2r-362/21 — partajarea bunului imobil proprietate comuna

Dosarul nr. 2r-362/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mazur

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, V. Cotorobai, I. Dutca

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Ala Castraveț,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elisei

Ungureanu împotriva Alei Castraveț și Elenei Castraveț cu privire la partajarea

bunului imobil proprietate comună și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 4 noiembrie 2019, Elisei Ungureanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Alei Castraveț și Elenei Castraveț cu privire la partajarea bunului imobil

proprietate comună și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Ungureanu Elisei, a fost admisă parțial.

Împotriva hotărârii, la 25 septembrie 2020, Ala Castraveț a depus cerere de

apel.

Prin încheierea din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de Ala Castraveț, ca fiind depus peste termen, iar apelanta

nu a solicitat repunerea în termen.

La 21 aprilie 2021, Ala Castraveț a declarat recurs împotriva încheierii din 6

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a

recursului și să fie casată încheierea și restituită cauza la rejudecare în instanța de

apel pentru a fie examinată cererea de apel.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu încheierea contestată,

invocând că este neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi casată.

În acest context a indicat că la adoptarea încheierii contestate, instanța de apel

și-a întemeiat concluziile doar pe cererea de apel nemotivată, în care nu a solicitat

repunerea în termen. Însă, instanța nu a pătruns în esența încălcărilor admise de

prima instanță și nu a oferit termen suplimentar pentru întocmirea cererii de apel

motivată în care să solicite repunerea în termen.

Astfel, consideră că instanța de apel a emis încheierea contestată prematur, pe

motivul formal al lipsei solicitării de repunere în termen.

1

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Referitor la termenul de declarare a recursului Colegiul reține următoarele.

Copia încheierii contestate a fost expediată participanților la proces, prin

intermediul poștei, la 6 ianuarie 2021 (f.d. 85), însă dovada legală de recepționare a

acesteia de către recurentă lipsește.

În cererea de recurs, Ala Castraveț a menționat că a recepționat încheierea la

15 aprilie 2021.

Din aceste motive, Colegiul constată că recursul declarat la 21 aprilie 2021

este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Conform art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură or să

încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă prevede că, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este

stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice,

datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi

efectuat în decursul întregii perioade.

Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului

de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege or

stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine

decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

2

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, din actele dosarului rezultă următoarele.

Dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la

28 iulie 2020.

Deci, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 29

iulie 2020, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii primei

instanțe și a expirat la 27 august 2020.

Cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii din 28 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de Ala Castraveț doar la 25

septembrie 2020, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de

declarare.

Or, apelanta prin lege este obligată să respecte termenul de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, pentru a declara apel, condiție ce nu se

atestă la cazul din speță.

Colegiul remarcă că totuși, în caz de omiterea a termenului de îndeplinire a

unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen, conform

art. 116 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen

se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se

examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,

data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în

termen.

La caz însă este de observat că apelanta în cererea de apel din 25 septembrie

2020 nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, iar instanța de

apel a considerat necesar să aplice sancțiunea procedurală sub forma restituirii

cererii de apel, în corespundere cu art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă.

În astfel de circumstanțe, având în vedere constatarea celor două condiții de la

art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume, depunerea apelului

în afara termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen,

Colegiul conchide că instanța de apel întemeiat a restituit cererea de apel ca fiind

depusă cu omiterea termenului de declarare.

În această privință, Colegiul menționează că cererea de repunere în termen a

instrumentului de atac, în orice caz trebuie să fie exprimată din inițiativa

participanților la proces, instanța nefiind îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale

exprese, să efectueze din oficiu repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul

materialului probator administrat la dosar ar rezulta că participanții la proces au

avut motive întemeiate de a nu îndeplini în termen actul de procedură.

Deci, în speță este indubitabil că apelanta Ala Castraveț nu au solicitat

repunerea în termen a apelului printr-o cerere formulată în condițiile art. 116 din

Codul de procedură civilă, cu indicarea motivelor și probelor, în confirmarea

imposibilității depunerii apelului în termenul legal.

Iar, din aceste motive, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele invocate

în recurs, deoarece cererea de apel a fost depusă în afară termenului legal, iar

apelanta nu a solicitat repunerea în termen.

3

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a concluzionat de a respinge recursul

declarat de Ala Castraveț și de a menține încheierea din 6 octombrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ala Castraveț.

Se menține încheierea din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elisei

Ungureanu împotriva Alei Castraveț și Elenei Castraveț cu privire la partajarea

bunului imobil proprietate comună și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4