2ra-466/21 — cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare cesionare a creanțelor

2ra-466/21 — cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare cesionare a creanțelor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-466/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Ionașco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

DECIZIE

2 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de Organizația de Creditare Nebancară

„Moldcredit” Societate cu Răspundere Limitată și de Anghela Cebotari, reprezentată

de avocatul Vasili Ciuperca

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Anghelei Cebotari și

intervenientului principal de partea reclamantei Iacob Cecîrlan împotriva

Organizației de Creditare Nebancară „Moldcredit” Societate cu Răspundere

Limitată și Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe

Acțiuni cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare

(cesionare) a creanțelor

împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Anghela Cebotari, casată hotărârea din 22 octombrie

2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani și emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii

constată:

La 10 aprilie 2018, Anghela Cebotari, invocând în calitate de intervenient

principal pe Iacob Cecîrlan, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM OM

„Moldcredit” SRL și BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA cu privire la

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare (cesionare) a creanțelor.

În motivarea acțiunii a invocat că la 8 noiembrie 2011, între ea, intervenientul

Iacob Cecîrlan și pârâtul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, în vederea

garantării creditului contractat între aceste părți, a fost încheiat contractul de ipotecă

asupra bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX1.

La fel, a invocat că la 18 februarie 2016, între pârâții BC „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” SA și ÎM OM „Moldcredit” SRL a fost încheiat un contract de

cesiune a creanțelor în raport cu debitorul Iacob Cecîrlan, precum și garanțiile oferite

în baza contractului de ipotecă din 08 noiembrie 2011.

A relevat că cesionarul (pârâtul) ÎM OM „Moldcredit” SRL a formulat și

cerința de executare a dreptului de ipotecă.

În același timp, a susținut că în corespundere cu prevederile art. 27 alin. (1)

din Legea cu privire la ipotecă, creditorul ipotecar este în drept să cesioneze terților

1

drepturile ipotecare fără acordul debitorului ipotecar, cu condiția că acest drept este

prevăzut în contractul de ipotecă.

A notat că în contractul de ipotecă din 8 noiembrie 2011, nu este prevăzut

dreptul creditorului ipotecar de a cesiona drepturile ipotecate fără acordul

debitorului ipotecar.

Prin urmare, a apreciat că realizarea cesiunii dreptului ipotecat în baza

contractului din 18 februarie 2016, încheiat între pârâții BC „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” SA și ÎM OM „Moldcredit” SRL este efectuată fără acordul

debitorului ipotecar.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. 220 Cod civil, art. 27 alin. (1) din

Legea cu privire la ipotecă și art. 166 și 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, declararea nulității contractului de vânzare-

cumpărare (cesionare) a creanțelor din 18 februarie 2016, încheiat între

BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și ÎM OM „Moldcredit” SRL.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

a fost respinsă acțiunea depusă de Anghela Cebotari ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Anghela Cebotari, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre prin care acțiunea depusă de Anghela Cebotari a fost admisă parțial.

A fost constatată nulitatea absolută a clauzelor indicate la pct. 1.3 și 1.4 din

contractul de vânzare-cumpărare a creanțelor semnat la 18 februarie 2016 între

BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și ÎM OM „Moldcredit” SRL.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea privind declararea nulității

contractul de vânzare-cumpărare a creanțelor semnat la 18 februarie 2016.

La 9 februarie 2021, ÎM OCN „Moldcredit” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece este neîntemeiată, ilegală și arbitrară, fiind adoptată cu încălcarea

evidentă a normelor de drept material, procedural și cu încălcarea drepturilor

fundamentale ale omului.

Astfel, prima instanță corect a concluzionat că prevederile art. 27 alin. (1) din

Legea cu privire la ipotecă, nu sunt aplicabile speței, deoarece norma menționată se

referă la cesiunea drepturilor ipotecare, pe când în speță obiect al contractului de

vânzare-cumpărare a constituit o creanță ipotecară, adică o creanță executarea căreia

este garantată printr-un drept de ipotecă și nicidecum nu un drept ipotecar.

Instanța de apel, însă, în mod greșit a confundat noțiunea de „creanță

ipotecată” cu cea de „drept ipotecar”, considerându-le similare.

Astfel, din cauza acestui confuz, instanța de apel, aplicând în mod neîntemeiat

prevederile art. 27 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă, ilegal a casat hotărârea

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiuii cu

declararea nulității absolute a pct. 1.3 și 1.4 din contractul de vânzare-cumpărare a

creanțelor din 18 februarie 2016.

Noțiunile de „creanță ipotecară” și cea de „drepturi ipotecare” sunt două

noțiuni distincte una de alta.

Pornind de la faptul că obiect al contractului de vânzare-cumpărare a

creanțelor din 18 februarie 2016 a constituit transmiterea unei creanțe garantate și

2

nicidecum nu transmiterea unui drept ipotecar, prevederilor acestui contract

nicidecum nu poate fi aplicată norma art. 27 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă,

întrucât această normă legală urmează a fi aplicată exclusiv în cazul

transmiterii/cesiunii unui drept ipotecar.

În speță, obiect al contractului a constituit o creanță garantată, iar condițiile

de valabilitate al acestui contract sunt reglementate de alte prevederi legale.

Având în vedere prevederile art. 556-565 din Codul civil, în redacția legii în

vigoare până la 01 martie 2019, a precizat că odată cu transmiterea de către

BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în favoarea ÎM OM „Moldcredit” SRL

a creanței garantate pe care o deținea față de debitorul Iacob Cecîrlan, asupra

cesionarului ÎM OM „Moldcredit” SRL au trecut și garanțiile care asigură

executarea acesteia, adică a dreptului de ipotecă ce rezultă din contractul de ipotecă

din 8 noiembrie 2011.

Iar pentru transmiterea dreptului de ipotecă nu a fost necesar acordul

debitorului ipotecar, întrucât acest drept a trecut către cesionar în baza prevederilor

normei imperative ale art. 55 alin. (1) din Codul civil, în redacția legii în vigoare

până la 01 martie 2019.

La 24 februarie 2021, Anghela Cebotari, reprezentată de avocatul Vasili

Ciuperca a declarat recurs împotriva deciziei împotriva deciziei din

3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii și emiterea în această parte a

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului recurenta a invocat că decizia este parțial ilegală și

neîntemeiată și anume în partea în care pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

A menționat că, chiar dacă în speță nulitatea se referă la cesionarea dreptului

asupra garanției ce rezultă din contractul de ipotecă (adică în partea clauzei privind

cesionarea dreptului ipotecar), cu toate acestea, este lovit de nulitate actul juridic

integral (contractului de vânzare-cumpărare a creanțelor din 18 februarie 2016),

deoarece creanța ce rezultă din contractul de credit nr. 4110 din 8 noiembrie 2011

(conform pct. 6.1.1 din contract), este garantată prin ipotecă, instituită asupra

apartamentului cu nr. cadastral XXXXX (ipoteca constituind o asigurare esențială a

obligațiilor de credit).

Respectiv, în condițiile în care creanța cesionată era garantată prin ipotecă, iar

dreptul ipotecar nu putea fi cesionat, cesiunea creanței nu conține toate garanțiile

conform contractului de credit încheiat, deoarece nu poate asigura executarea

obligației de rambursare a creditului prin ipotecă, al cărui drept aparține exclusiv BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și care nu poate fi cesionat terților.

Prin urmare, în cazul în care creanța ce rezultă din contractul de credit, nu era

asigurată prin ipotecă, respectiv intimatul ÎM OM „Moldcredit” SRL nu ar fi încheiat

contractul de cesiune a creanței, fapt care prin prisma art. 220 alin. (3) Cod civil,

atrage nulitatea întregului act juridic - contractului de vânzare-cumpărare (cesiune)

a creanțelor din 18 februarie 2016.

La 11 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, OCN „Moldcredit” SRL

a depus referință la recursul declarat de Anghela Cebotari, solicitând recunoașterea

recursului ca fiind inadmisibil.

La 22 martie 2021, Iacob Cecîrlan a depus referință, prin care a solicitat

declararea ca fiind inadmisibilă a cererii de recurs sau respingerea ca fiind

3

neîntemeiată a cererii de recurs depusă de OCN „Moldcredit” SRL și admiterea

recursului declarat de Anghela Cebotari, cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii.

La 22 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, Anghela Cebotari,

reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca a depus referință la recursul declarat de

OCN „Moldcredit” SRL, solicitând declararea ca fiind inadmisibilă a cererii de

recurs sau respingerea ca fiind neîntemeiată a cererii de recurs.

La 29 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, BC „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” SA a depus referință, prin care a solicitat admiterea recursului

declarat de OCN „Moldcredit” SRL, cu emiterea unei noi decizii de casare a deciziei

instanței de apel și menținere a hotărârii primei instanțe, respingerea cererii de recurs

depusă de Anghela Cebotari.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 15 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 14 vol. II), însă careva date care ar confirma cu certitudine data de recepționare

a acesteia de către recurenți la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 9 februarie 2021 și respectiv, la 24 februarie 2021 în termenul

legal.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând decizia contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

neîntemeiate și care urmează a fi respinse, cu menținerea deciziei instanței de apel

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Anghela Cebotari a solicitat

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare (cesionare) a creanțelor din

18 februarie 2016, încheiat între BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și ÎM

OM „Moldcredt” SRL.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de Anghela

Cebotari, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanțe

și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a admis parțial acțiunea și a constatat

nulitatea absolută a clauzelor indicate la pct. 1.3 și 1.4 din contractul de vânzare-

cumpărare a creanțelor din 18 februarie 2016, încheiat între BC ,,Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” SA și ÎM OM „Moldcredit” SRL, iar în rest a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că soluția dată de către instanța de apel este întemeiată

și legală.

4

Astfel, din materialele dosarului rezultă că la 08 noiembrie 2011, între

BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și Iacob Cecîrlan a fost încheiat

contractul de credit nr. 4110, în temeiul căruia ultimului i-a fost acordat un credit în

sumă de 400 000 de lei, cu data finală a scadenței – 08 noiembrie 2031.

Tot la 08 noiembrie 2011, între Anghela Cebotari și Iacob Cecîrlan, în calitate

de debitori ipotecari și BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, în calitate de

creditor ipotecar a fost încheiat contractul de ipotecă, prin care debitorul ipotecar a

exprimat acordul expres de a institui ipoteca în favoarea creditorului ipotecar și a

transmis în ipotecă încăperi locative cu suprafața de 55,0 m. p., cu nr. cadastral

XXXXX, situat în mun. XXXXX, sect. XXXXX, bd. XXXXX, evaluate de către

părți, potrivit pct. 7 al contractului de ipotecă, la suma de 470 000 de lei.

În speță se mai constată că la data de 18 februarie 2016 BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca” SA a semnat cu ÎM OM „Moldcredit” SRL contractul de

vânzare-cumpărare a creanțelor, prin care creditorul BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca” SA a transmis, cu titlu oneros, creanța sa garantată în sumă de 409 947,93

de lei, deținută față de Anghela Cebotari și Iacob Cecîrlan, ce rezultă din contractul

de credit nr. 4110 din 08 noiembrie 2011.

Și tot prin acest contract au fost transmise în favoarea ÎM OM „Moldcredit”

SRL toate drepturile și garanțiile, care asigură executarea creanței, inclusiv și

contractul de ipotecă nr. 504468 din 08 noiembrie 2011.

Într-adevăr, potrivit art. 556 alin. (1) Cod civil, o creanță transmisibilă și

sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract, iar din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit

de cesionar în drepturile ce decurg din creanță.

Instanța de recurs relevă însă că incidența acestor dispoziții legale de ordin

general, trebuie analizată prin prisma prevederilor art. 557 Cod civil (în redacția până

la 01 martie 2019), de la care și începe punctul de referință la soluționarea prezentei

cauze, și care reglementează expres că, titularul unei creanțe o poate transmite, fără

consimțământul debitorului, unui terț în cazul în care aceasta nu contravine esenței

obligației, înțelegerii dintre părți sau legii. Înțelegerea cu debitorul privind

inadmisibilitatea cesiunii produce efecte doar atunci când acesta are un interes

legitim în acest sens.

Așadar, art. 557 Cod civil, admite că titularul unei creanțe o poate transmite

unui terț, fără consimțământul debitorului, dar în același timp condiționează acest

drept de anumite criterii, inclusiv în cazul în care aceasta nu contravine legii.

Astfel, în acest cadru, se constată a fi întemeiată referirea Anghelei Cebotari,

reținută, de altfel, și de instanța de apel, la prevederile art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (în vigoare la momentul

încheierii contractului de cesiune a creanței), care stipulează expres că, creditorul

ipotecar este în drept să cesioneze sau să gajeze terților drepturile ipotecare prezente

și viitoare fără acordul debitorului ipotecar, cu condiția că acest drept este prevăzut

în contractul de ipotecă.

Or, în contractul de ipotecă din 08 noiembrie 2011 încheiat între Anghela

Cebotari și Iacob Cecîrlan, în calitate de debitori ipotecari și BC „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” SA, în calitate de creditor ipotecar, nu este prevăzut dreptul

creditorului ipotecar de a cesiona drepturile ipotecate fără acordul debitorului

ipotecar, deși un asemenea acord, pentru a fi realizată cesiunea, era necesar de a fi

5

exprimat.

În aceste condiții, prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 142-XVI din

26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (în vigoare la momentul încheierii contractului

de cesiune a creanței) urmează a fi aplicate în coroborare cu art. 220 alin. (1) și (2)

Cod civil, care prevede că actul juridic sau clauza care contravin normelor

imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs va respinge ca abuziv argumentul recurentului ÎM

OM „Moldcredit” SRL cu referire la faptul că în speță urmează de examinat două

noțiuni distincte una de alta și anume „creanță ipotecară” și „drepturi ipotecare”, iar

la caz fiind aplicabilă noțiunea de creanță ipotecară garantată care este reglementată

de alte prevederi legale decât Legea cu privire la ipotecă, care urmează a fi pusă în

practică exclusiv în cazul transmiterii/cesiunii unui drept ipotecar.

Și asta deoarece, dreptul ipotecar este un drept care ia naștere din contractul

de ipotecă, iar drepturile care rezultă din contractul de ipotecă sunt drepturi de

creanță.

Prin urmare, prezentei cauze sunt aplicabile anume prevederile art. 557 Cod

civil, în coroborare cu art. 27 din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la

ipotecă, în vigoare la momentul încheierii contractului.

Distinct de cele relevate, este cert că clauzele indicate la pct. 1.3 și 1.4 din

contractul de vânzare-cumpărare a creanțelor din 18 februarie 2016, încheiat între

BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și ÎM OM „Moldcredit” SRL sunt lovite

de nulitate absolută, astfel că, instanța de apel în mod corect a conchis temeinicia

acțiunii în partea dată, concluzionând că cesiunea dreptului ipotecar prin contractul

de vânzare-cumpărare a creanțelor din 18 februarie 2016, încheiat între BC

,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și ÎM Organizația de Microfinanțare

„Moldcredit” SRL, a avut loc cu încălcarea prevederilor legale, fără acordul

debitorului ipotecar.

În același timp, instanța de recurs constată ca întemeiată decizia instanței de

apel și în partea prin care a fost respinsă cerința cu privire la declararea nulității

integrale a contractului de vânzare-cumpărare a creanțelor din 18 februarie 2016,

încheiat între BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și ÎM Organizația de

Microfinanțare „Moldcredit” SRL.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că în partea anulării clauzei privind

cesionarea creanțelor prin contractul de vânzare-cumpărare a creanțelor din

18 februarie 2016, Anghela Cebotari nu a prezentat probe care ar confirma

ilegalitatea contractului în partea dată, iar în cererea de recurs nu a fost adus niciun

argument, ce ar răsturna concluzia instanței de apel.

Având în susținere jurisprudența CtEDO și anume cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995,

unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte

argumente invocate în cererile de recurs în sensul celor descrise.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate în cererile de recurs sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

6

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursurile și de a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se resping recursurile declarate de Organizația de Creditare

Nebancară „Moldcredit” Societate cu Răspundere Limitată și de Anghela Cebotari,

reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca.

Se menține decizia din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată a Anghelei Cebotari și intervenientului

principal de partea reclamantei Iacob Cecîrlan împotriva Organizației de Creditare

Nebancară „Moldcredit” Societate cu Răspundere Limitată și Băncii

Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni cu privire la

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare (cesionare) a creanțelor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7