3ra-585/21 — contestarea actului administrativ

3ra-585/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-585/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu

DECIZIE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursurile depuse de către Casa Națională de Asigurări Sociale

și Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Constantin Parfene împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Direcției

asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești cu privire la

încasarea ajutorului social, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-au respins apelurile depuse de către Casa Națională de Asigurări Sociale și

Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești și s-

a menținut hotărârea din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

prin care s-a admis acțiunea depusă de către Constantin Parfene,

constată:

La 12 iulie 2019, Constantin Parfene a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată prin cererea din 06 decembrie 2019, împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești cu privire la încasarea ajutorului social, repararea prejudiciului

material și moral (f.d. 67 recto-verso).

În motivarea acțiunii a invocat că în luna octombrie 2017 a depus la

asistentul social comunitar cererea nr. A53531900276 pentru acordarea ajutorului

social.

Prin decizia Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești i-a fost stabilit dreptul la ajutor social în mărime de 411,45 de lei

pentru perioada octombrie 2017 – 30 septembrie 2019, precum și ajutor pentru

perioada rece a anului, în cuantum de 315 lei pentru perioada noiembrie,

decembrie, ianuarie, februarie și martie.

1

Ulterior, prin decizia Direcției asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului raional Hîncești din 04 ianuarie 2018 a fost stopată plata ajutorului

pentru perioada rece a anului, din motiv că în luna noiembrie 2017 în venitul

beneficiarului au intervenit modificări, și anume venitul global a constituit

2 473,47 de lei, depășind astfel cuantumul venitului lunar minim garantat stabilit

în mărime de 1 345,40 de lei.

Reclamantul a notat că majorarea venitului său în luna noiembrie 2017 a fost

determinată de faptul că alocația de îngrijire de care a beneficiat în perioada

iunie-iulie 2017 a fost achitată cu întârziere, adică în luna noiembrie 2017. De

fapt, venitul său nu a suportat careva modificări.

Acest fapt este confirmat și prin răspunsul Direcției asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești nr. 779 din 15 mai 2018 și

răspunsul Inspecției Sociale nr. 334 din 18 iunie 2018, prin care s-a recunoscut că

suma de 1 539,52 de lei, achitată în luna noiembrie 2017, constituie suma

alocației sociale de îngrijire a persoanelor cu dizabilități pentru perioada lunilor

iunie-iulie 2017.

În opinia reclamantului, prin neachitarea la timp a alocației sociale de

îngrijire a persoanelor cu dizabilități, i-a fost îngrădit dreptul de a beneficia de

ajutorul social și ajutorul pentru perioada rece a anului, stabilite prin decizia

Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești.

Astfel, în scopul soluționării pe cale extrajudiciară a litigiului, la 28 mai

2019, a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cerere prealabilă,

solicitând calcularea și achitarea prejudiciului material format ca urmare a

imposibilității beneficierii de ajutorul social și ajutorul pentru perioada rece a

anului, pentru perioada începând de la 01 noiembrie 2017 și până în prezent.

Prin răspunsul primit la 24 iunie 2019 s-a invocat competența Direcției

asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești. Totodată, în

privința restanței la plata alocației pentru îngrijire, însoțire și supraveghere

cuvenită pentru lunile iunie-iulie 2017 în sumă de 1 539,52 de lei, i s-a comunicat

că aceasta a fost transferată spre plată ÎS „Poșta Moldovei” în luna noiembrie

2017.

Reclamantul a remarcat că, în răspunsul primit, Casa Națională de Asigurări

Sociale nu a expus niciun argument, care ar explica motivul întârzierii și

neachitării restanței în lunile august, septembrie și octombrie.

Prin urmare, Constantin Parfene a considerat acțiunile Casei Naționale de

Asigurări Sociale de reținere a plății alocației pentru îngrijire ca fiind ilicite și

care au determinat privarea sa de ajutorul social și ajutorul pentru perioada rece a

anului, fiindu-i cauzat un prejudiciu în mărime totală de 11 379 de lei.

De asemenea, prin neachitarea ajutorului social și al ajutorului pentru

perioada rece a anului, i-a fost cauzat și prejudiciu moral, manifestat prin

suferințe psihice și disconfort, deoarece, fiind persoană nevăzătoare, a rămas fără

surse de existență și ajutor, fiind nevoit să intenteze acțiune în judecată.

Reclamantul Constantin Parfene a solicitat prin cererea de chemare în

judecată concretizată încasarea în mod solidar din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești în beneficiul său a sumei de 8 229 de lei, cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin neachitarea ajutorului social pentru perioada decembrie 2017

2

– iulie 2019, inclusiv; a sumei de 3 150 de lei, cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin neachitarea ajutorului pentru perioada rece a anului pentru cinci luni

în perioadele 2017-2018 și 2018-2019; a sumei de 5 000 de lei, cu titlu de

reparare a prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

care este specializată în examinarea cauzelor în materie civilă, s-a admis acțiunea

depusă de către Constantin Parfene.

S-a încasat în mod solidar din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale și

Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești în

beneficiul lui Constantin Parfene prejudiciul material în mărime de 11 379 de lei

și prejudiciul moral în mărime de 5 000 de lei (f.d. 85, 91-101).

La 13 martie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f.d. 88).

La 06 aprilie 2020, Direcția asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului raional Hîncești a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 09

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 89, 90).

La 11 mai și 03 iunie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

motivarea apelului împotriva hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 103, 104-109, 114-119).

La 07 octombrie 2020, Direcția asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului raional Hîncești a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 09

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 142, 144-150).

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a completului specializat în examinarea

cauzelor în materie civilă a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile depuse

de către Casa Națională de Asigurări Sociale și Direcția asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești și s-a menținut hotărârea din 09

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 165, 166-186).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că

Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești și

Casa Națională de Asigurări Sociale nu au obiectat referitor la dreptul lui

Constantin Parfene de a beneficia de alocația socială, reieșind din faptul

încadrării acestuia în grad de dizabilitate sever, de ajutor social și de ajutor pentru

perioada rece a anului.

Totodată, instanțele inferioare au constatat că suma de 1 539,52 de lei,

primită de Constantin Parfene în luna noiembrie 2017, constituie restanța sumei

alocației sociale pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilități pentru perioada

lunilor iunie și iulie (câte 769,76 de lei). Astfel, suma de 1 539,52 de lei nu poate

fi considerată ca o modificare a venitului lui Constantin Parfene, care ar

determina revizuirea dreptului acestuia la ajutor social.

Drept urmare, Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești și Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat și arbitrar au

stopat plata ajutorului social lui Constantin Parfene.

Împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a depus

recurs Casa Națională de Asigurări Sociale (f.d. 188, 189-193, 195-199, 201).

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale, în esență, a

invocat că instanțele inferioare eronat au ajuns la concluzia necesității reparării

3

solidare a prejudiciului material, or, în condițiile speței Direcția asistență socială

și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești este responsabilă să

informeze intimatul despre circumstanțele care au dus la stoparea plăților de care

acesta beneficiază, și după necesitate primirea unei alte cereri de reluare a

plăților.

La caz, nu au fost prezentate suficiente argumente și probe concludente, care

ar confirma culpa gravă a Casei Naționale de Asigurări Sociale la stoparea sau

reluarea ajutorului social sau ajutorului pentru perioada rece a anului, deoarece

aceste competențe sunt atribuite nemijlocit Direcției asistență socială și protecție

a familiei a Consiliului raional Hîncești.

Succesiv, recurenta a considerat că instanțele inferioare eronat au admis

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral în mod solidar din contul

pârâților. Or, la emiterea refuzului privind satisfacerea pretențiilor formulate de

către intimat în cererea prealabilă, Casa Națională de Asigurări Sociale s-a

condus în strictă conformitate de prevederile legislației în domeniu.

Mai mult ca atât, simpla invocare de către intimat în cererea de chemare în

judecată a pretențiilor privind repararea prejudiciului moral, fără a aduce

argumente sustenabile în acest sens, nu poate sta la baza admiterii acestei

pretenții. Sarcina argumentării și probațiunii pretinsei pagube morale este pusă pe

seama celui ce o invocă.

Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale a considerat că instanțele

inferioare nu au constatat circumstanțele prin care ea nu și-a onorat obligațiunile

de plată față de intimat, care drept consecință ar permite repararea prejudiciului

moral din contul său.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat prin cererea de

recurs casarea deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

emiterea unei decizii noi.

Cu recurs a contestat decizia instanței de apel și Direcția asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești (f.d. 202-208, 209).

În motivarea recursului, Direcția asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului raional Hîncești a invocat că instanțele inferioare eronat au interpretat

normele de drept material și greșit au ajuns la concluzia că plata restanței nu se

circumscrie în categoria veniturilor care sunt luate în considerare la calcularea

venitului global mediu lunar al familiei și care determină achitarea ajutorului

social.

Recurenta a remarcat că asistentul social comunitar i-a explicat lui

Constantin Parfene că este în drept să depună o nouă cerere de acordare a

ajutorului social, în care să indice modificările survenite la capitolul venituri,

pentru a i se stabili o nouă plată a prestațiilor sociale în concordanță cu situația de

la acel moment, însă, din motive necunoscute, intimatul a refuzat categoric să

depună o cerere nouă.

În acest sens recurenta a explicat că cererea pentru acordarea ajutorului

social sau ajutor pentru perioada rece a anului s-a stopat în mod automat, or,

Sistemul Automatizat de Asistență Socială (SIAASUL) automat a rejectat cererea

inițială a beneficiarului de ajutor social, odată ce a depistat modificările în venitul

acestuia. Din acest motiv, asistentul social a somat beneficiarul Constantin

Parfene că este nevoie să declare modificările intervenite pentru a putea beneficia

4

în continuare de prestații sociale, deoarece odată rejectată/stopată cererea de către

SIAASUL, asistentul social samavolnic nu poate opera modificări în cererea

beneficiarului pentru ca aceasta să fie activă în sistem. Însă, la caz, Constantin

Parfene a insistat pe faptul că nu este nevoie de a depune o cerere nouă, din

moment ce este una deja depusă. Prin urmare, Direcția asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești nu a atentat la drepturile lui

Constantin Parfene, garantate de Constituția Republicii Moldova.

În opinia recurentei, circumstanțele agravante invocate de intimat în cererea

de chemare în judecată au fost create de el însuși, întrucât a refuzat să introducă o

nouă cerere în Sistemul Informațional Automatizat de Asistență Socială, situație

care a adus ingerințe asupra tuturor prestațiilor și serviciilor sociale de care a

beneficiat. Respectiv, situația creată se datorează inacțiunii intimatului, care nu

s-a conformat prevederilor deciziilor și recomandărilor Direcției asistență socială

și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești.

Totodată, Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești a considerat că încasarea prejudiciului moral din contul său este

nefondată, deoarece la soluționarea acestei pretenții nu au fost constatate și

dovedite circumstanțele prin care nu și-a onorat obligațiunile de plată față de

intimat.

Recurenta Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești a solicitat prin cererea de recurs casarea deciziei din 22

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei decizii noi, prin care

să fie respinsă acțiunea depusă de către Constantin Parfene.

Prin referința depusă la 05 februarie 2021, Constantin Parfene a solicitat

declararea recursurilor Casei Naționale de Asigurări Sociale și Direcției asistență

socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești ca fiind inadmisibile

(f.d. 226-227).

Cu referire la termenul de depunere a recursului, Colegiul reține că acesta

urmează a fi calculat conform regulilor stabilite în art. 434 din Codul de

procedură civilă, care la alin. (1) prevede că recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

La acest aspect, instanța de recurs atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a

fost adoptată la 22 octombrie 2020. Conform scrisorii de notificare a actului de

procedură nr. 9973, decizia instanței de apel a fost expediată în adresa

participanților la proces la 25 noiembrie 2020 (f.d. 187). Însă, la materialele

dosarului nu sunt înscrisuri din care ar putea fi constatat momentul când decizia

instanței de apel a fost recepționată de către recurenți. La 09 decembrie 2020,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs motivat împotriva deciziei din

22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 188, 189-193, 195-199, 201).

La 15 decembrie 2020, Direcția asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului raional Hîncești a depus recurs motivat (f.d. 202-208, 209).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenții s-au

conformat prevederilor legale stipulate la art. 434 alin. (1) din Codul de

procedură civilă privind termenul de depunere a recursurilor.

5

Conform fișei de repartizare a dosarului, acesta a fost repartizat în mod

automat-aleatoriu prin intermediul PIGD completului specializat pentru

examinarea cauzelor în materie civilă a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 14 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție, completul

specializat în examinarea cauzelor în materie civilă și-a declinat competența în

favoarea completului specializat în examinarea acțiunilor de contencios

administrativ (f.d. 234-237).

Prin încheierea din 19 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție s-au declarat

admisibile recursurile depuse de către Casa Națională de Asigurări Sociale și

Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit

spre examinare în complet de cinci judecători.

Colegiul consideră oportun de a învedera că prin Legea nr. 116 din 19 iulie

2018 a fost aprobat Codul administrativ, care potrivit art. 257 alin. (1) a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni

în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv,

procedura de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală

urmează a fi examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, iar în

partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul

emiterii actului administrativ contestat, și anume a Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 01 aprilie 2019). Or, la

caz procedura administrativă se referă la o activitate administrativă inițiată până

la 01 aprilie 2019, aspect care determină aplicabilitatea dispozițiilor legale vechi,

care reglementau aceste instituții.

Examinând recursurile depuse, prin prisma materialelor din dosar, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

a ajuns la concluzia necesității admiterii acestora din alte temeiuri decât cele

invocate de recurenți, cu casarea deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite

de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

6

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231

alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că, potrivit certificatului de dizabilitate și capacitate de muncă seria CN

nr. 080742, eliberat de Consiliul teritorial Hîncești pentru Determinarea

dizabilității și capacității de muncă, la 07 noiembrie 2013, Constantin Parfene a

fost încadrat în gradul de dizabilitate sever, pentru afecțiune generală prin

suferințe oculare (f.d. 5, 26 recto-verso).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

stabilirea pensiei” nr. 13/2013/30356 din 07 noiembrie 2013, lui Constantin

Parfene i-a fost stabilită pensie de invaliditate (gradul de dizabilitate – grupa 1),

în sumă de 657,14 lei (f.d. 23).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

acordarea alocației sociale de îngrijire a invalidului nevăzător de gradul I”

nr. 45811 din 14 decembrie 2013, lui Constantin Parfene i-a fost acordată alocația

socială de îngrijire a invalidului orb de gradul I, începând cu 07 noiembrie 2013,

în sumă de 500 de lei.

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

acordarea alocației sociale de îngrijire a persoanei cu dizabilități, nevăzător de

gradul I” nr. 36847 din 28 octombrie 2014, lui Constantin Parfene i-a fost

stabilită alocație socială de îngrijire, ca fiind persoană cu dizabilități, începând cu

01 februarie 2014 în cuantum de 598,75 de lei (f.d. 28).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „de blocare a

plății alocației/indemnizațiilor” nr. 2017/13/1/29788 din 03 martie 2017 s-a

terminat plata alocației în sumă de 711,63 de lei, începând cu 01 aprilie 2017,

stabilită lui Constantin Parfene prin decizia nr. 2015/13/1/51323, din motiv că

acesta beneficiază de serviciul de asistență personală (f.d. 30).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

acordarea alocației sociale de îngrijire a persoanei cu dizabilități, nevăzător de

gradul I, conform Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999” nr. 68237 din 01

octombrie 2017, lui Constantin Parfene i-a fost stabilită alocație socială de

7

îngrijire, ca fiind persoană cu dizabilități, începând cu 01 iunie 2017 până la 31

iulie 2017, în cuantum de 769,76 de lei (f.d. 32).

Prin decizia Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești din 31 octombrie 2017, lui Constantin Parfene i-a fost stabilită

plata ajutorului social în cuantum de 411,45 de lei pe lună, începând cu 01

octombrie 2017 până la 30 septembrie 2019 sau până când vor interveni

schimbări în informația furnizată.

Totodată, i-a fost stabilită plata ajutorului pentru perioada rece a anului în

cuantum de 315 lei, începând cu 01 noiembrie 2017, pentru lunile: noiembrie

2017, decembrie 2017, ianuarie 2018, februarie 2018, martie 2018, noiembrie

2018, decembrie 2018, ianuarie 2019, februarie 2019, martie 2019. Aceste plăți

vor fi efectuate numai cu condiția că va primi ajutorul social în această perioadă,

ceea ce înseamnă că dacă plata ajutorului social încetează, vor înceta și plățile

pentru ajutorul pentru perioada rece a anului (f.d. 62).

Prin decizia Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului

raional Hîncești din 31 octombrie 2017 s-a stabilit că Constantin Parfene nu are

dreptul la ajutor social sau la ajutor pentru perioada rece a anului, din motiv că

familia nu întrunește criteriile de eligibilitate (f.d. 63).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

acordarea alocației sociale de îngrijire a persoanei cu dizabilități, nevăzător de

gradul I, conform Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999” nr. 70951 din 01

noiembrie 2017, lui Constantin Parfene i-a fost stabilită alocație socială de

îngrijire, ca fiind persoană cu dizabilități, începând cu 01 noiembrie 2017, în

cuantum de 769,76 de lei (f.d. 34).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „de blocare a

plății alocației/indemnizațiilor” nr. 2018/13/1/18981 din 02 martie 2018 s-a

terminat plata alocației în sumă de 769,76 de lei, începând cu 01 aprilie 2018,

stabilită lui Constantin Parfene prin decizia nr. 2017/13/1/70951, din motiv că

acesta beneficiază de serviciul social de asistență personală (f.d. 36).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

acordarea alocației sociale de îngrijire a persoanei cu dizabilități, nevăzător de

gradul I, conform Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999” nr. 41046 din 04 iunie

2018, lui Constantin Parfene i-a fost stabilită alocație socială de îngrijire, ca fiind

persoană cu dizabilități, începând cu 01 iunie 2018, în cuantum de 820 de lei

(f.d. 38).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „de blocare a

plății alocației/indemnizațiilor” nr. 2018/13/1/54706 din 02 noiembrie 2018 s-a

terminat plata alocației în sumă de 820 de lei, începând cu 01 decembrie 2018,

stabilită lui Constantin Parfene prin decizia nr. 2018/13/1/41046, din motiv că

acesta a fost plasat în serviciul social de asistență personală (f.d. 41).

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „privind

acordarea alocației sociale de îngrijire a persoanei cu dizabilități, nevăzător de

gradul I, conform Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999” nr. 40421 din 16 aprilie

2019, lui Constantin Parfene i-a fost stabilită alocație socială de îngrijire, ca fiind

persoană cu dizabilități, începând cu 01 aprilie 2019, în cuantum de 863,46 de lei

(f.d. 44).

8

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești „de blocare a

plății alocației/indemnizațiilor” nr. 2019/13/1/48243 din 10 iulie 2019 s-a

terminat plata alocației în sumă de 863,46 de lei, începând cu 01 august 2019,

stabilită lui Constantin Parfene prin decizia nr. 2019/13/1/40421, din motiv că

acesta a fost plasat în serviciul social de asistență personală (f.d. 47).

Depunând prezenta acțiune în instanța de judecată, reclamantul Constantin

Parfene a invocat că prin decizia Direcției asistență socială și protecție a familiei

a Consiliului raional Hîncești din 04 ianuarie 2018 i-a fost stopată plata ajutorului

pentru perioada rece a anului, din motiv că în luna noiembrie 2017 în venitul său

au intervenit modificări, și anume venitul global a constituit 2 473,47 de lei,

depășind astfel cuantumul venitului lunar minim garantat stabilit în mărime de

1 345,40 de lei.

Totodată, reclamantul a remarcat că, în scopul soluționării litigiului pe cale

extrajudiciară, la 28 mai 2019, a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări

Sociale cerere prealabilă, solicitând calcularea și achitarea prejudiciului material

format ca urmare a imposibilității beneficierii de ajutorul social și ajutorul pentru

perioada rece a anului, pentru perioada începând de la 01 noiembrie 2017 și până

în prezent (f.d. 10 recto-verso).

Prin răspunsul nr. P-1336/19, Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat

că acordarea ajutorului social și a ajutorului pentru perioada rece a anului ține de

competența Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional

Hîncești (f.d. 13 recto-verso).

Manifestându-și dezacordul cu refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale,

reclamantul Constantin Parfene a depus în instanța de judecată prezenta acțiune,

prin care a solicitat, în urma concretizării acțiunii, încasarea în mod solidar din

contul Casei Naționale de Asigurări Sociale și Direcției asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești în beneficiul său a sumei de

8 229de lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neachitarea ajutorului

social pentru perioada decembrie 2017 – iulie 2019, inclusiv; a sumei de 3 150 de

lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neachitarea ajutorului pentru

perioada rece a anului pentru cinci luni în perioadele 2017-2018 și 2018-2019; a

sumei de 5 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecând cauza în primă instanță în

procedura contencioasă, prin hotărârea din 09 martie 2020 a admis integral

acțiunea depusă de Constantin Parfene (f.d. 85).

Judecând cauza în ordine de apel, în procedură contencioasă, Curtea de Apel

Chișinău prin decizia din 22 octombrie 2020 a menținut hotărârea din 09 martie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 165, 166-186).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău și al hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, instanța de recurs constată că instanțele inferioare nu au determinat corect

obiectul acțiunii și obiectul probațiunii, iar drept consecință au încălcat

competența jurisdicțională, examinând cauza într-o procedură distinctă obiectului

acesteia.

Analizând temeiurile de fapt invocate de către reclamant în cererea de

chemare în judecată, prin prisma materialelor cauzei și a normelor legale

precitate, Colegiul observă că obiectul prezentei acțiuni rezultă dintr-o activitate

9

administrativă. Or, în conformitate cu art. 11 alin. (3) din Codul administrativ, un

act administrativ de acordare periodică a prestațiilor materiale sau bănești este un

act administrativ individual prin care o astfel de prestație se acordă pentru un

număr determinat sau nedeterminat de perioade succesive.

Astfel, stabilirea plății alocației sociale/ajutorului social este o procedură

administrativă, care se finalizează prin emiterea unei decizii ce îmbracă forma de

act administrativ individual favorabil de acordare periodică a prestațiilor

materiale sau bănești sau, după caz, act administrativ individual defavorabil de

încetare a acordării periodice a acestor prestații.

Potrivit art. 13 din Legea cu privire la ajutorul social nr. 133 din 13 iunie

2008, deciziile privind acordarea, neacordarea ori încetarea dreptului la ajutor

social și/sau la ajutor pentru perioada rece a anului, privind modificarea

cuantumului ajutorului social, precum și cele privind recuperarea sumelor

încasate nejustificat, pot fi contestate în instanța de contencios administrativ.

La aspectul dat este relevant că, atât în cererea prealabilă, cât și în cererea de

chemare în judecată, Constantin Parfene a indicat că Direcția asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești neîntemeiat a încetat plata

ajutorului social și a ajutorului pentru perioada rece a anului, privându-l de un

venit lunar garantat, sub pretext că venitul familiei sale a suferit schimbări în

sensul majorării. La fel, Constantin Parfene a menționat că autoritatea publică a

tras această concluzie din considerentul că alocațiile sociale pentru lunile iunie-

iulie au fost achitate cu întârziere, fapt ce a succedat majorarea venitului pentru

lunile octombrie-noiembrie 2017, când au fost achitate aceste restanțe.

Respectiv, instanța de recurs constată că, prin cererea prealabilă și prin

cererea de chemare în judecată, Constantin Parfene revendică un prejudiciu

cauzat prin activitate administrativă, rezultată din decizia Direcției asistență

socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești din 31 octombrie

2017, prin care s-a stabilit că Constantin Parfene nu are dreptul la ajutor social

sau la ajutor pentru perioada rece a anului, din motiv că familia sa nu întrunește

criteriile de eligibilitate (f.d. 63).

La caz, însă, prima instanță și instanța de apel, nu au stabilit corect natura

litigiului dedus judecății și au examinat cauza în procedură contencioasă,

obligând Casa Națională de Asigurări Sociale și Direcția asistență socială și

protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești să compenseze în mod solidar

lui Constantin Parfene presupusul prejudiciu material și moral, cauzat printr-un

act administrativ individual defavorabil, dar fără a-i da apreciere juridică.

Instanța de recurs reține că litigiul este guvernat de Legea cu privire la

ajutorul social nr. 133 din 13 iunie 2008, care statuează că prezenta lege

reglementează cadrul legal privind garantarea posibilităților egale pentru familiile

defavorizate prin acordarea unui ajutor social la un nivel garantat de stat.

Astfel, Legea cu privire la ajutorul social nr. 133 din 13 iunie 2008 stabilește

procedura de stabilire a ajutorului social și a ajutorului pentru perioada rece a

anului, modul de plată, de modificare și încetare a dreptului la aceste ajutoare

sociale.

Totodată, prin art. 13 din Legea cu privire la ajutorul social nr. 133 din 13

iunie 2008 s-a stabilit modul de contestare. Așa, conform acestei norme legale,

deciziile privind acordarea, neacordarea ori încetarea dreptului la ajutor social

10

și/sau la ajutor pentru perioada rece a anului, privind modificarea cuantumului

ajutorului social, precum și cele privind recuperarea sumelor încasate nejustificat,

pot fi contestate în instanța de contencios administrativ.

Potrivit art. 147 din Codul administrativ, (1) dacă în situația de fapt sau de

drept care a stat la baza emiterii unui act administrativ individual de acordare

periodică a prestațiilor materiale sau bănești a survenit o schimbare esențială,

atunci actul administrativ se anulează sau se modifică cu efect pentru viitor. Actul

administrativ urmează a fi anulat sau modificat din momentul schimbării situației

dacă:

a) modificarea are efect în favoarea destinatarului prestației;

b) destinatarul prestației, intenționat sau din neglijență gravă, nu a îndeplinit

obligația, stabilită prin prevedere legală, de comunicare a schimbării esențiale

dezavantajoase pentru el a situației;

c) după depunerea cererii sau emiterea actului administrativ a fost obținut

venit sau alte avantaje patrimoniale care ar fi dus la omiterea completă sau

parțială a dreptului de revendicare a prestației ce rezultă din actul administrativ;

sau

d) destinatarul prestației a știut sau nu a știut din neglijență gravă că, în

virtutea legii, dreptul de revendicare a prestației ce rezultă din actul administrativ

nu se mai achită sau a decăzut total ori parțial.

(2) Dacă în baza unei reglementări legale pentru o perioadă din trecut se

calculează venit sau alte avantaje patrimoniale, atunci în calitate de moment de

schimbare a situației se consideră începutul perioadei de calcul.

Astfel, din conținutul normelor legale citate mai sus rezultă incontestabil că

achitarea ajutorului social și a ajutorului pentru perioada rece a anului, de care

reclamantul pretinde că a fost lipsit ilegal, de fapt este o activitate administrativă,

și ține de dreptul public, dar nu de cel privat.

Prin urmare, litigiul intentat de Constantin Parfene urma a fi judecat în

procedura contenciosului administrativ, or, în conformitate cu art. 20 din Codul

administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim

sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în

contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată

competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform

prezentului cod.

Potrivit art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, controlul judecătoresc

al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană

care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 17 sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de

judecată competente.

Articolul 189 alin. (1) din Codul administrativ garantează oricărei persoane,

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice, dreptul de a înainta o acțiune în contencios administrativ.

Deopotrivă, art. 197 din Codul administrativ statuează că nimeni nu poate fi

lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este

dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.

Liberul acces la justiție, consacrat la art. 20 din Constituție, semnifică faptul

că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

11

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

Așa, căile procedurale asigură persoanelor interesate accesul la o instanță de

judecată, căreia prin lege i s-a stabilit competența de a hotărî, iar pentru ca

dreptul de acces la o instanță să fie respectat, trebuie ca instanța în fața căreia este

adusă cauza să se bucure de jurisdicție deplină, adică instanța trebuie să fie

competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât și pe cele de drept ale cauzei.

Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justiție este în

concordanță cu principiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, potrivit căreia exercitarea dreptului de acces la justiție

presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de

lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza,

efectiv, acest drept.

În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au examinat prezenta

acțiune în componența completelor de judecată învestite pentru examinarea

cauzelor de drept comun, deși, prezenta cauză urma a fi examinată de complete

specializate în examinarea acțiunilor de contencios administrativ.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că prezenta cauză a fost

examinată în instanța de apel cu încălcarea competenței jurisdicționale, fiind

examinată de un complet neînvestit, ceea ce constituie încălcare a normelor de

drept procedural și duce la casarea inevitabilă a actului judecătoresc de dispoziție

contestat.

Or, nerespectarea de către o instanță a dispozițiilor de drept intern implică în

principiu o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție (DMD Group, A.S. împotriva

Slovaciei, pct. 61).

În același timp, art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale garantează, ca prim aspect al procesului echitabil,

înfăptuirea justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând,

având competență clar stabilită de legea națională. De aceea, normele de

competență jurisdicțională sunt de strictă interpretare, iar orice interpretare

extensivă sau restrictivă trebuie calificată ca abuz de drept.

Cu referire la fondul litigiului, Colegiul constată că instanțele inferioare,

încasând în mod solidar suma ajutorului social, ajutorului pentru perioada rece a

anului și a sumei de compensare a prejudiciului moral, au omis să stabilească

dacă în speță este aplicabilă răspunderea solidară și nu au stabilit competența și

responsabilitatea fiecărei autorități publice pârâte. Or, conform art. 9 alin. (1) din

Legea cu privire la ajutorul social nr. 133 din 13 iunie 2008, ajutorul social și/sau

ajutorul pentru perioada rece a anului se stabilesc de către structura teritorială de

asistență socială. Respectiv, instanțele inferioare trebuiau să verifice dacă ambele

autorități publice pârâte sunt culpabile de răspundere administrativă sau civilă

pentru încetarea dreptului lui Constantin Parfene la ajutor social și la ajutor

pentru perioada rece a anului și care autoritate poartă răspundere pentru aceste

acțiuni, respectiv și pentru compensarea prejudiciului moral.

Având în vedere că instanțele inferioare au încălcat normele de drept

procedural și emis actele judecătorești de dispoziție cu încălcarea competenței

12

jurisdicționale, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată necesitatea admiterii recursurilor, din alte

motive decât cele invocate de recurenți, cu casarea integrală a deciziei din 22

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și restituirea cauzei instanței de apel,

pentru o nouă judecare în ordine de apel, în alt complet de judecată.

Conform art. 258 alin. (3) și art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

decide:

Se admit recursurile depuse de către Casa Națională de Asigurări Sociale și

Direcția asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești.

Se casează integral decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău

și se restituie cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de

către Constantin Parfene împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și

Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului raional Hîncești cu

privire la încasarea ajutorului social, repararea prejudiciului material și moral,

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

13