2ra-398/21 — incasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-398/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Al.Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Budăi, A.Malîi, I.Muruianu)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Claudia Cupcea,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Claudia Cupcea

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen

rezonabil,

împotriva deciziei din 5 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2019, avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele reclamantei

Claudei Cupcea a depus cerere de chemare în judecată în temeiul Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la repararea prejudiciului moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecare a

cauzei în termen rezonabil, compensarea cheltuileilor suportate pentru restabilirea

dreptului încălcat.

În motivarea acțiunii a indicat că, Claudia Cupcea a depus o cerere în

instanța de judecată la data de 22 mai 2017, iar instanța de judecată nici până la

momentul actual nu a examinat cererea înaintată.

A menționat că instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul legal de

examinare a cererii de chemare în judecată și în așa circumstanțe reclamantei

Claudei Cupcea i-a fost violat dreptul la judecare în termen legal a cauzei, și

anume dreptul de examinare a cererii în termen de 3 luni de la depunerea acțiunii.

A susținut că, în situația în care reclamantei Claudei Cupcea i s-a încălcat

dreptul enunțat, privind încălcarea termenului de 3 luni, prevăzut de lege de

examinarea a cauzei, aceasta este în drept de a solicita încasarea prejudiciului

moral prin cauzarea de daune morale pentru faptul că o instanță națională încălcă

vădit dreptul reclamantei la judecare în termen legal a cererii sale.

A solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen a

cererii de chemare în judecată din data de 22 mai 2017, încasarea din bugetul de

stat al Republicii Moldova în beneficiul Claudei Cupcea a sumei de 240 000 lei

1

cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen

a cererii și încasarea sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

asistență juridică.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 05 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele Claudei Cupcea și s-a

menținut hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că în justificarea prezentei

acțiuni, reclamanta a relatat că, la data de 22 mai 2017 a înregistrat la Judecătoria

Chișinău sediul Centru o cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiției

cu privire la încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil și compensarea

cheltuielilor suportate pentru restabilirea dreptului încălcat.

Instanța de apel a indicat că, Claudia Cupcea a înaintat această acțiune în

temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, bazată pe o altă cauză depusă tot în

temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011.

Instanța de apel a menținat că potrivit art. 192 alin. (1) CPC, cauzele civile

se judecă în primă instanță în termen rezonabil. Criteriile de determinare a

termenului rezonabil sunt: complexitatea cauzei, comportamentul participanților

la proces, conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante, importanța

procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a

cauzei se asigură de către instanță.

Instanța de apel, cercetând raportul motivat al Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru privind modul de respectare a termenului de examinare a cauzei, a atestat

faptul că la 22 mai 2017, Claudia Cupcea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil.

Conform raportului nominalizat supra, în cauza civilă au fost desfășurate 14

ședințe de judecată, amânările cărora au avut loc în legătură cu neprezentarea

participanților la proces, precum și în legătură cu neprezentarea raportului motivat

în cauza respectivă (f.d.28-45). Acțiunea primară a fost înregistrată în instanță la

22 mai 2017 și a fost soluționată în fond la 26 iulie 2019, iar prezenta cauză a fost

înregistrată la 17 august 2019, termenul care se pretinde a fi nerezonabil este de 2

ani, 2 luni și 4 zile, care, în orice caz, în viziunea instanței de apel, nu poate fi

considerat unul excesiv și lipsit de rezonabilitate.

La 04 ianuarie 2021, Claudia Cupcea, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Mai mult ca atît, a invocat prevederile art.1,6,41 CEDO, art.1,20 din

Constituție, art.15,16 Cod civil, Legea nr.87 din 21.04.2011, Hotărârea

Parlamentului RM nr.39 din 08.06.2019.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

2

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 04 ianuarie 2021, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 03 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

3

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Claudia Cupcea, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Claudia Cupcea, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4