2r-263/21 — încasarea datoriei

2r-263/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2r-263/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, Iu.Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ion Voloh,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/142 împotriva lui Ion Voloh cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit cererea de apel înaintată de Ion Voloh, ca fiind depusă în afara

termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2020, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/142 (în

continuare ACC nr.55/142) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion

Voloh, solicitând încasarea datoriei în mărime de 24807,59 de lei și a cheltuielilor

de judecată, concretizate ulterior, după cum urmează: taxa de stat în sumă de 744,23

de lei și cheltuielile de citare publică a pârâtului în sumă de 210,00 de lei

Prin hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de ACC nr.55/142 și s-a încasat de

la Ion Voloh în beneficiul ACC nr.55/142 datoria pentru consumul serviciilor

locativ-comunale (consumul de energie termică) pentru perioada ianuarie 2012-

decembrie 2019 la locul de consum: ap.205 din str. Grenoble, bl.257, mun.Chișinău,

în sumă totală de 24807,59 de lei; s-a încasat de la Ion Voloh în beneficiul ACC

nr.55/142 cheltuielile de judecată alcătuite din taxa de stat achitată la înaintarea

acțiunii în mărime de 744,23 de lei și costuri privind citarea publică a pârâtului în

mărime de 210,00 de lei, iar în total suma de 954,23 de lei.

La 27 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.44), Ion Voloh a

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, exprimând dezacordul cu hotărârea contestată.

Prin încheierea din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel înaintată de Ion Voloh împotriva hotărârii din 21 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost declarat în afara

termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 05 martie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.56), Ion Voloh a

depus cerere recurs împotriva încheierii din 25 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu

transmiterea spre examinare a apelului declarat împotriva hotărârii din 21 decembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

1

În motivarea recursului s-a invocat că, a fost determinat incorect faptul că

apelul a fost declarat tardiv, deoarece hotărârea a fost contestată cu apel la 27

ianuarie 2021 cu respectarea termenului indicat la art. 403 alin.(2) Cod civil.

Totodată, a menționat că, hotărârea primei instanțe din 21 decembrie 2020 nu

i-a fost înmânată la data de 21 decembrie 2020, deși, s-a prezentat la ședința de

judecată la data și ora indicată în citație, însă grefierul nu a acceptat intrarea sa în

sala de judecată și la solicitarea de a-i fi prezentat un exemplar al hotărârii, i-a fost

refuzat.

Recurentul a precizat că, hotărârea i-a fost expediată prin intermediul poștei la

28 decembrie 2020, conform registrului de corespondență al oficiului poștal, însă

din motiv că nu mai locuiește la adresa indicată, a fost restituită instanței ca fiind

nerecepționată. Hotărârea primei instanțe a fost publicată pe portalul instanței în data

de 29 decembrie 2020.

La 27 ianuarie 2021 a depus o cerere în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru de a-i fi eliberată o copie de hotărâre, pentru a lua cunoștință de aceasta și a

formula o cerere de apel, însă până la 05 martie 2021 un răspuns la solicitarea sa nu

a parvenit.

Recurentul a opinat că, instanța de apel a aplicat pur formal prevederile legale

ce guvernează procedura de emitere și contestare a actelor, fără a da aprecierea

cuvenită caracterul și efectelor actelor. Or, cu referire la registrul poștal, termenul

de declarare a apelului este 27 ianuarie 2021, când și a depus cererea de apel.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului la 02 aprilie

2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.62) și a fost recepționat la 08 aprilie 2021,

conform avizului de recepție (f.d.64).

La 30 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.66), ACC nr. 55/142

a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoare respingerii

recursului.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 25 februarie 2021, iar

cererea de recurs a fost depusă la 05 martie 2021, ceea ce denotă că recursul este

declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Ion Voloh și va menține încheierea contestată, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că, dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de ACC nr. 55/142 împotriva lui Ion Voloh

2

cu privire la încasarea sumelor bănești, a fost pronunțat la 21 decembrie 2020

(f.d.39).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel înaintate de către Ion Voloh împotriva hotărârii din 21 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, din

motivele ce succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 21

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de către Ion

Voloh la data de 27 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.44).

Prin încheierea din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel înaintată de

Ion Voloh împotriva hotărârii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din motiv că apelul a fost declarat în afara termenului legal, iar apelantul nu

a solicitat repunerea în termen (f.d.50-52).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 21 decembrie 2020 (f.d.39), însă cererea de apel a fost depusă de către

Ion Voloh la data de 27 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.44).

Concomitent, Colegiul notează că, deși, pronunțarea dispozitivului hotărârii

judecătorești din 21 decembrie 2020 s-a realizat în lipsa pârâtului, ultimului i-a fost

3

expediată în virtutea art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă, copia dispozitivului

hotărârii pronunțate.

Aici este de menționat că, deși, copia dispozitivului hotărârii judecătorești a

fost expediată pârâtului la adresa din mun.Chișinău, str. XXXXX ap.99 (f.d.40),

totuși, corespondența a fost restituită primei instanțe la 12 ianuarie 2021 cu

mențiunea „nereclamat” (f.d.41-42). Or, aceasta este adresa indicată în cererea de

apel de către apelant (f.d.45), deși, în recursul declarat a menționat că, nu a

recepționat hotărârea primei instanțe, deoarece nu mai locuiește la adresa indicată.

Totodată, Colegiul precizează că, cererea de apel a fost depusă ulterior

expedierii de către prima instanță a dispozitivului hotărârii judecătorești, însă

apelantul a reflectat aceeași adresă. Or, neridicarea corespondenței este omisiunea

pârâtului/recurent, ceea ce denotă că pârâtul a avut posibilitatea de a contesta

hotărârea primei instanței în interiorul termenului stabilit de legiuitor. De altfel,

recurentul nu a invocat anumite argumente ce l-a împiedicat de a ridica

corespondența adresată lui.

Astfel, prima instanță și-a onorat obligația de a comunica actul judecătoresc

pârâtului, însă nerecepționarea acestui de către apelant nu poate fi pusă pe seama

instanței, în situația în care în apelul înregistrat ulterior indică aceeași adresă la care

i-a fost expediat dispozitivul hotărârii judecătorești.

Cu referire la argumentul recurentului precum că termenul de înaintare a cererii

de apel a expirat la 27 ianuarie 2021 când și a depus-o, Colegiul notează că, în

virtutea art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu

prevede altfel.

Având în vedere că dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 21

decembrie 2020, termenul de contestare a început a curge în temeiul art. 111 alin.(3)

Cod de procedură civilă, din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a

dispozitivului hotărârii judecătorești.

Mai mult, însuși recurentul a pretins în recursul declarat că, în data de 21

decembrie 2020 a fost prezent în incinta Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, însă

grefierul nu a acceptat intrarea sa în sala de judecată, precum și a solicitat eliberarea

unei copii de hotărâri, însă i s-a refuzat.

De altfel, recurentul indică despre publicarea hotărârii primei instanțe pe

portalul instanței la 29 decembrie 2020, care, la fel, constituie o sursă de informare

despre hotărârea instanței emisă pe marginea litigiului.

În această ordine de idei, Colegiul relevă că, aceste circumstanțe suplimentar

confirmă că apelantul recurentul a avut posibilitatea de a declara apelul în interiorul

termenului stabilit de legiuitor.

Cu referire la alegația precum că prin declararea apelului la 27 ianuarie 2021 a

respectat termenul prevăzut de art. 403 alin.(2) Cod civil, Colegiul menționează că,

actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege, având la baza

prevederile pertinente din Codul de Procedură Civilă.

În conformitate cu art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă, repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

La caz, Colegiul precizează că, repunerea în termen pentru declararea apelului

putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelantul ar fi

4

formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și

admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de

repunere în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi soluționată din oficiu

de către instanța de apel.

Drept urmare, instanța de apel justificat a reținut că apelantul nu a solicitat și

repunerea în termenul pentru declarare apelului în temeiul art. 116 Cod de procedură

civilă.

Totodată, în recursul declarat, recurentul face referire la anumite mențiuni în

registrul de primire a corespondenței al oficiului poștal în ceea ce vizează

corespondența din 28 decembrie 2020, deși, un astfel de înscris nu a fost anexat la

cererea de recurs.

Concomitent, Colegiul învederează că, apelantul/recurentul a avut termen

pentru a depune cerere de apel în interiorul termenul de 30 de zile de la data

pronunțării. Or, legiuitorul acordă posibilitatea apelanților de a înregistra inițial o

cerere de apel, care poate fi suplimentată ulterior în virtutea art. 365 alin. (11) Cod

de procedură civilă.

În context, Colegiul relevă că, la expedierea apelului prin intermediul poștei

electronice, în data de 27 ianuarie 2021, apelantul/recurent nu și-a realizat dreptul

de a solicita repunerea în termen pentru declararea apelului, având în vedere că

termenul de declarare a apelului în corespundere cu art. 362 alin.(1) Cod de

procedură civilă este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

care, la caz, a fost pronunțat la 21 decembrie 2020.

La fel, Colegiul apreciază ca fiind nejustificată alegația recurentului precum că

în data de 27 ianuarie 2021 a depus o cerere în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, de a-i fi eliberată o copie a hotărârii judecătorești din 21 decembrie 2020

pentru a formula o cerere de apel, or, la materialele cauzei lipsește un astfel de

înscris, iar la data respectivă a fost depusă doar cererea de apel (f.d.44-46). De altfel,

nici textul mesajului parvenit prin poșta electronică nu conține o solicitare formulată

în sensul pretins.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a

apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special

luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Colegiul reliefă că, deși, recurentul contestă încheierea din 25 februarie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, din alegațiile invocate de recurent nu se disting anumite

încălcări sau interpretări/aplicări eronate ale normelor de drept procedural în sensul

pretins care ar putea determina casarea încheierii contestate.

În corolar, în lipsa unor încălcări de ordin procedural sau de altă natură, care ar

determina casarea încheierii contestate, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia

5

instanței de apel privind restituirea apelului ca fiind declarat în afara termenului

legal, or, apelantul nu a solicitat repunerea în termen la depunerii cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul al un recurs efectiv garantat de art.13

din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de

valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor.

Adițional, Colegiul învederează că, nu poate fi pretinsă nerespectarea de către

instanța de apel a prevederilor legale, în situația în care apelantul/recurentul a ignorat

atât obligațiile, cât și drepturile sale procedurale.

Mai mult, apelatul/recurentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de

pârghiile legale întru realizarea dreptului la o cale de atac eficientă, în situația în care

însuși apelantul/recurentul nu a solicitat repunerea în termen pentru declararea

apelului.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ion Voloh.

Se menține încheierea din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/142 împotriva lui Ion Voloh cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6