2ra-772/21 — cu privire la constatarea faptului discriminarii pe criteriu de virsta la locul de munca, anularea deciziei de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la locul de munca, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-772/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail

Mungiu, reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Mungiu,

reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia împotriva Asociației Obștești „Uniunea

Artiștilor Plastici din Republica Moldova” cu privire la constatarea faptului

discriminării pe criteriul de vârstă la locul de muncă, anularea deciziei de concediere,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Mihail Mungiu, reprezentat de avocatul Sergiu

Zaharia și menținută hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 3 decembrie 2018, Mihail Mungiu, reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia

a depus cerere de chemare în judecată împotriva AO „Uniunea Artiștilor Plastici din

Republica Moldova” cu privire la constatarea faptului discriminării pe criteriul de

vârstă la locul de muncă, anularea deciziei de concediere, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 25 iunie 2010, a fost angajat în calitate de

director executiv al Centrului Expozițional „C. Brâncuși”, în baza contractului

individual de muncă nr. 4 încheiat cu AO „Uniunea Artiștilor Plastici din Republica

Moldova”, pe o perioadă nedeterminată începând cu data de 1 iulie 2010.

A menționat că în ultimii ani a fost discriminat și umilit de către administrația

Uniunii Artiștilor Plastici prin folosirea diferitor metode ca minciuna, sabotaj,

1

hărțuire, însinuări și răfuială la locul de muncă, necătând la faptul că își exercita cu

responsabilitate și diligență funcția pe care o deținea, conform contractului

individual de muncă și fișei de post.

Deseori i se aduceau acuzații neîntemeiate, i se aplicau sancțiuni disciplinare

neîntemeiate, majoritatea fiind anulate prin hotărâre de judecată.

La 19 septembrie 2018, Consiliul AO „Uniunea Artiștilor Plastici din

Republica Moldova” a emis decizia cu privire la concedierea directorului executiv

al CE „C. Brâncuși”, Mihail Mungiu, conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. y1)

Codul muncii, pe motiv că deține statutul de pensionar pentru limită de vârstă,

decizie pe care o consideră neîntemeiată și luată cu scopul de a-l înlătura de la funcția

pe care o deținea, deoarece în cadrul asociației activează și alte persoane care dețin

statut de pensionar, însă, activează fără careva impedimente, prin urmare, dânsul

fiind iarăși discriminat în raport cu alți salariați ai aceleiași instituții.

Având în vedere prevederile art. 86 (Notă) și 55 lit. f) Codul muncii, a

considerat că neîntemeiat a fost concediat, deoarece nu i-a fost acordată posibilitatea

de a participa la ședința Consiliului AO ,,Uniunea Artiștilor Plastici din Republica

Moldova”, unde să poată să depună explicațiile sale referitor la acest aspect.

La fel, nu i-a fost acordată posibilitatea de a munci cu încheierea unui contract

de muncă pentru o perioadă determinată, având în vedere că în cadrul AO „Uniunea

Artiștilor Plastici din Republica Moldova” sunt persoane care la fel dețin statut de

pensionar pentru limită de vârstă și activează fără piedici din partea administrației.

A menționat că a fost concediat contrar prevederilor art. 87 alin. (1) Codul

muncii, fără acordul comitetului sindical, prin urmare nu a fost respectată legislația,

de fapt, ca și anterior, acestea fiind acțiuni de răfuială din partea AO „Uniunea

Artiștilor Plastici din Republica Moldova”.

A relatat că, după restabilirea sa în funcție în anul 2015, locul de muncă a

devenit o adevărată încarcerare și răfuială din partea administrației și se urmărea în

permanență scopul de denigrare a imaginii și reputației lui profesionale, iar acțiunile

permanente de agresiune i-au adus imense retrăiri negative, disconfort

psihoemoțional la serviciu care au avut un impact negativ asupra stării sale de

sănătate, mai cu seamă că are un copil minor la întreținere.

Astfel, deoarece i-au fost cauzate suferințe psihice și emoționale la locul de

muncă prin discriminare și permanentă răfuială, a considerat oportun și repararea

prejudiciului moral de către angajator în mărime de 30 000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 353, 354, 355-356 Codul

muncii, art. 85, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului AO ,,Uniunea

Artiștilor Plastici din Republica Moldova” din 19 septembrie 2018 cu privire la

concedierea directorului executiv al Centrului Expozițional ,,C. Brâncuși”, Mihail

Mungiu, restabilirea lui în funcția de director executiv al Centrului Expozițional

,,C. Brâncuși”, încasarea salariului neachitat pentru perioada absenței forțate de la

muncă începând cu 21 septembrie 2018 până la restabilirea în funcție, repararea

prejudiciului moral în mărime de 30 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

2

La 19 august 2019, Mihail Mungiu, reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia a

depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitând și constatarea faptului de

discriminare a lui în raport cu alți angajați ai AO „Uniunea Artiștilor Plastici din

Republica Moldova” și de hărțuire a lui în exercitarea funcției de director executiv

al Centrului Expozițional ,,C. Brâncuși” de către organele de conducere al

AO „Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova”.

Prin hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Mihail Mungiu, reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia și

menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că Mihail Mungiu nu contestă faptul că a atins vârsta legală de pensionar

și că i se plătește pensie pentru limita de vârstă.

Astfel, având în vedere prevederile art. 81 și 86 alin. (1) lit. y1) Codul Muncii,

prima instanță și instanța de apel au considerat că angajatorul a avut dreptul legal de

a dispune concedierea salariatului Mihail Mungiu.

Totodată, a fost constatat că Mihail Mungiu nu deținea calitatea de membru

de sindicat, or în baza cererii din 30 august 2014 privind dezicerea benevolă de a fi

membru al Sindicatelor Profesioniste ale Uniunii Artiștilot Plasticilor din RM, a

refuzat să mai fie membru de sindicat și deci, conform legii, nu era necesară

consultarea prealabilă a organului sindical la concedierea salariatului, iar prevederile

din legislația muncii fiind respectate în totalitate.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că norma legală privind

concedierea, care reprezintă desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului

individual de muncă pe durată nedeterminată, pe motivul deținerii de către salariat a

statutului de pensionar pentru limită de vârstă, nu comportă un caracter imperativ,

desfacerea contractului individual de muncă fiind dependentă de alegerea

angajatorului, care decide în mod deliberat cu privire la oportunitatea încetării

raporturilor de muncă, atât în funcție de cerințele profesionale și condițiile speciale

impuse de anumite tipuri de locuri de muncă, cât și în legătură cu atingerea vârstei

generale de pensionare.

Prima instanță și instanța de apel au considerat că nu poate fi reținută o

pretinsă discriminare a reclamantului/apelant în raport cu alți angajați ai

AO „Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova”, or persoanele menționate

de Mihail Mungiu ocupă alte funcții decât cea de director executiv al Centrului

Expozițional „C. Brâncuși” (grafician, supraveghetoare, paznic), care fac parte din

grupa muncitorilor necalificați potrivit clasificatorului ocupațiilor din Republica

Moldova CORM-14.

În condițiile în care a fost constatată legalitatea deciziei Consiliului

AO „Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova” din 129 septembrie 2018,

nu sunt temeiuri pentru a admite cerințele subsecvente acțiunii de retabilire în fucție,

încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului

moral.

3

La 23 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Mihail Mungiu,

reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia a declarat recurs împotriva deciziei din

3 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată, pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

A menționat că instanța nu a dat apreciere cerinței lui cu privire la audierea

martorilor și a respins neîntemeiat cererile formulate în acest sens.

Or, prin audierea acestor martori, dânsul ar fi avut posibilitate să demonstreze

care a fost atitudinea administrației AO „Uniunea Artiștilor Plastici din Republica

Moldova” față de el și să ofere detalii importante pentru soluționarea justă a cauzei.

A evidențiat că nu este corectă cocluzia instanței de apel, deoarece din probele

prezentate în prima instanță se dovedește că într-adevăr a fost supus răfuielii, hăirțuit

și discriminat la locul de muncă. Rezultatul la toate acestea este că a fost concediat

în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii, pe motiv că deține statut de pensionar

pentru limită de vârstă.

Astfel, instanța de apel urma să examineze probele prezentate care confirmă

faptele de răfuială, hărțuire și discriminare și să admită cererea de audiere a

martorilor, ca în final, să fie adoptată o soluție justă pe acest caz.

La 6 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, AO „Uniunea Artiștilor

Plastici din Republica Moldova” a depus referiță la recursul declarat de Mihail

Mungiu, solicitând considerarea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 26 ianuarie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 192), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 23 martie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mihail Mungiu, reprezentat de

avocatul Sergiu Zaharia, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

4

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Mungiu, reprezentat de

avocatul Sergiu Zaharia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

5

de Mihail Mungiu, reprezentat de avocatul Sergiu Zaharia urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Mungiu, reprezentat de

avocatul Sergiu Zaharia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6