2ra-450/21 — incasarea pensiei alimentare

Dosarul nr. 2ra-450/2021

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. S.Lazari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A.Panov, I.Țurcan, L.Pruteanu)

Î N C H E I E R E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Cocieru, reprezentat

de avocatul Miroslav Cauș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ioana Cocieru

împotriva lui Vasile Cocieru cu privire la încasarea pensiei alimentare pentru

întreținerea copilului major inapt de muncă și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 martie 2020, Ioana Cocieru a depus cererea de chemare în judecată

împotriva lui Vasile Cocieru, solicitând încasarea cheltuielilor pentru întreținerea

copilului major, inapt de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, în perioada anilor 2002-2007 a

fost în căsătorie cu pârâtul Vasile Cocieru. Din căsătorie, la data de XXXXX s-a

născut copilul XXXXX.

Prin hotărârea din 29 iulie 2008 a Judecătoriei Orhei, s-a dispus încasarea

de la pârâtul Vasile Cocieru în beneficiul Ioanei Cocieru pensie alimentară pentru

întreținerea copilului XXXXX în cuantum de 500 de lei, pînă la atingerea

majoratului.

A relatat reclamanta că la vârsta de 3,5 ani, copilul XXXXX a fost încadrat

în grad de invaliditate, fiind-i stabilită diagnoza -XXXXX.

A notat că la data de 04 martie 2020, feciorul XXXXX a atins vârsta de 18

ani, fiindu-i sistată plata pensiei alimentare.

Reclamanta a menționat că este angajată în calitate de asistentă personală a

fiului, cu un salariu lunar de 2747 de lei. Starea materială este precară, necesitățile

copilului cresc zi la zi. La fel și starea sănătății copilului nu se îmbunătățește.

Copilul XXXXX necesită supraveghere 24 din 24 ore.

A declarat că după ce copilul a atins majoratul pârâtul a încetat să acorde

ajutor pentru întreținerea copilului, necătînd că lucrează în Germania, dispune de

cetățenie dublă ce-i dă posibilitatea să lucreze legal. Copilul beneficiază de o

indemnizație lunară de 700 de lei.

1

A solicitat reclamanta, încasarea de la pârâtul Vasile Cocieru a sumei de

2000 de lei, lunar, cu titlu de cheltuieli pentru întreținerea copilului major, inapt

de muncă și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 mai 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central s-a

admis acțiunea. S-a încasat de la Vasile Cocieru în beneficiul reclamantei Ioana

Cocieru, pensia pentru întreținerea copilului major inapt de muncă XXXXX, în

cuantum de 2000 de lei lunar, începând cu data de 16 martie 2020, până la

îmbunătățirea stării sănătății copilului. S-a încasat de la Vasile Cocieru în

beneficiul statului, plata taxei de stat, pentru admiterea pretenției cu caracter

patrimonial, în cuantum de 150 de lei. S-a încasat de la Vasile Cocieru în

beneficiul reclamantei Ioana Cocieru cheltuielile de asistență juridică în cuantum

de 3000 de lei.

Prin decizia din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Vasile Cocieru, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș și s-a

menținut hotărârea din 18 mai 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că apelantul Vasile

Cocieru își manifestă dezacordul cu suma dispusă spre încasare dispusă în

beneficiul reclamantei Ioana Cocieru, pensia pentru întreținerea copilului major

inapt de muncă XXXXX, în cuantum de 2000 de lei lunar, solicitând în acest sens

modificarea hotărârii cu dispunerea încasării sumei de 900 de lei, pe care este

dispus de a o achita lunar.

Conform art. 74 alin. (1) Codul familiei, părinții sunt obligați să-și întrețină

copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material.

Pct. 7 al.(2) al Hotărârii Plenumului CSJ nr. 4 din 15.04.2013, ”Privind

practica judiciară de soluționare de către instanțele judecătorești a cauzelor

referitoare la încasarea pensiei de întreținere pentru copii și alți membri ai familiei

,,modalitatea participării părinților la cheltuielile suplimentare, precum și

cuantumul acestor cheltuieli sînt stabilite de instanța judecătorească, ținîndu-se

cont de starea materială și familială a părinților și a copiilor, și de alte circumstanțe

importante. Cuantumul cheltuielilor suplimentare se stabilește într-o sumă

bănească fixă, ce va fi achitată lunar”.

Pct. 7 al.(7) al Hotîrârii Plenumului CSJ nr.4, cît privește încasarea

cheltuielilor suplimentare în favoarea copiilor, generate de circumstanțe

excepționale (boală gravă, mutilare), atît pentru copilul minor, cît și pentru copilul

major inapt de muncă, aceste cheltuieli se vor încasa pentru perioada pînă la

îmbunătățirea stării sănătății. Modalitatea participării părinților la cheltuielile

suplimentare, precum și cuantumul acestor cheltuieli, vor fi stabilite de instanța

judecătorească, ținîndu-se cont de starea materială și familială a părinților și

copiilor, de alte circumstanțe importante. Cuantumul cheltuielilor suplimentare se

stabilește într-o sumă bănească fixă, ce va fi achitată lunar.

Având în susținere prevederile invocate mai sus cât și Hotărîrea Plenului

CSJ nr. 4, instanța de apel a considerat că, pensia pentru întreținerea copilului

major inapt de muncă XXXXX, în cuantum de 2000 de lei lunar începând cu data

de 16 martie 2020, pînă la îmbunătățirea stării sănătății copilului, este legală și

corectă pentru acoperirea cheltuielilor minime, necesare pentru întreținerea

copilului părților litigante în proces. Or, din materialele cauzei s-a stabilit cu

2

certitudine că, copilul XXXXX, a fost încadrat în grad de invaliditate, fiind-i

stabilită diagnoza-XXXXX.

Mai mult, s-a reținut că, copilul părților litigante are nevoie de supraveghere

permanentă, iar, din acest fapt, Ioana Cocieru este angajată în calitate de asistent

personal a fiului cu salariu lunar de 2747 lei. Circumstanță, ce atestă că, Ioana

Cocieru nu se poate încadra într-un alt serviciu din care să obțină venituri mai

mari, iar salariul acesteia de doar 2747 lei și indemnizația lunară a copilului de

doar 700 lei, nu acoperă cheltuielile minime necesare pentru întreținerea a două

persoane dintre care, una cu un grad de invaliditate de graviditate severă, ce

necesită cheltuieli suplimentare.

Cu referire la argumentele apelantului invocate în apel, instanța de apel a

menționat că deși Vasile Cocieru a invocat faptul că nu activează în cîmpul muncii

deoarece are la întreținere părinții săi pensionari, nu a probat acest fapt, mai mult,

deși reclamanta a invocat faptul că acesta este plecat peste hotarele țării la muncă,

pârâtul/apelant nu a combătut nici într-un fel aceste argumente, or, acesta urma a

proba faptul prin prezentarea informației de la poliția de frontieră precum că, nu

a traversat hotarele țării, sau informație cu privire la venituri acumulate în țară/

dacă acestea sunt. Chiar și faptul că, părinții acestuia care sunt pensioneri sunt în

grija acestuia.

Instanța de apel a concluzionat că suma de 2000 de lei lunar poate fi suportată

de apelant/părât dat fiind faptul că, copilul părților litigante XXXXX ce se află la

întreținerea și în grija reclamantei Ioanei Cocieru suferă de XXXXX, iar potrivit

raportului de expertiză extrajudiciară efectuat de Centrul de Medicină legală,

acesta din urmă ca urmare a XXXXX nu poate conștientiza acțiunile sale, nu este

apt de a exprima deliberat voința sa în aprobarea decizională, conform stării

psihice necesită supraveghere și îngrijire permanentă, și din acest motiv

reclamanta/intimata nu poate obține alte venituri, doar salariul de 2747 lei ce îl

primește în calitate de asistenț personal a fiului și indemnizația lunară a copilului

de doar 700 lei, însă, potrivit eschimărilor și necesităților zilnice această sumă nu

acoperă nici minimul de existență pe țară de persoană. Or, potrivit Biroului

national de statistică, pentru anul 2020, minimul de existență a constituit 2082,7

lei per/persoană.

La 29 ianuarie 2021, la 08 februarie 2021 și 11 februarie 2021 Vasile

Cocieru, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând modificarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, în partea micșorării pensiei de întreținere a copilului

major inapt de muncă de la 2000 de lei la 900 de lei.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

A invocat Vasile Cocieru, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș că

instanța de apel eronat a interpretat prevederile art.78 alin.(1), (2) Codul familiei,

fără a ține cont că obligația de întreținere se împarte la ambii părinți.

A relatat că instanța de apel nu a ținut cont și de starea materială a lui

Cocieru Vasile la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, ignorând

prevederile pct.2 alin.3 din Hotărârea Plenului CSJ nr.4 din 15.04.2013.

3

Consideră Vasile Cocieru, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș că

instanța de apel i-a lezat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 10

noiembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 05

ianuarie 2021 (f.d.81). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 29 ianuarie

2021, 08 februarie 2021 și 11 februarie 2021 se consideră depusă în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra

admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 17 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și

i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună

de la data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce

indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care

ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

4

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului,

având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea

unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare

a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Vasile Cocieru, reprezentat de

avocatul Miroslav Cauș.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Vasile Cocieru, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5