2r-302/21 — incasarea datoriei

2r-302/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2r-302/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V.Gîrleanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Anton, I.Secrieru, V.Cotorobai)

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Vasile Tuliuliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Schneider Electric România” împotriva lui Vasile Tuliuliuc

și Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vinhils”, intervenient accesoriu Societatea

cu Răspundere Limitată ,,Incaso” cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 octombrie 2015 SRL „Schneider Electric România”, reprezentată de

persoana juridică SRL „Incaso”, prin intermediul avocatului Covaliov Natalia,

împuternicită prin mandatul seria MA nr. 0816378 din 20 octombrie 2015 a depus

cerere de chemare în judecată (concretizată ulterior) împotriva lui Vasile Tuliuliuc

și SRL „Vinhils”, intervenient accesoriu SRL „Incaso” prin care a solicitat

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea solidară din contul pârâților Vasile

Tuliuliuc și SRL „Vinhils” în beneficiul SRL „Schneider Electric România” cu

sediul în România, datoria în mărime de 13757 euro, convertiți în valută națională

la momentul executării hotărârii, precum și cheltuielile de judecată compuse din

taxa de stat în mărime de 9327,35 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 14 august 2020 Vasile

Tuliuliuc a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat

curs cererii de apel declarate de Vasile Tuliuliuc, pe motiv că nu corespunde

cerințelor art. art. 364 și 365 Cod de procedură civilă, fiind acordat părții termen

de 20 zile, calculat din momentul comunicării încheierii, pentru a prezenta cererea

de apel întocmită în conformitate cu exigențele Legii. Concomitent s-a explicat

părții apelante, că în caz dacă nu vor fi lichidate neajunsurile indicate în încheierea

sus-numită în termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă și,

împreună cu actele anexate, va fi restituită.

Prin încheierea din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

apelul declarat de Vasile Tuliuliuc împotriva hotărârii din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. S-a remis părții apelante cererea de apel cu

toate documentele anexate. S-a restituit apelantului Tuliuliuc Vasile taxa de stat, în

sumă de 6996 de lei, achitată potrivit dispoziției de plată din 03 august 2020,

eliberată de BC „Victoriabank” SA.

La 31 martie 2021 Vasile Tuliuliuc a declarat recurs împotriva încheierii din

4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii instanței

de apel și remiterea cauzei la rejudecare pentru examinarea cererii de apel.

În motivarea recursului, a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței

de apel, soluția fiind una ilegală, contrară art.20 din Constituție, art.6 CEDO, art.13

CEDO.

Mai mult ca atât a indicat Vasile Tuliuliuc că nu a recepționat încheierea din

12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău nici el nici avocatul său, Adrian

Manolache.

Conform prevederilor art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că

Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 4 februarie 2021 și a fost expediată

participanților la proces la 9 februarie 2021, însă la materialele cauzei lipsesc probe

ce ar demonstra recepționarea încheierii recurate (f.d.47). Astfel, cererea de recurs

declarată la 31 martie 2021 se consideră a fi depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins cu menținerea încheierii din următoarele considerente.

Din materialele dosarului rezultă că, nefiind de acord cu hotărârea instanței de

fond, la data de 14 august 2020 Vasile Tuliuliuc a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat

curs cererii de apel declarate de Vasile Tuliuliuc, pe motiv că nu corespunde

cerințelor art. art. 364 și 365 Cod de procedură civilă, fiind acordat părții termen

de 20 zile, calculat din momentul comunicării încheierii, pentru a prezenta cererea

de apel întocmită în conformitate cu exigențele Legii. Concomitent s-a explicat

părții apelante, că în caz dacă nu vor fi lichidate neajunsurile indicate în încheierea

sus-numită în termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă și,

împreună cu actele anexate, va fi restituită.

Totodată, Colegiul menționează că, încheierea instanței de apel din 12

noiembrie 2020 a fost expediată de două ori prin intermediul serviciului poștal la

adresa indicată de apelant în cererea de apel, însă în ambele cazuri corespondența

a fost restituită instanței de apel pe motiv de nereclamare a acesteia de către adresat

2

(f.d.38, 41). La fel, încheierea sus-numită a fost remisă reprezentantului apelantului

Tuliuliuc Vasile, avocatul Manolache Adrian, prin intermediul poștei electronice,

la adresa de email indicată în antetul cererii de apel nemotivat depuse, fiind

comunicată reprezentantului la data de 08 decembrie 2020, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică (adresa de e-mail), anexat la materialele dosarului

(f.d.36).

Instanța de apel, în temeiul art. 369 alin.(1) lit. a) Cod de procedură civilă, prin

încheierea din 4 februarie 2021 a restituit apelul declarat de Vasile Tuliuliuc

împotriva hotărârii din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Or, în virtutea art. 369 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).

Colegiul prin prisma criticilor aduse actului judecătoresc contestat și

argumentelor aduse în favoarea casării acestui, apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel privind restituirea cererii de apel, din considerentele ce succed.

În dezvoltarea acestei ipoteze, se vor reține prevederile art. 100 alin. (1) CPC,

care indică că cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică

participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin

intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz

de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa

electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin

intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace

care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,

precum și prin delegație judiciară.

Iar potrivit art.100 alin. (11) CPC, cererea de chemare în judecată și actele de

procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor

juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de

gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată

în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă

utilizarea poștei electronice.

Relevanță în cauză au și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea privind

semnătura electronică și documentul electronic, dacă semnatarul și destinatarul

documentului electronic nu au convenit altfel, moment al recepționării

documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul

informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului

electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se

consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al

destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem –

din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul

informațional prin care a fost transmis.

Așadar, normele legale susmenționate confirmă indubitabil legalitatea

expedierii, de către instanța de apel, a copiei încheierii din 12 noiembrie 2020, prin

care nu a fost dat curs cererii de apel și acordat apelantului termen pentru

înlăturarea neajunsurilor cererii de apel, care se consideră a fi recepționată în

momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar.

În temeiul art.112 alin. (3)-(4) Cod de procedură civilă, actul de procedură

pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile

din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au

3

fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație

înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră

îndeplinit în termen.

Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească

ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul

lor sau la care încetează operațiunile respective.

În conformitate cu prevederile art.115 Cod de procedură civilă, la cererea

participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de

procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru

același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi

prelungit, fiind aplicabil art. 116.

Corespunzător, în temeiul art.113 Cod de procedură civilă, dreptul de a

efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege

ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine

decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, statuează că sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare

caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului

procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a

actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu

nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 61 Cod de procedură civilă, părțile sunt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Astfel, instanța de apel corect a specificat că în termenul acordat pentru

înlăturarea neajunsurilor cererii de apel, Vasile Tuliuliuc nu li-a înlăturat, precum

și nu a comunicat despre imposibilitatea de înlăturare a acestora și nu a solicitat

prelungirea termenului de procedură, ori, în termenul acordat, nu a prezentat

cererea de apel conform cerințelor art. art. 364 și 365 Cod de procedură civilă.

Colegiul mai învederează că conform jurisprudenței CtEDO (Ghirea contra

Moldovei, cererea nr. 15778/05, hotărârea definitivă din 26 septembrie 2012),

principiul egalității armelor este unul din elementele noțiunii mult mai largi a

procesului echitabil, care prevede că fiecare parte trebuie să beneficieze de o

posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o

situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă. Curtea notează că aplicarea

regulilor privind termenele de procedură este susceptibilă de a încălca principiul

egalității armelor, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași

mijloace pentru a prezenta argumentele sale (Varnima Corporation International

4

S.A. vs Grecia, nr. 48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur vs Franța, nr.

63879/00, §32, 03 octombrie2006; Wynen contra Belgiei, nr. 32576/96, §32,

CtEDO 2002-VIII).

Astfel, în circumstanțele expuse se impune concluzia, că însuși apelantul nu a

respectat drepturile sale procedurale și s-a eschivat de la îndeplinirea actelor de

procedură în măsura stabilită de normele de drept procedural, ca ulterior să invoce

încălcarea drepturilor sale. Or, părțile urmează să-și valorifice drepturile garantate

delege în termenul stabilit, aspect specific și speței deoarece, în conformitate cu

art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în

posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber

de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de

a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Ca consecință, nelichidarea neajunsurilor expuse în încheierea din 12

noiembrie 2020 de către apelant, în circumstanțele descrise și în termenul stabilit

de instanță, a impus adoptarea soluției de restituire a cererii de apel, în cazul în care

conform dispozițiilor art. 14 și 16 din Codul de procedură civilă, în lumina

interpretărilor date de CtEDO principiului preeminenței dreptului, actele de

dispoziție judecătorească, în speță, încheierea instanței potrivit căreia s-a instituit

termen de prezentare a unor înscrisuri necesare pentru a fi dat curs apelului și a

asigura o bună și normală derulare a procedurii, este obligatorie atât pentru

participanții la proces, cât și pentru instanța de judecată, care a emis actul în cauză,

obligație ce se regăsește și în principiile fundamentale a procedurii civile.

Așadar, instanța de apel nu a dispus de o altă soluție legală, decât de a restitui

cererea de apel, din motivul neînlăturării neajunsurilor indicate în încheierea, prin

care nu s-a dat curs cererii de apel în termenul stabilit. Or, exonerarea arbitrară a

apelantului de sancțiunile procedurale stabilite de prevederile legale precitate, în

sensul prevederilor art. 10 Cod de procedură civilă, afectează exigențele unui

proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, conform cărora instanța de judecată are

obligația de a asigura aparențele de imparțialitate și de a nu admite acte de

intervenție arbitrară în favoarea sau defavoarea uneia din părți, având obligația

concretizată și de jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia una din

caracteristicile constituționale ale statului de drept o constituie obligațiunea

statului, autorităților lui publice, instituțiilor, persoanelor oficiale de a activa în

limitele atribuțiilorlor, stabilite de Constituțieși legi, or, instanțele de judecată

nefiind o excepție în acest sens.

În acest sens, Colegiul consideră necesar de a reitera că conform art. 2 alin. (1)

Cod de procedură civilă, procedura de judecare a cauzelor civile în instanțele

judecătorești de drept comun și în cele specializate este stabilită de [...] Constituția

Republicii Moldova, de prezentul Cod și de alte legi organice. Normele de drept

procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispozițiilor fundamentale ale

Constituției Republicii Moldova și prezentului Cod.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea din

4 februarie 2021, în cazul în care apelantul nu și-a exercitat în volum deplin

drepturile procedurale, iar ca consecință a curmat în mod legal orice abuz din partea

acestuia.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt

5

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Vasile Tuliuliuc.

Se menține încheierea din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Schneider Electric România” împotriva lui Vasile Tuliuliuc și Societatea

cu Răspundere Limitată ,,Vinhils”, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Incaso” cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6