2ra-794/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral, obligarea de a aduce scuze in numele statului si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-794/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral, obligarea de a aduce scuze in numele statului si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-794/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Vlad

Zaporojan, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlad Zaporojan,

reprezentat de avocatul Sergiu Coptu împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral,

obligarea de a aduce scuze în numele statului și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Vlad Zaporojan, reprezentat de avocatul

Sergiu Coptu și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea din

21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă

parțial

constată:

La 8 mai 2020, Vlad Zaporojan, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, obligarea de a aduce

scuze în numele statului și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că exercită atribuțiile de executor judecătoresc

în circumscripția judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni în baza licenței eliberate de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova nr. 046 la data de 6 august 2010.

La 20 iunie 2012, în calitatea sa de executor judecătoresc a emis încheieri de

intentare a procedurii de executare la cererea lui Vladimir Mihalachi, privind

încasarea sumelor de bani de la debitorul Nicolae Ciutac în mărime de 14 331,82 de

lei, 6 290 de lei și 5 000 de lei.

1

Astfel, întru executarea acestora, a dispus asigurarea executării acestor trei

documente executorii, prin dispunerea evaluării bunului imobil cu nr. cadastral

XXXXX amplasat în com. XXXXX r-nul XXXXX ce constă dintr-un teren cu

destinație lot pomicol cu suprafața de 0,1062 ha și construcția (căsuță de vară) cu

nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală de 59,8 m2, deținut în proprietate de către

debitoru, precum și scoaterea acestuia la licitație.

La 6 martie 2013, procedurile de executare nr. 046-1963R/17, (046-2661/12),

nr. 046-1964R/17, (046-2662/12) și nr. 046-1965R/17, (046-2665/12) au fost

încetate în temeiul prevederilor art. 83 lit. a) Cod de executare, pe motivul stingerii

obligației în urma înstrăinării bunului imobil sechestrat și evaluat ce a aparținut

debitorului.

A comunicat că în anul 2013, organul de urmărire penală DGUP a CNA

împreună cu Procuratura Anticorupție prin o ordonanță emisă a dispus pornirea

urmăririi penale în cauza penală 2013928146 în baza art. 327 alin. (1) Cod penal -

abuzul în serviciu pretins a fi săvârșit de către el calitate de executor judecătoresc în

cadrul executării unui titlu executoriu privind încasarea unei sume de bani de la o

persoană fizică în favoarea unei alte persoane fizice.

Drept temei pentru pornirea urmăririi penale a servit sesizarea lui Nicolae

Ciutac, în care acesta a menționat că, chipurile, executorul judecătoresc i-a încălcat

drepturile lui în cadrul acestei proceduri de executare și, chipurile,a comis un pretins

abuz în serviciu și i-a cauzat un prejudiciu în proporții considerabile drepturilor și

intereselor lui.

Până la pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală nu a solicitat

nicio explicație, deși acțiunile de executare au fost întreprinse de el în anul 2012,

urmărirea penală a fost pornită în anul 2013 și nu este clar de ce a durat urmărirea

penală în această cauză penală până în anul 2019.

Despre faptul pornirii pe ascuns a acestei cauze penale și efectuarea anumitor

acțiuni de urmărire penală în privința lui pe ascuns, inclusiv ingerințe și imixtiuni în

viața lui privată prin faptul ascultării și interceptării convorbirilor telefonice,

urmăririi vizuale și alte acțiuni procesuale, dânsul ca executorul judecătoresc a aflat

deja în luna noiembrie 2017, când a fost invitat de către organul de urmărire penală

al DGUP a CNA pentru recunoaștere în calitate de bănuit și audiere în prezența

avocatului ales.

Până la pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală nu a dispus

efectuarea nici a acțiuni de urmărire penală, care să fi vizat executorul judecătoresc

Vlad Zaporojan.

La 15 noiembrie 2017, prin ordonanța emisă de organul de urmărire penală

reprezentant de către ofițerul superior de urmărire penală PCE al Direcției nr. 1 a

DGUP a CAN, maior Alina Bursacovschi, dânsul a fost recunoscut în calitate de

bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Codul penal.

În motivarea ordonanței sale organul de urmărire penală a invocat anumite

circumstanțe de fapt ale unor acțiuni de executare întreprinse de el în calitate de

executor judecătoresc în cadrul celor trei proceduri de executare menționate, prin

2

care în viziunea organului de urmărire penală se confirmă pretinsa faptă

prejudiciabilă incriminată lui ca infracțiune și s-a menționat ca dânsul că executor

judecătoresc a încălcat anumite prevederi ale Codului de executare.

Organul de urmărire penală a concluzionat faptul că prin acțiunile sale

intenționate, dânsul în calitate de executor judecătoresc a săvârșit un abuz de

serviciu, prin ce a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor

ocrotite de lege a persoanei fizice Nicolae Ciutac, infracțiune prevăzută de art. 328

alin. (1) Cod penal.

Fiind audiat în calitate de bănuit, a depus declarații în calitate de bănuit, prin

care a declarat faptul că nu recunoaște bănuială imputată de către organul de

urmărire penală și s-a expus cu lux de amănunte în privința tuturor circumstanțelor

de fapt și de drept ale acțiunilor de executare întreprinse de el în calitate de executor

judecătoresc în cadrul celor trei proceduri de executare intentate în temeiul titlurilor

executorii, acțiuni și acte care au fost explicate succint prin explicația expusă de el.

A evidențiat în declarațiile sale depuse în calitate de bănuit faptul că nu a

comis niciun abuz de serviciu și nu a comis nicio acțiune în mod intenționat, prin

care în calitate de executor judecătoresc ar fi cauzat drepturilor și intereselor

debitorului procedurii de executare, Nicolae Ciutac, careva prejudiciu sau daună în

proporții considerabile.

La fel, a menționat organului de urmărire penală faptul că debitorul Nicolae

Ciutac nu a contestat nicio acțiune de executare sau careva încheiere emisă de el în

calitate de executor judecătoresc în cadrul procedurilor de executare, fiind contestată

de către reprezentantul debitorului numai încheierea instanței de judecată de validare

a rezultatelor licitației din 26 octombrie 2012.

În declarațiile sale a mai precizat că în acțiunile lui lipsesc elementele

componenței de infracțiune incriminate de organul de urmărire penală, iar cererea a

fost depusă organului de urmărire penală de către debitorul Nicolae Ciutac numai în

scopul de a se răzbuna pentru faptul că a executat în mod forțat în modul stabilit de

lege trei titluri executorii în privința lui Nicolae Ciutac, pe care ultimul nu le-a

executat în mod benevol.

După recunoașterea lui în calitate de bănuit i s-au adus la cunoștință drepturile

și obligațiile sale în calitate de bănuit, iar după ce a fost audiat în calitate de bănuit

i-a fost aplicată de organul de urmărire penală măsura procesuală de constrângere

sub formă de obligație de a se prezenta în fața organului de urmărire penală atunci

când va fi citat.

A relatat că, înainte de a se prezenta la organul de urmărire penală pentru a fi

recunoscut în calitate de bănuit și audiat în asemenea calitate, la 2 noiembrie 2017

și-a angajat un avocat apărător cu care a încheiat un contract de asistentă juridică

pentru a se apăra în această cauză penală pornită în mod ilegal și neîntemeiat în

privința sa.

Contractul a fost prevăzut numai pentru etapa de urmărire penală, iar în caz

dacă cauza penală urma a fi expediată în instanța de judecață de către organul de

urmărire penală, urma să încheie un nou contract de asistentă juridică pentru

3

examinarea cauzei penale în instanța de fond și să mai suporte cheltuieli pentru

asistența juridică calificată a avocatului.

Pentru serviciile de asistentă juridică acordate de avocat la etapa de urmărire

penală, dânsul a achitat avocatului Sergiu Coptu un onorariu în sumă de 10 000 de

lei, prin intermediul unui transfer bancar din 15 noiembrie 2017 de pe contul său

bancar pe contul bancar al biroului în care activează avocatul angajat.

După ce a fost recunoscut în calitate de bănuit, a elaborat cu apărătorul angajat

un anumit plan al acțiunilor de apărare ce urmau a fi întreprinse.

Au fost depuse anumite cereri, demersuri și sesizări organului de urmărire

penală în scopul apărării drepturilor și intereselor lui prevăzute de lege, au fost

interpelate de la anumite organe, instituții informații și acte, pe care le-a folosit în

cadrul cauzei penale.

A considerat că cauza penală a fost pornită în lipsă de temei, deoarece a

executat trei titluri executorii de la unul și același creditor către un singur debitor.

Acțiunile sale de executare au avut un caracter legitim și întemeiat, au fost

bazate pe prevederile Codului de executare și au fost îndreptate spre executarea celor

trei documente executorii menționate.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticoruptie din 12 februarie

2018, a fost pus sub învinuire fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 327 alin. (1) Cod penal.

După recunoașterea sa în calitate de învinuit i-au fost aduse la cunoștință

drepturile și obligațiile sale în calitate de învinuit și ulterior a fost audiat în asemenea

calitate de către procuror.

Fiind audiat în calitate de învinuit de către procurorul M. Ivanov, a negat

comiterea acestei infracțiuni incriminate și a explicat succint circumstanțele de fapt

ale celor întâmplate, toate acțiunile procesuale de executare, toate actele de

executare și încheierile emise de el în calitate de executor judecătoresc în cadrul

celor trei proceduri de executare, și a declarat faptul că nu a comis niciun abuz de

serviciu în calitate de executorul judecătoresc și nu a încălcat niciun drept al

debitorului acelor trei proceduri de executare.

A subliniat că la punerea sa sub învinuire, i-a fost aplicată neîntemeiat măsura

preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi țara pe parcursul întregii perioade a

urmăririi penale.

Ulterior, a mai întreprins cu avocatul său apărător anumite acțiuni în cadrul

acestei cauze penale, prin care s-a străduit să aibă un rol activ în cadrul urmăririi

penale și să demonstreze nevinovăția sa în comiterea faptei prejudiciabile

incriminate lui de către organul de urmărire penală.

Ca rezultat a muncii depuse și acțiunilor procesual-penale efectuate, organul

de urmărire penală s-a convins în nevinovăția lui și prin ordonanța emisă de

procurorul în Procuratura Anticorupție, Andrei Băieșu din 30 octombrie 2019,

dânsul a fost scos de sub urmărire penală și clasată cauza penală nr. 20139281462

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1)

Cod penal.

4

A accentuat reclamantul că prin atragerea ilegală și neîntemeiată la răspundere

penală i-a fost cauzat prejudiciu material și moral.

Prejudiciul material ce i-a fost cauzat constă din:

- plata pentru asistența juridică acordată de avocat în cadrul urmăririi penale

în mărime de 10 000 de lei, potrivit condițiilor contractului de asistență

juridică cu avocatul și conform ordinului de transfer bancar;

- privarea sa ilegală de dreptul de a munci, deoarece a fost sustras de la

muncă permanent prin citările sale la organul de urmărire penală.

Pe lângă prejudiciul material prin aceste acțiuni ilegale i-a fost cauzat și un

imens prejudiciu moral, care constă în acele stări sufletești nesatisfăcătoare, pe care

le-a retrăit pe parcursul urmăririi penale în acest proces penal.

Astfel, a fost supus de organul de urmărire penală în mod absolut ilegal și

neîntemeiat urmăririi penale, în absența căruiva motiv de drept pentru aceasta, a fost

supus acțiunilor de urmărire penală, a fost supus anumitor acțiuni de investigare

operative cu îngerință și imixtiune în viața sa privată, a fost recunoscut în calitate de

bănuit, a fost obligat să se prezinte la prima cerință a organului de urmărire penală,

a fost pus ilegal și neîntemeiat sub învinuire, a fost audiat în calitate de bănuit și

învinuit, i-a fost aplicată neîntemeiat și ilegal măsura preventivă sub formă de

obligare de a nu părăsi țara.

Ulterior, s-a aflat ilegal în stare de obligare de nepărăsire a localității pe

parcurs perioadei 13 februarie 2018 - 30 octombrie 2019, până a primit o înștiințare

de la organul de urmărire penală despre scoaterea sa de sub urmărire penală și

clasarea procesului penal.

A fost tratat de către organul de urmărire penală ca un infractor, deși nu a

încălcat niciodată legea în calitate de executor judecătoresc, a întreprins toate

acțiunile și actele de executare în toate procedurile de executare strict conform

prevederilor legii, pe parcursul veți sale a ocupat diferite funcții anterior în cadrul

Procuraturii mun. Chișinău, Comisiei pentru Piața Valorilor Mobiliare, Ministerului

muncii, protecției sociale și familiei, precum și în cadrul Departamentului de

Executare al Ministerului Justiției, niciodată în această perioadă de timp nu a încălcat

legea și necătând la faptul că permanent spunea și invoca că este nevinovat în raport

cu debitorul procedurilor de executare Nicolai Ciutac, nu a comis față de el niciun

abuz în serviciu, în calitate de executor judecătoresc fiind o persoană public

autorizată de stat să presteze în numele statului activități de interes public și s-a aflat

permanent în exercițiul funcții de executor judecătoresc, niciodată nu a folosit

situația sa de serviciu în interese personale, nu a comis niciun abuz în serviciu, și

corespunzător, nu a comis infracțiunea încriminată.

Astfel, organul de urmărire penală nu ținea cont de declarațiile lui și poziția

sa, de actele prezentate de acesta, acțiunile de executare întreprinse în cadrul acelor

proceduri de executare, niciuna din care nu a fost contestată de debitor și prin aceasta

a fost impus de atitudinea neglijentă și neobiectivă a organului de urmărire penală

să demonstreze faptul că nu este vinovat în comiterea infracțiunii incriminate.

5

A remarcat că a avut de retrăit stări psihice nesatisfăcătoare, pe care le

consideră prejudiciu moral.

Despre pornirea urmăririi penale în privința sa în anul 2013 și că este atras la

răspundere penală în o cauză penală a aflat UNEJ și în urma acestui fapt unii colegi

de-ai săi evitau să discute cu acesta temându-se să nu fie vizați și ei de organul de

urmărire penală.

După ce a fost scos de sub urmărire penală a avut nevoie de un anumit timp

pentru a să se reabilita în fața colegilor săi executori judecătorești și în fața

administrației UNEJ, explicându-le că este nevinovat și a fost scos de sub urmărire

penală arătându-le ordonanța de scoatere de sub urmărire penală emisă de organul

procuraturii, deoarece unii nu îl credeau.

Faptul atragerii sale ilegale la răspundere penală s-a răsfrâns negativ și asupra

familiei sale, au aflat părinții acestuia, a avut în legătură cu această cauză penală

foarte multe probleme familiale și neînțelegeri în familie, membrii familiei sale

cunoscându-l că a dus permanent relații în mod cinstit, au avut și ei anumite retrăiri

care au fost observate de el, în special, părinții bolnavi și în vârstă.

A menționat că i-a fost agravată starea de sănătate de la retrăirile sufletești, a

fost nevoit să urmeze diferite tratamente medicale ca urmare a agravării stării de

sănătate.

Astfel, a estimat prejudiciul moral în mărime de 50 000 de lei.

De asemenea, a considerat că Procuratura Generală a Republicii Moldova, ca

organ de procuratură ierarhic superioară urmează să fie obligat să-i aducă scuze în

mod oficial în scris în numele statului pentru faptul atragerii ilegale la răspundere

penală, punerii în mod neîntemeiat sub învinuire și aplicării neîntemeiate față de el

a măsurii preventive sub formă de obligare de nepărăsire a țării, și să fie publicate

aceste scuze într-un mijloc de informare în masă.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,

art. 1998, 2007, 2036, 2037 Codul civil.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea Procuraturii Generale a Republicii

Moldova să-i aducă scuze în mod oficial în numele statului în formă scrisă, precum

și obligarea de a difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă, încasarea

din contul bugetului public național în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin tragere ilegală la răspundere penală a sumei de 10 000 de lei, ce constă

din plata pentru asistență juridică acordată de avocat în cadrul cauzei penale,

încasarea din contul bugetului public național în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu

moral cauzat acestuia prin tragerea ilegală la răspundere penală în sumă de 50 000

de lei, precum și a cheltuielilor de judecată suportate în această cauză.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

Au fost încasate de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Vlad Zaporojan suma de 10 000 de lei cu titlu

6

de prejudiciu material (cheltuieli de asistență juridică), suma de 15 000 de lei cu titlu

de compensare a prejudiciului moral, iar în total suma de 25 000 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Vlad Zaporojan, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au constatat cu certitudine că Vlad Zaporojan a fost tras ilegal la răspundere penală,

iar în aceste circumstanțe, ținând cont de faptul că în privința ultimului a fost dispusă

scoaterea de sub urmărirea penală, se atestă compatibilitatea pretențiilor

reclamantului prin prisma art. 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, iar

drept rezultat temeinicia acestor pretenții formulate în speță prin prisma dispozițiilor

acestei legi.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia de a încasa în

beneficiul lui Vlad Zaporojan, despăgubirea pentru prejudiciul moral în suma de

15 000 de lei, sumă ce este justificată de circumstanțele speței, în raport cu suma

pretinsă de reclamant în cuantum de 50 000 de lei pentru prejudiciul moral, sumă

considerată a fi exagerată.

La fel, prima instanță și instanța de apel au considerat necesar de a încasa în

beneficiul lui Vlad Zaporojan și suma de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu material,

ce constituie cheltuieli de asistență juridică, sumă care este una reală și necesară, or

asistența juridică a fost acordată pe parcursul a doi ani: 2 noiembrie 2017 -

30 octombrie 2019.

Referitor la pretenția privind obligarea Procuraturii Generale a Republicii

Moldova să-i aducă scuze în mod oficial în numele statului în formă scrisă, precum

și obligarea de a difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă, instanțele

de judecată ierarhic inferioare au reținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998, astfel de cerere poate fi îndreptată către: a) Procurorul care a

condus sau a exercitat urmărirea penală ori, b) procurorul ierarhic superior. Însă, în

speță cererea a fost formulată către Procuratura Generală a Republicii Moldova, deci

către un subiect necorespunzător.

La 17 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vlad Zaporojan,

reprezentat de avocatul Sergiu Coptu a declarat recurs împotriva deciziei din

26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

parțială a deciziei instanței de apel, în partea prin care a fost respins apelul declarat

de el, casarea hotărârii primei instanțe, în partea admiterii parțiale a cerinței privind

repararea prejudiciului moral și în partea respingerii cerinței privind obligarea de a

aduce scuze în mod oficial în numele statului, rejudecarea cauzei în partea dată și

emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată în parte

contestată, deoarece a avut loc încălcarea esențială a normelor de drept material în

forma interpretării eronate a normelor de drept material și încălcarea normelor de

drept procedural, ce constau în săvârșirea altor încălcări de procedură, care au dus la

7

soluționarea greșită a cauzei, și această încălcare sau eroare admisă de către instanța

de apel prin decizia sa prin care a fost respins apelul depus de el a dus la încălcarea

drepturilor fundamentale a omului, în cazul de față ale lui.

A menționat că a confirmat prin probe, înscrisuri probatorii toate

circumstanțele de fapt și de drept invocate drept temei a pretențiilor sale din cererea

de chemare în judecată.

De asemenea, a considerat că Procuratura Generală a Republicii Moldova ca

organ de procuratură ierarhic superioară urmează să fie obligat să-i aducă scuze în

mod oficial în scris în numele statului pentru faptul atragerii lui ilegiale la răspundere

penală, punerii în mod neîntemeiat și ilegal sub învinuire și aplicării neîntemeiate

față de el de către organul de urmărire penală a măsurii preventive sub formă de

obligare de nepărăsire a țării.

A evidențiat că concluziile instanței de apel expuse în decizia contestată în

partea respingerii apelului depus de el, nu sunt întemeiate și au la bază numai

anumite aprecieri eronate a normelor de drept care reglamentează obligația

autorităților statului de a recupera prejudiciul material și moral cauzat prin tragerea

ilegală la răspundere penală și a aduce scuze în mod official pentru această atragere

neîntemeiată și ilegală la răspundere penală.

A reiterat că a prezentat primei instanțe și instanței de apel înscrisuri probatorii

și argumente întemeiate care confirmă circumstanțele de fapt și de drept invocate de

el drept temei a pretențiilor sale din acțiunea civilă și circumstanțele de fapt

importante în viziunea sa drept temei de admitere a acțiunii civile, însă instanțele de

judecată ierarhic inferioare la capitolul aprecierii mărimii prejudiciului moral cauzat

prin tragere ilegală la răspundere penală și capitolul obligării aducerii scuzelor în

mod official în numele statului, au respins toate argumentele și motivele invocate în

sprijinul poziției lui, invocând anumite motive de fapt și de drept neîntemeiate.

Instanța de apel nu a acordat o deplină eficiență recomandărilor și prevederilor

menționate în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 11 noiembrie

2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, în special

celor menționate în pct. 9, 10, 12, 14, 17, 18, 29, 31 și 38.

La 31 martie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că a avut loc interpretarea eronată a legii și în acest sens aplicarea

eronată a normelor de drept material.

A evidențiat că doar acțiunea de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit,

ulterior invinuit, respectând condițiile art. 63 alin. (1) și 64 alin. (1) CPP, nu poate

fi calificată drept o acțiune de condamnare publică.

La aprecierea necesității și a cuantumului prejudiciului moral prima instanță

nu a ținut cont de conținutul art. 1 CPP.

8

A remarcat că acțiunile organului de urmărire penală nu pot fi tratate drept

ilicite atât în sensul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, cât și în spiritul Legii

procesual penale.

Respectiv, în acest caz urmează de respins prezenta acțiune civilă ca fiind

neîntemeiată, or nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea statului.

În această ordine de idei, este important și necesar să se constate ilegalitatea

actului procedural emis de către organul de drept.

Astfel, dacă se demonstrează că acțiunile întreprinse de către organul de

urmărire penală sunt ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul

dacă este vinovată sau nu persoana. Or, instanța urmează să indice expres care

anume act normativ justifică răspunderea statului.

A precizat că prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 nu acordă

dreptul în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit

un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege.

Este important ca instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică

acordarea unei reparații, aceasta să nu fie teoretică și iluzorie.

La caz, Vlad Zaporojan nu a demonstrat prin mijloace de probă concludente,

pertinente și utile (cu tilu de exemplu: ordonanța organului ierarhic superior,

încheierea judecătorului de instrucție, încheiere interlocutorie) faptul că organul de

urmărire penală sau instanța de judecată a admis careva încălcări procesuale în

privința lui.

În speță, Vlad Zaporojan își întemeiază pretențiile nu pe acțiunile ilegale ale

organului de urmărire penală, procuraturii și instanței judecătorești, ci doar pe

încălcarea principiului general, potrivit căruia nicio persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere și nu poate fi judecată.

Deci, la etapa desfășurării urmăririi penale drepturile procesuale ale

intimatului au fost respectate și realizate de către reprezentant. Această concluzie se

desprinde ușor din cercetarea actelor procesuale.

Contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, Vlad Zaporojan nu a prezentat

careva probe concludente, pertinente, utile și veridice prin care să convingă instanța

că învinuirea lui ar fi avut careva efecte negative asupra reputației sale.

Astfel, intimatul nu a prezentat probe justificative care ar demonstra prezența

unor suferințe cauzate, iar toate argumentele invocate întru motivarea pretenției de

încasare a prejudiciului moral poartă un caracter declarativ, formal, fără a dispune

de careva suport probatoriu și legal.

A învederat că reclamantului îi revine sarcina probării existenței și întinderii

prejudiciului, iar în acest sens la materialele cauzei nu sunt anexate probe apte să

probeze faptul că Vlad Zaporojan a achitat un onorariu justificat avocatului.

Astfel, Vlad Zaporojan urma să probeze în ce măsură a suportat un prejudiciu

patrimonial și în ce măsură cheltuielile de asistență juridică au fost reale, necesare și

rezonabile.

9

La 12 aprilie 2021, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Procuraturii Generale a Republicii Moldova și Vlad Zaporojan a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de Vlad Zaporojan și copia cererii de recurs depusă de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 175).

La 28 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a

Republicii Moldova a depus referință la recursurile declarate de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și Vlad Zaporojan, solicitând admiterea recursului declarat

de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și respingerea recursului declarat de

Vlad Zaporojan.

La 21 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vlad Zaporojan, reprezentat

de avocatul Sergiu Coptu a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, solicitând respingerea recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

25 februarie 2021 la adresa electronică a Ministerului Justiției al Republicii Moldova

și a reprezentantului lui Vlad Zaporojan, avocatului Sergiu Coptu, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 147).

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 17 martie 2021 și respectiv, la 31 martie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Vlad Zaporojan, reprezentat

de avocatul Sergiu Coptu și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

10

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Vlad Zaporojan,

reprezentat de avocatul Sergiu Coptu și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

declarate de Vlad Zaporojan, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova urmează a fi considerate ca inadmisibile.

11

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Vlad Zaporojan, reprezentat

de avocatul Sergiu Coptu și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

12