3ra-433/21 — contestarea actului administrativ

3ra-433/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-433/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru

DECIZIE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către Ion

Nașco împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a

menținut hotărârea din 03 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin

care s-a admis acțiunea depusă de către Ion Nașco,

constată:

La 17 octombrie 2019, Ion Nașco a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei.

În motivarea acțiunii a invocat că începând cu anul 1998 activează în funcția

de judecător, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1671-VII din

10 iulie 2015 a fost numit la funcția de președinte al Judecătoriei Ștefan-Vodă pe

un termen de 4 ani.

Ulterior, în baza Legii cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești

nr.76 din 21 aprilie 2016, Judecătoria Ștefan-Vodă a fost comasată cu Judecătoria

Căușeni, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 172-VIII din 11

mai 2017 a fost numit la funcția de vicepreședinte al Judecătoriei Căușeni.

Totodată, reclamantul a menționat că începând cu 25 iunie 2012 i-a fost

stabilită pensie în mărime de 80% din salariul lunar al judecătorului primei

instanțe.

Conform modificărilor legislative operate prin Legea nr. 60 din 04 aprilie

2014, judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în

1

funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Astfel, reclamantul a notat că în baza acestei norme i-a fost stabilită pensie

în mărime de 9 464 de lei, care o primește până la moment.

De asemenea, Ion Nașco a remarcat că asigurarea cu pensii a judecătorilor

este reglementată prin acte juridice speciale, unitare și obligatorii: Legea cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 și Legea privind pensiile

de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Reglementarea juridică a asigurării cu pensii a judecătorilor are loc în

exclusivitate în baza acestor legi și nu prin alte legi.

Reclamantul a observat că nici Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 și Legea

nr. 156 din 14 octombrie 1998, nici tratatele internaționale în domeniul

pensionării judecătorilor nu prevăd reducerea cuantumului pensiei stabilite

judecătorilor.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, art. 461

din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, cât și art. 32 din Legea nr. 544 din 20

iulie 1995 au fost considerate neconstituționale.

Drept urmare, prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 au fost abrogate art. 461

din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 și art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie

1995.

Astfel, prin modificările legislative operate prin Legea nr. 60 din 04 aprilie

2014, alin. (l) al art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din

20 iulie 1995 a îmbrăcat următorul cuprins: (1) Judecătorul care a atins vârsta de

50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin

12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru

vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare

an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai

mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează,

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Reclamantul a indicat că la adoptarea acestei legi, legislatorul s-a ghidat

inclusiv de hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, prin care

s-a statuat că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de

a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu

privire la statutul judecătorului, întru respectarea principiului respectării

drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Totodată, Curtea Constituțională a statuat în hotărîrea nr. 27 din 20

noiembrie 2011 că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale

garantate de art. 46 din Constituție și respectiv art. (1) din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană, numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit

și are valoare economică.

Reclamantul a considerat că până la 01 aprilie 2015 pensia i-a fost calculată

și achitată corect în cuantum de 80% din salariul de funcție a judecătorului. Însă,

ulterior pensia nu i-a fost recalculată și achitată reieșind din salariul funcției

deținute până la 10 iulie 2015 – de președinte al Judecătoriei Ștefan-Vodă.

Consideră că Casa Națională de Asigurări Sociale urmează să-i recalculeze

și să-i achite pensia inclusiv și pe viitor în corespundere cu prevederile art. 32

alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, în

mărime de 80% din salariul lunar al președintelui primei instanțe.

2

Reclamantul a notat că a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale cerere

prealabilă, prin care a solicitat recalcularea pensiei și achitarea diferenței

neachitate, precum și achitarea începând cu 01 noiembrie 2019 a pensiei în

mărime de 80% din salariul lunar al președintelui primei instanțe. Însă, prin

răspunsul recepționat la 04 octombrie 2019, cererea prealabilă a fost respinsă.

Reclamantul Ion Nașco a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 2042/19;

nr. 2064/19 din 20 septembrie 2019, prin care a fost respinsă cererea prealabilă

privind recalcularea și achitarea diferenței de pensie neachitată; obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite diferența de pensie

neachitată și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și

achite pe viitor, începând cu 01 noiembrie 2019 pensia reieșind din salariul lunar

al președintelui primei instanțe.

La 18 februarie 2020, Ion Nașco a depus cerere de concretizare a acțiunii,

prin care a solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i

recalculeze și achite pensia pentru vechimea în muncă ca judecător, în cuantum

de 80% în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, reieșind din salariul de funcție al

judecătorului primei instanțe pe perioada 01 aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și

începând cu 10 iulie 2015 și pe viitor 80% din salariul de funcție al președintelui

primei instanțe (f.d. 102).

Prin hotărârea din 03 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea depusă de către Ion Nașco.

S-a anulat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 2042/19,

nr. 2064/19 din 20 septembrie 2019.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și achite în

beneficiul lui Ion Nașco pensia pentru vechimea în muncă ca judecător, în

cuantum de 80% în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, reieșind din salariul de funcție al

judecătorului primei instanțe pe perioada 01 aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și

începând cu 10 iulie 2015 și pe viitor 80% din salariul de funcție al președintelui

primei instanțe (f.d. 110, 119-132).

La 22 iulie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 03 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (f.d. 113). Hotărârea motivată a primei instanțe a fost notificată Casei

Naționale de Asigurări Sociale la 07 septembrie 2020 (f.d. 134). Apelul motivat a

fost depus prin poștă electronică la 03 august 2020 (f.d. 114) și la 05 octombrie

2020 pe suport de hârtie, semnat olograf (f.d. 139).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Casa Națională de Asigurări Sociale a respectat termenul de atac instituit la

art. 232 din Codul administrativ.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 03 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 153, 154-

166).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că

legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima

3

sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea

prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

În această ordine de idei, instanțele inferioare au constatat că reclamantul

Ion Nașco a dobândit dreptul la pensie la 03 iulie 2012, în condițiile art. 32

alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995,

care prevedea atunci fără echivoc, recalcularea pensiei în funcție de salariul

judecătorului în exercițiu.

Dreptul social cu privire la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă,

inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit de către reclamantul Ion Nașco

anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai 2014) operate la

art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995.

Dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut

sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu poate modifica regimul juridic

al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea, prin care legea anterioară a

instituit dreptul respectiv și efectele lui.

În consecință, instanțele inferioare au ajuns la concluzia că, în speță, Casa

Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat și ilegal a refuzat lui Ion Nașco să-i

recalculeze și achite pensia în cuantum de 80% în conformitate cu prevederile

art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995,

reieșind din salariul de funcție al judecătorului primei instanțe pe perioada 01

aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și începând cu 10 iulie 2015 și pe viitor, 80% din

salariul de funcție al președintelui primei instanțe.

La 27 ianuarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus la Curtea

de Apel Chișinău recurs împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și emiterea unei decizii noi

(f.d. 173).

La 03 martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus la Curtea

Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 177-181).

Motivarea recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și

de drept ale speței, suplimentar fiind invocat că instanțele inferioare nu au ținut

cont de scrisoarea Ministerului Justiției nr. 03/3250 din 03 aprilie 2015, prin care

s-a explicat că pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04

aprilie 2014 judecătorilor care activează în continuare în funcția de judecător nu

se mai supun recalculării în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995.

Astfel, în opinia recurentei, instanțele ierarhic inferioare eronat au ajuns la

concluzia că reglementările art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 se referă

doar la judecătorii pensionați după intrarea în vigoare a actului legislativ în cauză

și nicidecum nu se aplică judecătorilor pensionați și care continuă să activeze

până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60.

Respectiv, de la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi

încetează, cu excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

În condițiile speței, Ion Nașco devenind pensionar în anul 2012, a beneficiat

de recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului judecătorului în

exercițiu (în anul 2014), deoarece legea prevedea această recalculare, iar odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 legislația nu mai prevede

posibilitatea recalculării pensiei judecătorului în exercițiul funcției.

4

Recurenta a învederat că judecătorii beneficiari de pensie pentru vechime în

muncă, încadrați în câmpul muncii, au dreptul la recalcularea pensiei doar după

ce demisionează sau sunt eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului

de vârstă.

Prin urmare, la caz, nu există temei pentru recalcularea pensiei lui Ion Nașco

reieșind din salariul pentru exercitarea funcției de judecător și președinte al

primei instanțe.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat prin cererea de

recurs casarea integrală a deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și emiterea unei decizii noi.

La 15 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimatului copia

recursului motivat depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

explicându-i dreptul de a depune referință asupra criticilor formulate în recurs.

Însă, până la examinarea admisibilității recursului, Ion Nașco nu a făcut uz de

dreptul său procedural și nu a depus referință.

Prin încheierea din 31 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre

examinare în complet de cinci judecători.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 19 ianuarie 2021. La 27

ianuarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat.

Conform avizului de recepție a corespondenței DS8001067464AS decizia

motivată a Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentei la 17 februarie

2021 (f.d. 175). Motivarea recursului a fost depusă la 03 martie 2021 (f.d. 177).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenta s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursurilor.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că recursul depus de către Casa

Națională de Asigurări Sociale urmează a fi respins, cu menținerea deciziei din

19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge recursul.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

5

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231

alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 808 din 27

noiembrie 1998, Ion Nașco a fost numit în funcția de judecător la Judecătoria

raionului Slobozia, pe un termen de 5 ani.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1645 din 22 ianuarie

2004 Ion Nașco a fost numit în funcția de judecător până la atingerea plafonului

de vârstă.

Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 23/2012/15695 din 03

iulie 2012 lui Ion Nașco i-a fost stabilită pensie în mărime de 80% din salariul de

judecător al primei instanțe (f.d. 9-10, 49).

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1671 din 10 iulie 2015 a

fost numit la funcția de președinte al Judecătoriei Ștefan-Vodă pe un termen de 4

ani.

În baza Legii cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești nr. 76 din

21 aprilie 2016, sistemul instanțelor judecătorești din Republica Moldova a fost

reorganizat, Judecătoria Ștefan-Vodă fiind comasată cu Judecătoria Căușeni, iar

mandatul lui Ion Nașco de președinte al Judecătoriei Ștefan-Vodă încetând de

drept de la 01 ianuarie 2017.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 172 din 11 mai 2017 Ion

Nașco a fost numit în funcția de vicepreședinte al Judecătoriei Căușeni, pe un

termen de patru ani.

La 09 septembrie 2019, Ion Nașco s-a adresat către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu cerere prealabilă nr. 2042/19, prin care a solicitat

recalcularea pensiei din 01 aprilie 2015 până la 10 iulie 2015, reieșind din salariul

de funcție al judecătorului primei instanțe, iar din 10 iulie 2015 și în continuare

reieșind din salariul de funcție al președintelui judecătoriei.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 2042/19; nr. 2064/19

din 20 septembrie 2019, lui Ion Nașco i-a fost comunicat că pensiile stabilite

judecătorilor până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014, care

activează în continuare în funcția de judecător, nu se recalculează în temeiul

6

art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie

1995 (f.d. 6-7).

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Ion Nașco a înaintat prezenta acțiune în contencios administrativ, prin

care a solicitat după concretizarea pretențiilor obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite pensia pentru vechimea în muncă ca

judecător în cuantum de 80%, în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, reieșind din salariul de

funcție al judecătorului primei instanțe pe perioada 01 aprilie 2015 – 10 iulie

2015 și începând cu 10 iulie 2015 și pe viitor 80% din salariul de funcție al

președintelui primei instanțe (f.d. 102).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, prin hotărârea din 03 iulie 2020 a admis integral acțiunea depusă

de către Ion Nașco (f.d. 110, 119-132).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

19 ianuarie 2021 a respins apelul depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale și a menținut hotărârea din 03 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (f.d. 153, 154-166).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs constată că soluția instanței de apel este legală și

întemeiată, din următoarele considerente.

Colegiul consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recursului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze [a se vedea cauza García Ruiz c. Spaniei

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, §26; Moreira Ferreira c. Portugaliei (nr. 2)

(Marea Cameră), 11 iulie 2017, §§ 84, 98].

La caz, instanța de recurs consideră relevante prevederile art. 3 din Codul

administrativ, conform cărora legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a

libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de

interesul public și de regulile statului de drept.

Articolul 20 din Codul administrativ statuează că dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Deopotrivă, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ prevede că orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ.

Din pretențiile formulate de către Ion Nașco Colegiul atestă că acesta

solicită obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite

pensia pentru vechimea în muncă ca judecător în cuantum de 80%, în

conformitate cu prevederile art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. 544 din 20 iulie 1995, reieșind din salariul de funcție al judecătorului primei

instanțe pe perioada 01 aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și începând cu 10 iulie 2015

și pe viitor 80% din salariul de funcție al președintelui primei instanțe.

7

La caz, Colegiul consideră oportun de a reitera că prin decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. 23/2012/15695 din 03 iulie 2012 lui Ion Nașco

i-a fost acordată pensie în mărime de 80% din salariul de judecător al

judecătoriei, începând cu 25 iunie 2012 (f.d. 9-10, 49).

Conform art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20

iulie 1995, în redacția în vigoare la momentul acordării pensiei lui Ion Nașco,

judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat.

Ulterior, art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20

iulie 1995 a suportat un șir de modificări, inter alia și cele operate prin Legea

nr. 60 din 04 aprilie 2014.

Așa, art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie

1995, în redacția Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014, stipula „(1) judecătorul care a

atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre

care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la

pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar

pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în

total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se

recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și judecătorilor care au activat în instanțele

internaționale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curții

Supreme de Justiție.

(3) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condițiile alin. (1) se

calculează și se plătește doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați

din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

(4) În cazul în care judecătorii demisionați sunt numiți iarăși în funcția de

judecător, plata pensiei se suspendă”.

Totodată, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 prevede că judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător,

vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei

legi.

Astfel, Colegiul notează că în rezultatul modificărilor operate la art. 32 din

Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii,

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător,

nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei, ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Deopotrivă, art. II din Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative prevede că „Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările

ulterioare, se modifică după cum urmează:

Articolul 32 va avea următorul cuprins: „Judecătorul are dreptul la pensie în

condițiile Legii privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie

1998.”

Conform art. 33 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV din

14 octombrie 1998, reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul

persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru

limită de vârstă.

8

Articolul VIII alin. (3) din Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 statua că

pct. 25 din articolul III în partea ce ține de art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (41) se

aplică în cazul pensiilor pentru limită de vârstă stabilite începând cu 01 ianuarie

2017.

Potrivit pct. 63 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 25 din 27 iulie 2017

pentru controlul constituționalității art. II din Legea pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 290 din 16 decembrie 2016 (pensia specială

a judecătorilor), stabilirea unor garanții materiale ale independenței judecătorului

rezidă în primul rând în faptul că ele trebuie să reflecte înaltul statut al

judecătorului. De aceea garanțiile materiale ale independenței judecătorului,

stabilite de stat, trebuie să fie asigurate și să se respecte necondiționat. Este

absolut inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului în

procesul adoptării unor legi noi. Statutul judecătorului nu trebuie raportat sau

asimilat cu cel al altor autorități publice, indiferent de ierarhia acestora în stat.

La fel, în Hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 pentru controlul

constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22 și art. II-V din Legea pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 358- XV din 31 iulie 2003,

Curtea Constituțională a subliniat că, dreptul subiectiv, constituit în baza unei

legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare

intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție.

De asemenea, Curtea Constituțională a notat în Hotărârea nr. 4 din 27

ianuarie 2000 că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil

de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu

privire la statutul judecătorului.

Colegiul deduce că, prin hotărârile citate mai sus, Curtea Constituțională s-a

pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege

anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată

printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al

dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea

nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul

respectiv și efectele lui.

În această consecvență, Colegiul denotă că, la 03 iulie 2012, Ion Nașco a

dobândit dreptul la pensie, începând cu 25 iunie 2012, conform art. 32 alin. (1)

din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, care îi

garanta fără echivoc și dreptul la recalcularea pensiei în funcție de salariul

judecătorului în exercițiu.

Prin urmare, dreptul social, cu privire la beneficierea de pensie pentru

vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit de către Ion

Nașco anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai 2014)

operate la art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie

1995.

Astfel, dreptul lui Ion Nașco, constituit în baza unor legi anterioare, nu poate

fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, or, legea nouă nu poate

modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea, prin

care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

9

Reieșind din aceste considerente, Colegiul consideră că instanțele inferioare

corect au ajuns la concluzia că Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat a

refuzat să-i recalculeze și achite lui Ion Nașco pensia în cuantum de 80% în

conformitate cu prevederile art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. 544 din 20 iulie 1995, reieșind din salariul de funcție al judecătorului

judecătoriei pe perioada 01 aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și începând cu 10 iulie

2015 și pe viitor în cuantum de 80% din salariul de funcție al președintelui

judecătoriei.

Instanța de recurs constată că instanța de apel a dat apreciere corectă

argumentului Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că intimatul nu

beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei, reieșind din salariul judecătorului

în exercițiu pentru perioadă 01 aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și începând cu 10

iulie 2015 și pe viitor în cuantum de 80% din salariul de funcție al președintelui

primei instanțe, din motiv că prevederile art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie

2014 stipulează că judecătorii, care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să

activeze în funcția de judecător, beneficiază de mărimea pensiei stabilită până la

data intrării în vigoare a prezentei legi, adică la 16 mai 2014.

În acest sens urmează a fi reiterat faptul că la data intrării în vigoare a Legii

nr. 60 din 04 aprilie 2014 intimatul beneficia de dreptul la pensie în mărime de

80% din salariul judecătorului în exercițiu și dreptul la recalcularea acesteia.

Respectiv, dispozițiile acestei norme legale nu este aplicabilă speței, întrucât nu

are efect retroactiv, deoarece în condițiile speței Ion Nașco a obținut un „bun” în

sensul art. 1 Protocol nr. 1 CEDO, adică a dobândit un drept înainte de adoptarea

și intrarea în vigoare a art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014.

Din aceleași considerente Colegiul apreciază ca fiind lipsite de suport și

argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că odată cu abrogarea

prevederile art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20

iulie 1995 ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii

salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute,

pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare

legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului.

Relevant este că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a menționat că

un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și,

respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare

economică. Un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află

în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de

proprietate al persoanei (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011).

Totodată, Înalta Curte de la Strasbourg a remarcat că limitarea dreptului la

pensie fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea

îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 al Primului Protocol

la CEDO și o discriminare în sensul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție

(cauza Buchen c. Cehiei, a.2006).

În Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 Curtea Constituțională a remarcat

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre

cu privire la judecători: independentă, eficienta și responsabilitățile (adoptată la

10

17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaților miniștri), conform

căreia:

„53. Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători

profesioniști trebuie stabilite prin lege.

responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice

presiune menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentru

menținerea unei remunerații rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate

sau de paternitate, precum și pentru plata unei pensii pentru limită de vîrstă, care

ar trebui să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor

în exercițiu. Trebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o

măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod

specific judecătorii”.

Colegiul observă că principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională

în hotărârile sale adoptate asupra subiectului prezentei spețe este că diminuarea

cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la plata pensiilor, stabilite

judecătorilor în modul prevăzut de lege, contravin Constituției, principiilor

fundamentale despre independența organelor judiciare, consfințite în rezoluțiile

Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13

decembrie 1985, precum și Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului,

conform căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat

posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

În lumina circumstanțelor descrise, instanța de recurs apreciază că art. III din

Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 nu poate fi aplicat în privința intimatului Ion

Nașco, din motiv că acesta a dobândit dreptul la recalcularea pensiei anterior

survenirii acestor modificări.

Corelând circumstanțele constatate și expuse mai sus, Colegiul consideră

legale și întemeiate concluziile primei instanțe și ale instanței de apel în privința

temeiniciei acțiunii depuse de către Ion Nașco și necesității obligării Casei

Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și achite lui Ion Nașco pensia în

cuantum de 80% în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, reieșind din salariul de funcție al

judecătorului primei instanțe pe perioada 01 aprilie 2015 – 10 iulie 2015 și

începând cu 10 iulie 2015 și pe viitor în cuantum de 80% din salariul de funcție al

președintelui primei instanțe.

În această ordine de idei, instanța de recurs concluzionează că argumentele

expuse în cererea de recurs de către Casa Națională de Asigurări Sociale sunt

lipsite de substanță, de suport factologic și legal, iar instanțele inferioare au

examinat corect cauza, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată. Prin urmare, la

caz, nu există circumstanțe care ar face instanța de recurs să ajungă la o altă

concluzie decât instanțele inferioare.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

necesității respingerii recursului depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale și menținerii deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

11

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău în cauza de

contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către Ion Nașco

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

12