2ra-593/21 — constatarea faptului acceptarii succesiunii

Dosarul nr. 2ra-593/21

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, Ghe. Liulca)

ÎNCHEIERE

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Vitalie

Secrieru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Secrieru

împotriva lui Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru, Veaceslav Secrieru, Iurie

Secrieru, Ion Secrieru și Vasile Secrieru cu privire la constatarea faptului acceptării

succesiunii,

la cererea reconvențională depusă de Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru,

Veaceslav Secrieru și Iurie Secrieru împotriva lui Vitalie Secrieru, Ion Secrieru și

Vasile Secrieru cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Vitalie Secrieru și a fost menținută hotărârea din 13

noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 10 octombrie 2017, Vitalie Secrieru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ion Secrieru, Vladimir Secrieru, Iurie Secrieru, Veaceslav

Secrieru, Dumitru Secrieru și Vasile S ecrieru cu privire la constatarea faptului

acceptării succesiunii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 14 octombrie 1934, a fost

înregistrată căsătoria părinților acestuia, Vasile și Aglaia Secrieru.

Menționează reclamantul că, la XXXXX, a decedat Aglaia Secrieru. Astfel,

în termen de 06 luni de la deces, posesor al bunurilor din masa succesorală a devenit

tatăl acestuia, Vasile Secrieru, nelegalizându-și moștenirea.

Afirmă reclamantul că, după decesul mamei, Aglaia Secrieru, în calitate de

fiul cel mic, a îngrijit de Vasile Secrieru, tatăl acestuia, întreținând gospodăria din

mijloacele bănești proprii.

Ulterior, susține reclamantul că, la XXXXX, a decedat, Vasile Secrieru.

Moștenitorii fiind copiii defunctului: Vitalie Secrieru, Ion Secrieru, Vladimir

Secrieru, Iurie Secrieru, Veaceslav Secrieru, Dumitru Secrieru, Vasile Secrieru.

1

Declară că, după decesul tatălui, nici unul din moștenitori nu s-a adresat la

notar pentru a depune cerere de deschidere a succesiunii, deși, de facto, au intrat în

posesia bunurilor, au achitat cheltuielile de înmormântare și au achitat impozitele

aferente bunurilor din masa succesorală.

Menționează că, faptul intrării în posesia moștenirii este confirmat prin

adeverința nr. 110 din 23 august 2017, emisă de Primăria s. Unțești, r. Ungheni.

Invocă că, notarul a refuzat perfectarea actelor de moștenire din motivul

neconstatării cu certitudine a deținerii de fapt al acestuia în posesia masei

succesorale rămase după decesul părinților, pe motiv că, în decurs de 06 luni de la

deces nu a depus cerere la notar.

Cere reclamantul Vitalie Secrieru constatarea faptului acceptării succesiunii

și intrarea nemijlocită în posesie asupra bunurilor din masa succesorală.

La 13 februarie 2018, Iurie Secrieru, Veaceslav Secrieru, Dumitru Secrieru și

Vladimir Secrieru au depus cerere reconvențională împotriva lui Vitalie Secrieru,

Ion Secrieru, Vasile Secrieru cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii.

Susțin reclamanții că, după decesul părinților, toți frații de comun acord au

contribuit financiar la cheltuielile de înmormântare, ulterior, au intrat de fapt, în

posesia bunurilor din masa succesorală prin prelucrarea cotelor de teren agricol,

prelucrarea terenului aferent casei de locuit, reparația și întreținerea casei de locuit,

fapt confirmat prin adeverința nr. 864 din 24 noiembrie 2017, emisă de Primăria s.

Unțești, r. Ungheni.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central, din 13 noiembrie 2019,

acțiunea a fost admisă integral.

Cererea reconvențională depusă de Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru,

Veaceslav Secrieru a fost admisă parțial. A fost constatat faptul că Veaceslav

Secrieru, Dumitru Secrieru și Vladimir Secrieru au acceptat în termen de 06 luni

succesiunea moștenită în urma decesului tatălui, Vasile Secrieru la XXXXX, prin

intrarea în posesia patrimoniului succesoral, locul deschiderii succesiunii fiind s.

Unțești, r. Ungheni. În rest cererea reconvențională depusă de Vladimir Secrieru,

Dumitru Secrieru, Veaceslav Secrieru împotriva lui Vitalie Secrieru, Ion Secrieru,

Vasile Secrieru cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii în urma

decesului mamei, Aglaia Secrieru la XXXXX, a fost respinsă.

Cererea reconvențională depusă de Iurie Secrieru împotriva lui Vitalie Secrieru,

Ion Secrieru, Vasile Secrieru cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii

în urma decesului părinților, Vasile și Aglaia Secrieru, a fost respinsă integral.

Prin decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins cererea de

apel depusă de Vitalie Secrieru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni,

sediul Central, din 13 noiembrie 2019.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță privind admiterea acțiunii este întemeiată și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din materialele dosarului rezultă că, soții Vasile și Aglaia Secrieru nu au

întocmit un testament prin care să dispună de averea succesorală care le va aparține

la data decesului.

De asemenea, după decesul lui Vasile Secrieru, copiii acestuia, Vitalie Secrieru,

Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru, Veaceslav Secrieru au continuat să folosească

loturile de teren agricole primite de la părinți, în timpul vieții.

2

Mai mult, în conformitate cu adeverințele emise de Primăria s. Unțești, r.

Ungheni, Vladimir Secrieru în perioada 2010-2019, a achitat impozitul funciar

pentru terenurile agricole cu nr. cadastral XXXXX și nr. XXXXX; Veaceslav

Secrieru în perioada 2010-2019 a achitat impozitul funciar pentru terenurile agricole

cu nr. cadastral XXXXX și nr. XXXXX; Dumitru Secrieru în perioada 2010-2019 a

achitat impozitul funciar pentru terenurile agricole cu nr. cadastral XXXXX și nr.

XXXXX; Vitalie Secrieru în perioada 2017-2018 a achitat impozitul funciar pentru

casa de locuit și terenul pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX, pentru terenul

cu destinația – grădini, cu nr. cadastral XXXXX și pentru terenurile cu nr. cadastral

XXXXX, nr. XXXXX.

Totodată, Colegiul a stabilit că, S.R.L. „Revic Grup” în perioada 2013-2018, a

indicat plata pentru arenda terenului cu nr. cadastral XXXXX lui Dumitru Secrieru.

La fel, în perioada 2016-2019, pentru terenurile cu nr. cadastral XXXXX și nr.

XXXXX, contractul de arendă a fost încheiat între S.R.L. „Revic Grup” și Vitalie

Secrieru, inclusiv cu achitarea plății de arendă pentru anii 2017-2019, fapt confirmat

de listele cu produse eliberate lui Vitalie Secrieru, Vladimir Secrieru, Dumitru

Secrieru și Veaceslav Secrieru.

În această ordine de idei, instanța de apel susține cert faptul acceptării averii

succesorale rămase în urma decesului lui Vasile Secrieru de către Vitalie Secrieru,

Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru, Veaceslav Secrieru.

Prin urmare, în urma decesului defunctului Vasile Secrieru, fiii acestuia, Vitalie

Secrieru, Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru, Veaceslav Secrieru, au acceptat în

termen de 06 luni, averea succesorală, prin intrarea în posesie și folosință a bunurilor

imobile, administrarea averii, întreținerea și prelucrarea terenurilor și achitarea

impozitelor.

La 17 februarie 2021, Vitalie Secrieru a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere integrală a cererii

reconvenționale depuse de Vladimir Secrieru, Dumitru Secrieru, Veaceslav

Secrieru.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1),

(2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Suplimentar au fost indicate circumstanțe și motive identice celor din cererea de

apel.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 27 octombrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 17 februarie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea și receptionarea copiei deciziei integrale

participanților la proces la 13 ianuarie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.53, V

3

II), fapt confirmat și de către recurent (f.d. 67, V II). Astfel, recursul este declarat în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 05 martie 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 76, vol. II).

Prin referința depusă la 31 martie 2021, Iurie Secrieru, Veaceslav Secrieru,

Dumitru Secrieru, Vladimir Secrieru, reprezentați de avocatul Andrei Onofrei, a

solicitat de a considera recursul declarat de Vitalie Secrieru ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către recurentul Vitalie Secrieru,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vitalie Secrieru, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către recurentul Vitalie Secrieru.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vitalie Secrieru, împotriva

deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5