2ra-311/21 — recunoa;terea dreptului de proprietate

2ra-311/21 — recunoa;terea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-311/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Miron)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile

Ghibuș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Ghibuș

împotriva Danielei Cucer, Marcelei Cucer, Vasile Roga, Martin Roga, Ion Roga,

intervenienți accesorii Serviciul Fiscal de Stat și Ministerul Finanțelor cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și partajarea averii,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vasile Ghibuș și a fost menținută hotărârea din 04

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 03 decembrie 2014 Vasile Ghibuș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Danielei Cucer, Marcelei Cucer, Serafimei Roga prin care a solicitat

partajarea casei de locuit nefinalizate situate pe adresa or. Cricova, str. Biruinței 60

ani, nr. 8 ce a fost construită de Vasile Ghibuș și soția defunctă a acestuia Lilia

Cucer după cum urmează: de a fi recunoscut dreptul de proprietate lui Vasile

Ghibuș asupra 1/2 cotă-parte din casa de locuit situată pe adresa xxxxx; de a fi

recunoscut dreptul de proprietate a defunctei Lilia Cucer asupra 1/2 cotă-parte din

casa de locuit situată pe adresa xxxxxx; de a recunoaște dreptul de proprietate prin

împărțire asupra cotei părți (o doime) ce-i revine defunctei Lilia Cucer în urma

partajării averii dobândite împreună cu soțul Vasile Ghibuș din casa de locuit situată

pe adresa xxxxx moștenitorilor acesteia, după cum urmează: de a recunoaște dreptul

de proprietate în mărime de ¼ din cota-parte ce-i revine defunctei Lilia Cucer în

urma partajării averii din casa de locuit situată pe adresa xxxxx moștenitorului legal

Vasile Ghibuș; de a recunoaște dreptul de proprietate în mărime de ¼ din cota-parte

ce-i revine defunctei Lilia Cucer în urma partajării averii din casa de locuit situată

pe adresa xxxxx moștenitorului legal Daniela Cucer; a recunoaște dreptul de

proprietate în mărime de 1/4 din cota-parte ce-i revine defunctei Lilia Cucer în urma

partajării averii din casa de locuit situată pe adresa xxxxx, nr. 8 moștenitorului legal

Marcela Cucer; a recunoaște dreptul de proprietate în mărime de 1/4 din cota-parte

ce-i revine defunctei Lilia Cucer în urma partajării averii din casa de locuit situată

pe adresa xxxxx moștenitorului legal Serafima Roga; a aplica sechestrul asupra

casei de locuit situate pe adresa xxxxxx și încasarea de la pîrîți a cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea din 09 decembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău, a

fost aplicat sechestrul asupra bunului imobil amplasat în xxxxxx (f.d.17).

Prin încheierea din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău a

fost refuzat în primirea acțiunii reconvenționale depuse de pârâta Daniela Cucer

împotriva lui Vasile Ghibuș, intervenient accesoriu Oficiul Stare Civilă Ciocana

mun. Chișinău cu privire la declararea nulității căsătoriei (f.d.37-38).

Ulterior, Vasile Ghibuș reprezentat de avocatul Natalia Gratii, a depus cerere

de concretizare a acțiunii împotriva Danielei Cucer, Marcelei Cucer, lui Martin

Roga, Vasile Roga și Ion Roga, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor,

Serviciul Fiscal de Stat, invocând că în anul 1996 reclamantul Vasile Ghibuș a

început să concubineze cu Lilia Cucer.

A menționat că având intenția de a duce viață comună cetățenii Lilia Cucer și

Vasile Ghibuș s-au cununat la Mănăstirea Sf. Nicolae, încă în anul 1997, ceia ce

dovedește adeverința de cununie din 07 august 2019 de către Ieromonah Irimia,

copia s-a anexat la cererea inițială.

Din anul 1996 până 2002 reclamantul a locuit conform vizei de reședință

împreună cu Lilia Cucer, Marcela Cucer și Daniela Cucer în mun. Chișinău, str.

xxxxx.

Reclamantul Vasile Cucer a locuit împreună cu Lilia Cucer 19 ani de zile, au

cumpărat lot de pământ, au construit casa situată în xxxxxx, care la momentul de

față încă nu este dată în exploatare, au crescut fiicele soției când erau mici. Atunci

au hotărât să constituie o familie fără a o înregistra la organul de stare civilă

deoarece nu era important și numai peste 15 ani de concubinaj, la 11 octombrie

2013 au ajuns la o hotărâre comună de a oficializa relația lor cu o înregistrare

oficială la Organul de Stare Civilă s. Ciocana sub nr. 818, ceia ce confirmă extrasul

din certificatul de căsătorie anexat la prima cerere de chemare în judecată.

A susținut că prin decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău

devenită definitivă, a fost respins apelul declarat de Daniela Cucer și Marcela Cucer

și a fost menținută hotărârea din 30 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marcela Cucer

împotriva lui Vasile Ghibuș, intervenient accesoriu Serviciul de Stare Civilă privind

declararea nulității căsătoriei nr. 818 din 11.10.2013 înregistrată la OSC Ciocana.

A indicat că începând cu anul 2005, Vasile Ghibuș împreună cu soția sa Lilia

Cucer au început să construiască din temelie casa de locuit situată în xxxxx. Cel mai

mult a fost investit în construcția acestei case de locuit în anul 2013. Reclamantul

Vasile Ghibuș a avut lucru bine plătit reparând automobilele într-o clădire arendată.

Casa a fost construită cu ajutorul prietenului de familie Olaru Ilie, vecinului

Frumusachi Vitalie, vecinului Midrigan Eduard.

Reieșind din răspunsul Primăriei or. Cricova nr. 05-5/330 din 25 martie 2019

la momentul actual casa sus-menționată este autorizată, la 24 iunie 2005 a fost

eliberat certificatul de urbanism sub nr. 54, la 05 septembrie 2007 a fost eliberată

autorizație de construcție sub. 582 (anexată la prezenta cerere), și urmează a fi dată

în exploatare conform legislației în vigoare. Imobilul dat este cu gradul de finalizare

2

90%, dar încă nu este dat în exploatare pe motiv că pârâtele Daniela Cucer și

Marcela Cucer nu doresc să o împartă cu reclamantul Vasile Ghibuș și nu permit să

intre în casă reprezentanților Primăriei pentru a stabili gradul de finalizare și a da

casa în exploatare.

A relatat că în această perioadă de timp reclamantul Vasile Ghibuș a investit

toți banii în construcția acestei case de locuit, care de fapt a fost ridicată la 80 % din

venitul reclamantului, fapt confirmat prin recipise și chitanțe ce dovedesc

cumpărarea materialelor de construcție și ridicării casei de locuit sus-menționate,

însă aduce la cunoștință că au rămas în casa dată din care au dispărut. Pe lângă

aceste acte, din casă au dispărut certificat de urbanism, autorizație de construcție în

original și proiectul casei de locuit nefinisate, ce se dovedește prin depunerea

plângerii la Inspectoratul de poliție s. Râșcani, anexat la cerere de chemare de

judecată inițială.

Primăria or. Cricova a refuzat să elibereze documentele enumerate mai sus pe

motiv că la momentul actual părțile se află în litigiu. A precizat că reclamantul

Vasile Ghibuș a fost nevoit să părăsească casa din litigiu din cauza conflictelor

apărute cu pârâtele Daniela Cucer și Marcela Cucer după decesul soției sale Lilia

Cucer, ceia ce poate să confirme și polițistul de sector chemat de nenumărate ori la

fața locului. La momentul actual în casa sus-menționată locuiesc numai pârâtele

Marcela Cucer și Daniela Cucer, iar reclamantul Vasile Ghibuș o bună perioadă de

timp a fost nevoit să închirieze alt apartament pentru trai, suportând cheltuieli destul

de mari, iar acum este plecat peste hotarele țării pentru a întreține familia nou

creată.

A notat că terenul cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața 0,0601 ha, situat în mun.

xxxxx, pe care este ridicată casa de locuit este înregistrată după 4 persoane: Vasile

Ghibuș, Daniela Cucer, Marcela Cucer și Serafima Roga care dețin a câte 1/4 cotă-

parte din acest bun imobil cu nr. cadastral xxxxx, în baza certificatelor de

moștenitori legali nr. 2735, 2736, 2737, 2738 din 05 septembrie 2014, ceia ce

confirmă certificatul de la OCT din 18 iunie 2018.

În legătură cu faptul că s-a iscat conflict între părți, pârâtele nu doresc să

împartă casa de locuit cu darea ei în exploatare și înregistrarea la OCT Chișinău pe

calea amiabilă, nu sunt determinați proprietarii acesteia, de aceia reclamantul Vasile

Ghibuș a fost nevoit să se adreseze în instanța de judecată.

A mai menționat că casa de locuit sub nr. cadastral xxxxx, este construită la 90

%, ceia ce confirmă planul geometric al bunului imobil (extras din baza de date

grafică) de la OCT Chișinău 1 din 21 martie 2016, dar nu este dată în exploatare (se

anexează la cerere). În plus existența casei de locuit pe adresa xxxxx se confirmă și

prin certificatul sub nr. 05-5/69 din 22 ianuarie 2016 eliberat de Primăria Cricova

(anexat la cererea de chemare în-judecată inițială), unde este accentuat faptul că pe

adresa susmenționată este amplasată casa de locuit în limitele terenului privat.

În conformitate cu art.26 al.(1) Codului familiei, la împărțirea proprietății

comune în devălmășie a soților și determinarea cotelor-părți din acesta, părțile

soților sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.

A subliniat că potrivit legislației în vigoare reclamantului Ghibuș Vasile îi

revine o 1/2 cotă-parte din bunul imobil cu nr. cadastral xxxxxx - casa de locuit

nedată în exploatare aflată în litigiu, în plus îi revine 1/4 din cota-parte defunctei

3

Lilia Cucer ca moștenitor legal după împărțirea averii comune în devălmășie cu alți

3 moștenitori legali: Cucer Daniela, Cucer Marcela și Roga Serafima.

A invocat faptul că între timp în anul 2015 a decedat și alt moștenitor legal

Roga Serafima, după care conform datelor de la Ministerul Justiției RM la situația

din anul 2018 nimeni nu a acceptat succesiunea. Astfel, a considerat că este necesar

ca instanța de judecată să hotărască problema repartizării cotei-părți din casa de

locuit în litigiu ce aparține defunctei Lilia Cucer, deoarece ulterior o să fie dificil la

notar de a stabili cota fiecărui moștenitor în privința averii defunctei Lilia Cucer.

Prin cererea de chemare în judecată concretizată, Vasile Ghibuș a solicitat

împărțirea casei de locuit nefinalizate situate pe adresa xxxxxx construită de către

Vasile Ghibus și soția decedată Lilia Cucer în modul următor: a recunoaște dreptul

de proprietate după Ghibuș Vasile la o 1/2 cotă- parte din casa de locuit situată pe

adresa xxxxx; a recunoaște dreptul de proprietate după Cucer Lilia la o 1/2 cotă-

parte din casa de locuit situată pe adresa xxxxxx; a recunoaște dreptul de proprietate

prin împărțire asupra 1/2 cote- părți ce îi revine defunctei Lilia Cucer în urma

partajării averii dobândite împreună cu soțul din casa de locuit situată pe adresa

xxxxxx moștenitorilor acesteia în mod următor: - a recunoaște dreptul de proprietate

în mărime de 1/4 din cota- parte ce îi revine defunctei Lilia Cucer în urma partajării

averii din casa de locuit situată în xxxxxx moștenitorului legal Ghibuș Vasile; a

recunoaște dreptul de proprietate în mărime de 1/4 din cota- parte ce ii revine

defunctei Lilia Cucer în urma partajării averii din casa de locuit situată în xxxxxx,

moștenitorului legal Cucer Marcela, a recunoaște dreptul de proprietate în mărime

de 1/4 din cota- parte ce îi revine defunctei Lilia Cucer în urma partajării averii din

casa de locuit situată în xxxxxx moștenitorului legal Cucer Daniela; a recunoaște

dreptul de proprietate în mărime de 1/4 din cota- parte ce îi revine defunctei Cucer

Lilia în urma partajării averii din casa de locuit situată în xxxxxx moștenitorului

legal Serafima Roga. Luând în considerație faptul că în anul 2015 Roga Serafima a

decedat, a recunoaște dreptul de proprietate asupra 1/4 cote-părți ce îi revine

defunctei Serafima Roga în urma moștenirii averii după decesul fiicei Lilia Cucer

din casa de locuit situată pe adresa xxxxxx moștenitorului legal – statului pe motiv

că nimeni nu a acceptat succesiunea; de a încasa din contul pârâților în folosul

reclamantului cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice.

Prin hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Vasile Ghibuș (f.d.152, 158-165).

Nefiind de acord cu soluția primei instanței, la 24 iulie 2019, Vasile Ghibuș a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 iulie

2019, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Vasile Ghibuș și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 04 iulie 2019.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a aplicat prevederile art.

284, 344, 345 alin. (1), 371 Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019, art. 19

alin. (1) Codul familiei și a stabilit că la 11 octombrie 2013 Vasile Ghibuș și Lilia

Cucer au înregistrat căsătoria la Organul de Stare Civilă s. Ciocana sub nr.818, fapt

4

ce se confirmă prin extrasul de pe actul de căsătorie, seria nr. EC-I 0437100 (f.d.9,

vol. I).

La caz, a constatat instanța de apel că până la înregistrarea căsătoriei cu Vasile

Ghibuș, Lilia Cucer a mai avut două fiice născute dintr-o altă relație, și anume

Marcela Cucer și Daniela Cucer.

Conform actelor cauzei rezultă că Lilia Cucer a deținut cu drept de proprietate

terenul cu modul de folosință – pentru construcții cu suprafața totală de 0,0601 ha

cu numărul cadastral xxxxxx, care a fost substituit cu numărul cadastral xxxxxx la

data de 16 iulie 2014 situat în xxxxxx, în baza contractului de vânzare-cumpărare,

cu nr.2361 din 03 septembrie 2002, autentificat la biroul notarului, Boris Gratii,

înregistrat la OCT Chișinău filiala ÎS „Cadastru” la 10 octombrie 2002 cu nr.

41576/2002.

Tot din actele cauzei a stabilit instanța de apel că Lilia Cucer a decedat la 20

ianuarie 2014, la scurt timp după oficializarea căsătoriei cu Vasile Ghibuș, la 11

octombrie 2013. Faptul decesului ultimei se atestă prin certificatul de deces eliberat

de OSC mun. Chișinău la 12 noiembrie 2014, seria DC –IV 1266324 (f.d.7, vol. I).

După cum rezultă din certificatul de moștenitor legal nr.2738 din data de 05

septembrie 2014 lui Vasile Ghibuș ca moștenitor al averii rămase după decesul

Liliei Cucer decedată la 20 ianuarie 2014, i-a fost determinată ¼ cotă-parte din

terenul cu modul de folosință – pentru construcții, nominalizat mai sus (f.d.8, vol.

I).

Tot din materialele cauzei reiese atribuirea cu drept de proprietate lui Vasile

Ghibuș a ¼ cotă parte din terenul cu modul de folosință – pentru construcții situat în

mun. Chișinău, or. Cricova, nr. cadastral xxxxxx, suprafața de 0,0601 ha, fapt

stabilit și prin extrasul din Registrul bunurilor imobile anexat la materialele cauzei

(f.d.131, vol. I).

La caz , a mai stabilit instanța de apel că, dreptul de proprietate a câte ¼ cotă-

parte din terenul cu modul de folosință – pentru construcții situat în xxxxxx,

suprafața de 0,0601 ha a fost înregistrat și după Daniela Cucer în temeiul

certificatului de moștenitor legal nr.2737 din 05 septembrie 2014; Marcelei Cucer în

temeiul certificatului de moștenitor legal nr.2736 din 05 septembrie 2014 și după

Serafima Roga în temeiul certificatului de moștenitor legal nr.2735 din 05

septembrie 2014 (f.d.131, vol. I).

În acest context, reieșind din circumstanțele constatate raportate la prevederile

art.1500 alin.(1) lit. a) Codul civil, Colegiul instanței de apel a conchis că instanța

de judecată corect a ajuns la concluzia de a respinge acțiunea depusă de Vasile

Ghibuș, întrucât după decesul defunctei Cucer Lilia moștenitorii Cucer Daniela,

Marcela Cucer, Serafima Roga inclusiv și reclamantul Ghibuș Vasile și-au realizat

în totalitate dreptul de acceptare a succesiunii și înregistrare cu drept de proprietate

a câte ¼ cotă-parte din terenul deținut de defunctă, fapt ce se confirmă prin

certificatele de moștenitor legal și Extrasul din Registrul bunurilor imobile, fiind

decăzută necesitatea recunoașterii faptului respectiv prin hotărâre judecătorească.

Totodată, instanța de apel aplicând prevederile art. 370 Codul civil, 19-21, 25-

26 Codul familiei, a atestat că până la înregistrarea căsătoriei între Vasile Ghibuș și

Lilia Cucer în anul 2013, a fost procurat lotul de teren și s-a inițiat construcția casei

de locuit din xxxxxx. Iar prin informația eliberată de Primăria Consiliului orășenesc

5

Cricova nr. 05-5/69 din 22 ianuarie 2016, se confirmă existența și amplasarea casei

de locuit pe adresa menționată (f.d.134, vol. I).

Potrivit informației eliberate de Primăria și Consiliul orășenesc Cricova se

constată că, pentru imobilul cu nr. cadastral xxxxxx au fost eliberate certificatul de

urbanism nr.54 din 24 iunie 2005 și autorizația de construire nr.582 din 05

septembrie 2007 pentru construirea casei de locuit, iar ulterior urma să fie dată în

exploatare (f.d.133, vol. I).

Astfel, instanța de apel a considerat justă și argumentarea instanței de fond,

prin care a indicat că, până la momentul actual construcția din xxxxxx nu a fost dată

în exploatare, or, instanței nu i-a fost prezentat un act veridic din care ar rezulta cu

certitudine că construcția menționată este finisată și dată în exploatare, respectiv

acest bun nu face parte din masa succesorală, motiv pentru care notarul nu a eliberat

certificate de moștenitor și pentru acest bun.

În corespundere cu art. 372 alin. (3), 1444 Codul civil și 23 Codul familiei,

instanța de apel a stabilit că prima instanță, corect a argumentat că bunurile

dobândite de soț până la încheierea căsătoriei, precum și cele dobândite cu titlu

gratuit, constituie proprietate personală a acestuia și nu se supun partajării, excepție

fiind doar cazul când în timpul căsătoriei soții au adus îmbunătățiri bunurilor care

au mărit considerabil valoarea acestora.

Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a statuat

că bunul a cărui partajare se solicită, precum și stabilirea cotelor între succesori, a

fost inițiat spre construcție fiind eliberat în acest sens autorizație de construire în

anul 2007 (f.d.133), însă reclamantul Vasile Ghibuș nefiind la acel moment în

relație de căsătorie cu Lilia Cucer, fapt care nu a fost combătut de apelant nici în

instanța de apel prin probe pertinente și concludente.

În ceea ce privește pretenția cu privire la partajarea unui bun inițiat spre

construcție până încheierea căsătoriei cu defuncta Lilia Cucer, instanța de apel a

conchis că prima instanță just a punctat că, bunul respectiv se prezumă a fi bun

personal al defunctei Lilia Cucer până la proba contrară. Or, apelantul în cauză nu s-

a conformat acestor cerințe și nu a prezentat instanței probe pertinente și admisibile

în sensul cerințelor art. 121-122 CPC, care confirmă sau ar combate faptul că a

efectuat investiții considerabile în construcția menționată, contribuind în acest sens

la mărirea valorii bunului solicitat de a fi partajat.

La 15 decembrie 2020 Vasile Ghibuș a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la

emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care

nu trebuia să fie aplicată sau a aplicat eronat normele de drept material, aprecierea

probelor de către instanța de apel a fost arbitrară, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei și încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A susținut că instanța de apel la examinarea cauzei nu a ținut cont de faptul că

Vasile Ghibuș împreună cu membrii familiei sale nu pot folosi terenul cu nr.

6

cadastral xxxxxx, proprietate comună, precum și casa de locuit, fapt prin care i se

încalcă dreptul de proprietate garantat de legislația națională și internațională.

A mai susținut că instanța de apel și prima instanță la examinarea cauzei date

au ignorat prevederile art. 23-36 din Codul familiei.

La 26 ianuarie 2021, în adresa intimaților Curtea Supremă de Justiție a

expediat copia cererii de recurs depusă de Vasile Ghibuș cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d.61, vol. II).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Se constată că decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020 a fost

expediată recurentului la 27 noiembrie 2020, însă la actele cauzei lipsesc probe prin

care s-ar confirma faptul recepționării acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat de Vasile Ghibuș la 15 decembrie 2021 se consideră a

fi depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Ghibuș nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

7

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Vasile Ghibuș ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vasile Ghibuș se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8