituțional

pct. 81 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de/la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că nu poate fi reținut argumentul recurentei

invocat în suplimemntul la recurs.

La caz, completul menționează că efectele Hotărârii Constituționale nr. 4 din

03 martie 2022, se aplică începând cu data de 01 mai 2022, cu excepția sesizării

depuse de apelanții în dosarul nr. 2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău,

în care hotărârea se aplică de la data adoptării.

5

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

18 noiembrie 2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 18 februarie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

6

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Nicul Lina,

reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Nicul Lina, reprezentată de

avocatul Macovei Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

7