2r-311/21 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2r-311/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul centru), (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Sîrbu, I. Țurcan)

D E C I Z I E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Parcul Urban

de Autobuze”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de Autobuze” împotriva lui Bulat Iurie cu

privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost restituit apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de

Autobuze” împotriva hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 19 septembrie 2019, ÎM „Parcul Urban de Autobuze” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Bulat Iurie cu privire la repararea prejudiciului

material în sumă de 1 133 840,15 lei și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.2-

3).

Prin hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Parcul Urban de

Autobuze” împotriva lui Bulat Iurie cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.186, 191-194).

La 26 noiembrie 2020, ÎM „Parcul Urban de Autobuze” a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de ÎM „Parcul Urban de

Autobuze” să fie admisă integral (f.d. 189).

Prin încheierea din 05 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii de apel declarate de ÎM „Parcul Urban de Autobuze”, împotriva hotărârii din

27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. S-a acordat apelantului

un termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii, pentru prezentarea

apelului motivat, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază

apelul, a probelor invocate în susținerea apelului și a dovezii de plată a taxei de stat

1

în mărime de 25 511 lei. S-a explicat că în caz contrar, va avea loc restituirea cererii

de apel în corespundere cu prevederile art. 369 alin. (1) Cod de procedură civilă

(f.d.199-201).

Prin încheierea din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit

apelul declarat de ÎM „Parcul Urban de Autobuze” împotriva hotărârii din 27

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în legătură cu neîndeplinirea

indicațiilor instanței (f.d.205-208).

La 29 martie 2021, ÎM „Parcul Urban de Autobuze” a declarat recurs împotriva

încheierii din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia, repunerea în termenul stabilit pentru îndeplinirea indicațiilor instanței de

apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel pentru examinarea fondului

apelului.

În motivarea recursului a indicat că, nu contestă obligația înlăturării

neajunsurilor din cererea de apel, însă notează asupra circumstanțelor care au

contribuit la omiterea de către apelant a acestui termen.

Astfel, a indicat că a recepționat încheierea instanței de apel din 05 ianuarie

2021, la data de 15 martie 2021, când a primit încheierea din 16 februarie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, prin care s-a dispus restituirea cererii de apel.

În acest sens a notat că instanța de apel contrar prevederilor art. 100 alin. (1)

CPC, a expediat încheierea din 05 ianuarie 2021, la adresa de email indicată pe

blancheta cu antet de tip vechi de pe cererea de chemare în judecată, care nu este o

adresă sigură de utilizare în procesul de comunicare. Or, în cererea de apel, a indicat,

pentru comunicare, adresa poștală, mun. Chișinău, str. Sarmizegetusa, 51.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 16

februarie 2021, și expediată recurentului prin intermediul poștei electronice la 15

martie 2021 (f.d.209-210), iar recursul a fost declarat la 29 martie 2021, instanța de

recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

în termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data

și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul

actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și

alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia,

hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08

noiembrie 2016, § 33 – 34).

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

2

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Parcul Urban de

Autobuze” urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, neexecutarea nemotivată a

actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări

legale, precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută

în prezentul cod și în alte legi.

În corespundere cu art. 100 alin. (1) al Codului de procedură civilă, actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea

primirii lui, precum și prin delegație judiciară, iar conform art. 110 al aceleiași legi,

termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în

interiorul căruia participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Potrivit art. 113 al Codului de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Prin prisma normelor de drept citate, raportate la înscrisurile speței, Colegiul

constată că, ÎM „Parcul Urban de Autobuze” i-a fost expediată la 21 ianuarie 2021,

la adresele de email i.m.pua@mail.ru și director.pua@cmc.md (f.d. 203), încheierea

instanței de apel din 05 ianuarie 2021.

În această ordine de idei, instanța de recurs specifică că, nu poate fi reținut

argumentul recurentului precum că încheierea din 05 ianuarie 2021, i-a fost

expediată la adresa de email indicată pe blancheta cu antet de tip vechi de pe cererea

de chemare în judecată, care nu este o adresă sigură de utilizare în procesul de

comunicare, or, formularul cu antet pe care a fost întocmită cererea de apel, are

înserată una din adresele supra-enunțate (i.m.pua@mail.ru ) (f.d. 189).

Deci, ÎM „Parcul Urban de Autobuze” a cunoscut cu certitudine despre

obligația de a prezenta apelul motivat, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe

care se întemeiază apelul, a probelor invocate în susținerea apelului și a dovezii de

plată a taxei de stat în termenul până la 01 februarie 2021.

În această ordine de idei, Colegiul concluzionează că, instanța de apel și-a

îndeplinit obligația pozitivă de comunicare a actului de procedură emis și i-a

comunicat recurentului încheierea prin care nu s-a dat curs apelului.

3

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la proces

de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale, ÎM „Parcul Urban de

Autobuze” urma să înlăture neajunsurile stipulate în încheierea din 05 ianuarie 2021

a Curții de Apel Chișinău în termenul stabilit, iar în cazul imposibilității îndeplinirii

actului, dispunea de dreptul de a solicita prelungirea acestui termen.

Potrivit art. 61 al Codului de procedură civilă, părțile sunt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

ÎM „Parcul Urban de Autobuze” cunoscând cu certitudine despre necesitatea

prezentării cererii de apel motivate și a dovezii de plată a taxei de stat în cuantumul

stabilit, ținând cont de complexitatea cauzei deduse justiției, timpul acordat pentru

aceste acțiuni procesuale, urma să prevadă volumul obligațiilor impuse și să respecte

principiul bunei-credințe înlăturând corespunzător neajunsurile depistate prezentând

în acest sens dovada achitării taxei de stat.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Așadar, ca urmare a măsurilor ”fără șanse de câștig” întreprinse pentru protecția

drepturilor sale, Colegiul reiterează că, acele consecințe negative prevăzute de

legislație sunt opozabile recurentului în plină măsură.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul apreciază recursul declarat

de ÎM „Parcul Urban de Autobuze”, ca unul neîntemeiat și care necesită a fi respins,

cu menținerea încheierii din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Parcul Urban

de Autobuze”.

Se menține încheierea din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală „Parcul Urban de Autobuze” împotriva lui Bulat Iurie cu privire la

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4